Nemrut dagi

TIPĂREȘTE

Unul dintre obiectivele pe care le-am avut in vedere prin circuitul nostru in Turcia a fost muntele Nemrut sau Nemrut Dagi asa cum ii spun turcii.

Locul unde se afla muntele asta este foarte indepartat de casa mea si aproape de Eufrat si locul de unde incepea lumea civilizatiei antice mesopotamiene.

Populatia din acesta zona a Turciei este prepondrenta de etnie kurda, acum din confortul de acasa imi dau si eu cu parerea despre kurzi si spun despre acestia ca sunt niste oameni calzi si primitrori mereu pregatiti sa te ajute.

Ajunsi in Karadut locul unde am avut cazarea, dupa o scurta sedinta cu Bogdan ne-am hotarat sa avem atunci primul contact cu muntele, zis si facut…

Ne-am urcat in masina, da… cu masina se urca aici pe munte si ne-am continuat drumul spre iesirea din sat crezand ca drumul exemplar pavat cu piatra se va termina. Dar nu a fost asa, pana sus la tabara de baza urcusul este perfect desi destul de abrut si surpriza fara parapeti de protectie.

Citisem eu pe undeva de pe net despre asfintitul din varful muntelui ca este mirific. Nu stiu ce ziceau ei ca nu stiu cum bate soarele pe munte si ceea ce rezulta este senzational. Ma, nu pot sa neg ca nu mi-a placut, vedeam intr-o parte a muntelui noaptea cu un soare care tragea sa apuna si in cealalta parte a muntelui ziua, lumina.

Cateva repere istorice

Cel ce va aduce in atentie muntele Nemrut este un inginer german care prin anul 1881 facea pentru imperiul otoman cateva prospectiuni in vederea construirii unui drum.

Altitudinea maxima a muntelui este de 2140 de metri, si face parte din lantul muntos Anti Taurus, Turcia. Zona in care este amplasat (apropiere de orasul Katha) este denumita Mili Park si din anul 1987 face parte din Patrimonuil UNESCO.

Istoria locului este strans legata de Antioch I, Regele Kommagenei, care a domnit aici acum peste 2000 de ani. Ce a ramas in urma credintei acestei populatii este una dintre cele mai spectaculoase rămășițe din perioada elenistică. Sculpturile gigantice bine conservate sunt realizate din blocuri de calcar și au o înălțime de 8-10 metri. Sculpturile gigant care cel mai probabil se gaseau in fata mormantului regelui Antioch I sunt Apollo– Mithra, zeul Soarelui, Nuna – zeiţa fertilităţii, Jupiter – Oromasdes, Ares – Herakles – Artagnes, zeul războiului. Mormantul regelui Antioch I se presupune ca s-ar afla in interiorul muntelui (tumului) dar cert este ca nu a fost descoperit...

Traseul

Ramasesem la primul impact cu muntele care s-a produs la noi pe inserat. Atunci am reusit sa fur muntelui cateva poze cu apusul luat chiar in apropiere de tabara de baza.

Seara dupa ce am coborat de pe munte la cazare ne-a intampinat cei doi frati, proprietari ai pensiunii, cum spuneam unul din ei este ghid local si prin amabilitatea lui am aflat mai multe despre zona.

Intai si intai ne-a sugerat sa incepem ziua prin urcarea pe munte dimineata la ora 4, activitate pe care am pus-o in practica chiar a doua zi. Apoi ne-a explicat ca putem sa ne organizam ziua sub forma unui traseu pe care sa-l facem dupa coborarea de pe Nemrut, pentru ca in zona se gasesc o serie intreaga de obiective turistice pe care le putem viziona foarte comod pentru ca aveam la dispozitie propia masina.

Cum ne-am organizat noi

Dimineata la ora 4,30 am inceput urcusul cu masina noastra pana la tabara de baza, pe drum am urcat in masina doi tineri, o frantuzoaica care ne-a vorbit despre Eufrat si Mesopotamia si un turc care a facut politica cu Bogdan.

La ora 5 eram in tabara de baza care deschide portile spre tumul inca de la ora 4 dimineata. Am parcat masina fara sa platim nicio taxa si am intrat pe poarta spre parcarea unui microbus. Am achitat la sofer 5 lire de persoana si imediat ne-am pus in miscare pe un traseu destul de abrupt si cu multe serbentine. In apropiere de varf cand muntele nu mai permite urcarea cu masina, de aici incepe o carare pavata, printre bolovani si ceva boschete cu tepi. Am urcat asa vreo 15 minute mai mult cu ochii dupa “sunrise”.

Cu rasuflarea taiata de atata urcus am privit peste partea de est a muntelui si am fost foarte incantati de spectacolul dat de munte si soare, intradevar cel mai “wow” rasarit de soare pe care l-am perceput noi vreodata.

In varful muntelui, fac precizarea ca am urcat pe Terasa de est, rasaritul parca se percepe altfel mai ales cand in spatele tau ai faimoasele statui de pe Nemrut. A urmat un mic popas langa statui si nu am dorit sa ne continuam drumul spre Terasa de vest pentru ca eu personal nu sunt un om al muntelui, dar cine doreste poate face un traseu fara probleme. De acolo de sus Eufratul se aseamana cu un balaur, oricum nu gandeam ca de pe Nemrut chiar o sa vad Eufratul, a fost o senzatie de implinire pentru ca un al doilea obiectiv major din zona il reprezinta batranul Eufrat alaturi de lunca manoasa pe care au descoperit-o mesopotamieni in antichitate.

Daca cumva ajungeti aici va recomand sa aveti la voi un rucsac din care sa nu lipseasca, apa, o geaca pentru vant, aparatul foto. Pentru siguranta si o mai buna aderenta cu piatra va recomand sa fiti incaltati ca pentru munte.

Am coborat frumos apoi in locul in care ne-a lasat microbuzul si ne-am dat seama ca nu stim care este treaba cu coboratul astfel ca am hotarat sa cobaram pana la tabara de baza singuri pe drumul pavat pe care ne urcase masina, spre final a aparut si microbuzul care ne-a gazduit fara vreo alta taxa.

La tabara de baza am intrat in caldire si am observant un bufet cu de toate, am comadat ceai si cafea pe care le-am savurat singuri pe terasa privind parca un peisaj selenar. Ne-am mai invartit noi pe acolo pe la un magazin de suveniruri si apoi am coborat vreo 4 kilometri pana la rascrucea ce avea sa ne duca la Arsemeia

Arsemeia

La rascruce noi am ales indicatorul pe care scria Arsemeia, nu prea stiam noi bine, ce si cum cu Arsemeia asta dar am zis sa mergem ca prea insistase turcul de la pensiune.

Ajunsi la indicatorul care ne semnala obiectivul parcam masina undeva in piatra langa un bazar imprivizat in care se aflau doi tineri. Platim cred ca vreo 5 lire de persoana si la indicatiile celor doi baieti o luam pe o carare printre bolovani si maracini.

Ne dam seama destul de repede ca ne aflam pe creasta unui munte iar ce vedem la picioarele noastre este fantastic, piatra multa si culori deosebite alaturi de un drumeag serpuind ici si colea.

Nu stiam clar ce o sa vedem dar la un momentdat dam de o pestera, Bogdan depune tot eforul sa intre dar este impiedicat de gardul din plasa.

Undeva in susul pesterii spre partea stanga observam si celebra scluptura care apare in unele pliante “ghid” despre Turcia.

Tot aici vedem si o inscriptie care atesta ca Arsameia a fost de fapt capitala Regatului Kommagene pe vremea regelui Antioch I.

Aflati in varful muntelui printre ruine obsrvam dintr-un anumit unghi si ruinele unei cetati medievale “Yeni Kale” pe care hotaram ad hoc sa o scoatem din programul de vizitare.

Podul Cendere

De la Arsmeia, am inceput sa coboram incet, incet pentru ca drumul nu era tocmai bun, am trecut pe langa cateva case modeste si in final am zarit doua poduri pe fundul unei vai.

Podul Cendere reprezint o bijuterie inginereasca datand din perioada romana si este construit peste raul Cendere.

Podul este construit la ordinal imparatului roaman Septimus Severus in onoarea sotiei sale Julia pentru ca soldatii romani sa aibe mai usor acces in zona.

Coloanele care strajuiesc podul au inscriptionate data constructiei, cateva date tehnice si numele impartului roman Septimus Severus.

Noi ne-am plimbat un pic pe pod, am admirat un pic si imprejurimile, am vrut noi sa luam masa la o carciuma aflata in apropiere dar ne-am razgandit vroiam sa ajungem in Kahta pentru o recunoastere a orasului.

Karakus Tumulus

In imediata apropiere de Cendere, am observant indicatorul Karakus, am incetinit si am intrat pe un drum aflat in panta, drumul se termina la o parcare maicica.

Incercam si noi sa luam contact cu cineva dar observam ca un grup proaspat sosit cu un ghid inainteaza spre monumental istoric fara nicio alta piedica, ii urmam si noi fara griji.

Monumentul funerar este ridicat de un alt rege al Kommagenului pe numele lui Mithridates, in scopul de a cinsti memoria mamei sale Isas.

In traducere karakus inseamna pasare neagra. De fapt monumentul funerar are la baza mai multe coloane din piatra de peste 25 de metri iar in capatul lor se gasesc diverse animale simbolizand ceva.

Zona muntelui Nemrut este impanzita de astfel de relicve, nu trebuie decat sa sti sa iti alcatuiesti traseul zilnic astfel incat sa vizitezi cat mai multe.

Rog Web sa ataseze https://youtu.be/PwYxNvSIBqg.

---

VIZUALIZĂRI: 1760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI