Tuz Gölü – Lacul Sărat din mijlocul Turciei

TIPĂREȘTE

19 mai 2023

Tuz Gölü (în traducere, Lacul Sărat sau de sare) este situat în Anatolia Centrală. Cu o suprafaţă de 1665 kilometri pătraţi, Tuz Gölü este al doilea lac ca mărime din Turcia, după lacul Van care are o suprafaţă de două ori şi ceva mai mare (3775 kilometri pătraţi), fiind totodată şi unul din cele mai mari lacuri hipersaline din lume. Are o lungime de 80 kilometri şi o lăţime de 50 kilometri şi a fost transformat de turci într-o atracţie turistică. Se află pe drumul care leagă Ankara de Konya şi de Adana, mai aproape de Aksaray, fiind situat la 150 kilometri sud est de Ankara şi la 105 kilometri nord est de Konya.

Am aflat destul de târziu de existenţa acestui mare lac sărat turcesc, ce-i drept nici nu avusesem drum pe acolo, astfel că abia în 2018 l-am „descoperit” citind articolul colegului NRS (R. I. P. :(() despre vizita lui la Tuz Gölü (vezi impresii), dar, din nefericire, nu-i mai pot mulţumi acum pentru pontul oferit.

Am ajuns acolo urmând indicaţiile GPS-ului, chiar dacă există şi câteva indicatoare rutiere.

Coordonate GPS: 39.07678 N; 33.41116 E la intrarea în parcare.

Veneam dinspre Ankara pe autostrada O 21 Ankara – Niğde. Nu vreau să-mi amintesc ce ploaie torenţială am prins în apropiere de Ankara, încât a trebuit să merg, la fel ca toţi ceilalţi, cu avariile pornite şi cu o viteză de maxim 70 km la oră pe banda de viteză a autostrăzii din cauza vizibilităţii reduse, ştergătoarele cu greu făcând faţă potopului care s-a abătut asupra noastră. Atunci aproape că renunţasem la ideea de a ne opri în drum la Tuz Gölü, însă vremea s-a mai îmbunat pe măsură ce ne apropiam de lacul dorit, astfel că la 12.30 am ieşit de pe O 21 pe la Kulu - Kirikkale, nu înainte de a plăti 39,50 TL pentru tronsonul parcurs, cu card bancar, deoarece creditul „anemic” cu care încărcasem cu o zi înainte HGS-ul se epuizase demult. Am intrat pe D 753 şi apoi pe E 90 şi am mers pe ultima porţiune în paralel cu lacul, o imensitate de alb, o mare de sare, care mi-a amintit, la o scară redusă desigur, de drumul la Marea Moartă pe partea iordaniană. Degeaba am fi încercat noi să oprim acolo, deoarece erau garduri care împiedicau accesul la lac, astfel că ne-am continuat drumul până la intrarea oficială.

Când am plecat de la Tuz Gölü am folosit un alt traseu, sigur mult mai scurt, pe D 757, reintrând destul de rapid în autostrada O 21 pe la Acikuyu. Desigur, m-am întrebat de ce naiba nu am şi ieşit tot pe acolo, chiar dacă asta însemna un drum mai lung pe autostradă, dar măcar ajungeam mult mai repede la lac. Deh... aşa păţeşti când te iei doar după GPS...

Există o parcare generoasă şi gratuită chiar la intrarea în acest obiectiv turistic. Surprinzător pentru mine, obişnuită să văd cum turcii reuşesc să scoată bani şi din piatră seacă :D, intrarea la Tuz Gölü este GRATUITĂ. Tot o surpriză a fost pentru mine şi numărul mare de autocare văzute în parcare. Sincer, nu credeam că lacul este atât de vizitat de turişti.

Accesul la lac se face trecând printr-un magazin de suveniruri, de fapt, o serie de magazine, cafenea şi restaurant, toate aflate sub acelaşi acoperiş. Principalele produse oferite vizitatorilor sunt punguţele cu sare mai mici sau mai mari, chipurile cu sare extrasă din lac, dar care nu prea semăna cu ce am văzut eu pe acolo, atât granulaţia, cât şi culoarea fiind mult diferite. Nu puteau lipsi nici cosmeticele de tot felul, având la bază tot sarea extrasă din lac, cărora le lăudau de nu se poate proprietăţile terapeutice. Însă toate mi s-au părut scumpe. Nu am plecat de acolo decât cu un magnet de frigider pentru colecţia personală pe care am dat 20 TL.

Lacul este alimentat de ploi, însă există şi izvoare subterane. În lunile fierbinţi de vară şi în absenţa ploilor, lacul seacă aproape în totalitate, cristalele de sare căpătând o nuanţă strălucitoare de alb.

Se estimează că peste 60% din producţia de sare a Turciei este extrasă din Tuz Gölü.

Speram să întâlnesc şi câteva păsări flamingo pe acolo, după ce văzusem în fotografiile de pe internet cum colonii întregi de flamingo roz invadaseră lacul, dar nu am avut norocul ăsta. A trebuit să mă mulţumesc cu decorurile cu flamingo roz folosite de turişti pentru a-şi face fotografii :D.

Am intrat pe lac, de fapt păşind pe crusta de sare cu o grosime de circa 20 centimetri de pe malul acestuia. Am fost surprinsă de numărul mare de turci veniţi cu toată familia la lac. Atunci mi-am amintit că pe 19 mai este zi liberă în Turcia, iar turcii obişnuiesc să iasă la plimbare cu tot familionul profitând de orice zi de sărbătoare, cum facem şi noi de altfel ????.

La fel ca ei, şi eu m-am descălţat şi am înaintat pe lac. Soţul meu, mai precaut din fire, a zis PAS cât se poate de categoric, nedorind să-şi rănească tălpile sensibile pe sarea grunjoasă. Eu însă am rezistat cu stoicism, chiar dacă senzaţia nu a fost DELOC plăcută pentru mine ☹. Turcii, în schimb, nu păreau să aibă nicio problemă, nici măcar copiii.

Aici se vede că nu mi-am făcut lecţiile cum ar fi trebuit. Nu m-am gândit că este atât de greu şi de neplăcut mersul cu piciorul gol pe sărăturile alea şi nu am prevăzut că în a doua jumătate a lunii mai voi prinde o perioadă atât de ploioasă şi, drept consecinţă, atâta apă în lacul sărat. Dacă aş fi luat în considerare şi aceste aspecte, aş fi folosit pantofii speciali de apă pe care oricum îi aveam în bagaje şi m-aş fi bălăcit în voie prin toate băltoacele de acolo, fără vreun disconfort.

Mi-a plăcut doar să-mi bag picioarele şi să mă bălăcesc în apa foarte caldă şi puţin adâncă, care îmi ajungea mai jos de genunchi, în cele mai multe locuri cam până la jumătatea gambei. Bine, erau şi zone cu apă ceva mai adâncă, dar pentru mine a fost suficient cât am înaintat spre centrul lacului. Nu ştiu dacă sau ce beneficii mi-a adus presopunctura practicată pe crusta de sare de acolo, pe care păşeam cu mare greutate şi chiar cu durere, dar după vreo jumătate de oră am renunţat la toată „distracţia” , această plimbare dovedindu-se prea chinuitoare pentru mine. Făcusem suficiente fotografii şi filmuleţe, locul se aglomera din ce în ce mai tare, iar tălpile mele înroşite deja mă usturau după atâta mers pe straturile de sare. Citisem că apa hipersalină din lac ar fi benefică pentru diverse afecţiuni ale pielii, gen psoriazis şi infecţii fungice, din fericire nu sufeream de aşa ceva, dar m-am gândit că un tratament preventiv nu poate dăuna nimănui :D.

Apariţia unor nori de ploaie destul de ameninţători m-a convins să mă grăbesc spre parcare, nu înainte de a executa „ritualul” spălării pe picioare, acolo pe lac, folosind şerveţelele umede din poşetă şi apa de băut rămasă în sticlă. Am simţit că-mi revin abia după ce mi-am încălţat sandalele.

Exista şi posibilitatea de a folosi nişte spălătoare aflate acolo pentru a îndepărta sarea de pe picioare, accesul era permis contra unei sume modice de 5 TL, dar trebuia să merg desculţă până acolo şi să mai stau şi la coadă, deci, nu.

Chiar dacă în această perioadă a anului nu am prins lacul sărat în cea mai „colorată” stare a sa, mie tot mi-a plăcut ????

Trebuie să recunosc că am sperat să vedem şi la Tuz Gölü ochiuri de apă divers colorate în roşu, roz, mov sau portocaliu, aşa cum am văzut în urmă cu patru ani în Tunisia la Chott el Jerid (vezi impresii), cel mai mare lac sărat din Sahara, dar nu s-a întâmplat chiar aşa, straturile de sare acoperite de apă având doar o uşoară tentă de roz. Cu toate acestea eu m-am bucurat de plimbarea pe lac, astfel dezmorţindu-mă puţin după cele câteva ore de condus, am admirat şi fotografiat imensitatea aceea de alb şi alb rozaliu şi am respirat aer sărat şi curat.

Chiar de pe lac i-am trimis câteva fotografii unei bune prietene, care a recunoscut imediat că este vorba despre un lac sărat, dar nu a ştiut să-l localizeze. Am glumit puţin cu ea zicând că este cel de la Brăila =)), în final spunându-i că suntem plecaţi în Turcia. În urma discuţiei avute, am realizat că lacuri sărate avem destule şi la noi în ţară, iar eu, spre ruşinea mea, nu m-am scăldat decât în vreo trei din acestea, în Techirghiol, în Lacul Miresei de la Slănic Prahova şi în bazin cu apă sărată la ştrand la Sărata Monteoru, dar îmi place să mă laud cu experienţe plăcute şi interesante din zone mult mai îndepărtate geografic, gen Marea Moartă, Chott el Jerid sau Tuz Gölü.

Recomand o oprire şi o vizită la Tuz Gölü, lacul sărat din mijlocul Turciei, tuturor celor aflaţi prin zonă. Lacul Sărat are farmecul lui în orice anotimp, chiar şi atunci când este aproape secat, iar peisajul este spectaculos.

---

VIZUALIZĂRI: 5562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI