Amsterdam în trei zile - partea I: Vondelpark, Piaţa Dam, Begijnhof, Cartierul Roşu, plimbarea cu vaporaşul

TIPĂREȘTE

Biciclete, bărcuţe şi muulte, multe flori sunt imaginile care mi-au atras privirea de îndată ce am poposit la Amsterdam. Am ajuns într-o sâmbătă dimineaţa, în jur de ora 9:00 şi am avut zborul de întoarcere marţea la prânz, astfel încât am avut la dispoziţie trei zile pline pentru a descoperi oraşul. Zborul a decurs fără incidente dar am decolat cu o întârziere de aproximativ 20 de minute pentru că s-a constatat că lipseau nişte turişti asiatici şi bagajele aferente... Întârzierea nu a mai fost recuperată dar personalul a fost foarte amabil, ne-a prezentat în permanenţă informaţii despre traseul urmat şi alte detalii "tehnice" precum temperatura din aer şi cea de la sol. Menţionez acest lucru pentru că la întoarcere nu am mai primit nicio informaţie, nici măcar căpitanul nu s-a prezentat dar asta nu a contat prea mult câtă vreme am ajuns cu bine.

Cu câteva minute înainte să ajungem am aflat că în Amsterdam era ceaţă, bătea vântul şi erau cam 17 grade. Descurajantă prognoza, eu ştiam că vor fi cam 20-25 grade dar nu foarte surprinzător pentru Olanda unde vremea este destul de schimbătoare. La sosire vremea a fost într-adevăr destul de posomorâtă dar apoi şi-a revenit şi timp de trei zile am avut doar soare şi rar câte un nor. De altfel, în iulie şi august plouă mai puţin şi sunt mai mari şansele de a avea parte de temperaturi plăcute.

Mă documentasem, în mare, despre obiectivele principale din Amsterdam pe care nu trebuia să le ratez dar îmi schiţasem un program destul de lejer, pentru a mă bucura, în linişte, de frumuseţea locului. Acesta a fost şi motivul pentru care nu am cumpărat cardul Holland Pass care îţi asigură intrarea gratuită şi reduceri la cele mai mari muzee sau la altele mai mici, precum şi transport gratuit. Îmi propusesem să bat oraşul la picior, ceea ce am şi făcut, am luat tramvaiul doar pentru a ajunge de la aeroport la hotel şi retur. Mi-am cumpărat însă din ţară bilete la Muzeul Vang Gogh şi Rijkmuseum pentru că ştiam că altfel se pierde mult timp, numărul turiştilor care doresc să le viziteze fiind foarte mare.

Hotelul (vezi impresii) fiind foarte aproape de Vondelpark şi întrucât predarea camerei se făcea doar la 14:00, am hotărât să ne plimbăm şi să ne tragem puţin sufletul pe aleile sale umbroase. Parcul care poartă numele dramaturgului olandez Joost van den Vondel este foarte mare, se întinde pe o suprafaţă de peste 47 de hectare şi este cel mai cunoscut dar şi cel mai vizitat parc din Amsterdam. Localnicii făceau jogging, mergeau cu bicicleta, se plimbau cu animalele de companie, unii ieşiseră la picnic în mijlocul naturii iar alţii, pur şi simplu, se relaxau pe iarbă. Toate aleile sunt bine întreţinute, gazonul tuns cu grijă şi curat, chiar mă întrebam dacă nu ar fi mai ieftin să se întreţină aşa şi parcurile de la noi şi să ţi se permită să te aşezi pe iarbă în locul achiziţionării obiectelor scumpe de mobilier urban... M-a surprins în mod plăcut atmosfera liniştită din parc, nu se auzeau strigăte, copiii se jucau cuminţi, chiar şi răţuştele sălbatice nu erau deloc sperioase şi mi-au permis să le fotografiez de aproape.

În a doua parte a zilei ne-am îndreptat, agale, spre Piaţa Dam, punctul de referinţă al Amsterdamului. Poate prea agale pentru că nu am mai găsit nimic deschis pe traseu... Cam toate obiectivele turistice se închid la ora cinci după-masa, interval care mi s-a părut destul de scurt mai ales că şi bisericile funcţionau după acelaşi program. Nu ne-am putut însă împiedica să nu căscăm gura la clădirile vechi, perfect aliniate, parcă trase la indigo, cu faţada îngustă dar cu ferestre largi toate având un cârlig în partea superioară, cu ajutorul căruia se aduceau în casă obiectele de mari dimensiuni. Ingenios spiritul ingineresc olandez dar cu siguranţă ştiu să îşi protejeze pământul atât de preţios în această zonă. Înainte se percepea o taxă pe lăţimea clădirii astfel că acestea aveau cel mult nouă metri dar se înălţau pe mai multe etaje. De apreciat totodată şi eforturile pe care olandezii le-au făcut pentru a salva terenul invadat de ape.

La ora prânzului Cartierul Muzeelor părea părăsit, eram doar noi pe stradă dar, pe măsură ce ne apropiam de centru, oraşul devenea tot mai aglomerat, semn că ne aflam pe drumul cel bun. De altfel, atracţiile turistice sunt bine semnalizate şi, dacă ai şi hartă, nu te poţi rătăci. Chiar dacă nu o iei întotdeauna pe drumul cel mai scurt, este o plăcere să te "pierzi" pe străduţele întortocheate.

Piaţa Dam nu m-a impresionat în mod deosebit dar nu se poate să nu vizitezi locul în care a luat fiinţă oraşul Amsterdam. În Evul Mediu aici s-a construit un baraj ("dam" în neerlandeză), unindu-se pentru prima oară aşezările de pe cele două maluri ale râului Amstel care în olandeza veche însemna "zonă plină de apă".

Piaţa Dam este, cu siguranţă, cel mai vizitat loc de către turişti, aici au loc şi diverse evenimente politice şi culturale. Piaţa este dominată de Palatul Regal, fostul Palat Administrativ, un edificiu impozant care simboliza puterea Amsterdamului, fiind în acea vreme cea mai mare clădire administrativă din Europa. Palatul este folosit în prezent de către familia regală doar pentru evenimente oficiale, vizite de stat, diverse recepţii, nunţi sau baluri. Aici a avut loc anul trecut abdicarea reginei Beatrix în favoarea fiului ei. Palatul este deschis publicului, un bilet costă 10 euro, din păcate eu nu am reuşit să îl vizitez, a rămas pe data viitoare...

Monumentul Naţional, situat vizavi de Palatul Regal, este dedicat libertăţii şi constă dintr-un obelisc de culoare albă decorat cu figuri alegorice. Monumentul a fost ridicat în cinstea eroilor olandezi morţi în cel de-al II-lea Război Mondial, în amintirea cărora regina Beatrix depune în fiecare an în data de 4 mai o coroană de flori.

Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) din apropierea Palatului Regal a fost construită în secolul al XV-lea după ce Biserica Veche (Oude Kerk) a devenit neîncăpătoare. Aici au fost încoronaţi regina Beatrix în 30 aprilie 1980 şi fiul său Willem-Alexander în anul 2013 exact în acceaşi zi de primăvară. În prezent în biserică nu se mai slujeşte dar au loc în mod curent concerte de orgă şi diferite expoziţii. Taxa de vizitare mi s-a părut cam mare, 8 euro aşa că ne-am mulţumit să aruncăm doar o privire de la intrare.

Tot în Piaţa Dam se mai găseşte Muzeul Figurilor de Ceară pe care l-am vizitat la Londra şi nu am mai intrat şi aici, timpul pe care-l aveam la dispoziţie fiind destul de limitat. Cel din Londra mi-a plăcut, am înţeles că şi cel olandez a fost modernizat şi atrage un număr foarte mare de turişti.

Cel mai mult în zonă mi-a plăcut Magna Plaza, o clădire istorică unde funcţionează un centru comercial luxos, dispus pe mai multe etaje, în spatele Palatului Regal. Clădirea a fost construită în acelaşi timp cu gara din Amsterdam şi cu Rijkmuseum, monumente de referinţe în istoria culturală a Olandei.

Begijnhof este unul dintre locurile speciale pe care ţineam neapărat să le vizitez. În prima zi am ajuns puţin după ora 6 seara şi nu am fost lăsaţi să aruncăm nici măcar o privire în curtea interioară. Poarta dinspre stradă era descuiată dar în curtea interioară o doamnă foarte vigilentă care aparent citea liniştită, păzea cu străşnicie intrarea. Aveam senzaţia că am invadat un spaţiu sacru aşa că ne-am retras în linişte şi am revenit a doua zi la prânz. Spre deosebire de liniştea din seara anterioară acum era forfotă mare, tocmai se terminase slujba de duminică şi toată lumea făcea poze, se plimba orin grădină. Ulterior am constatat că această "perlă ascunsă" a Amsterdamului figurează printre principalele recomandări turistice. Nu aveam timp să revenim într-un moment mai linştit aşa că n-am avut încotro şi ne-am strecurat şi noi prin mulţime pentru a admira căsuţele vechi, care păstrează stilul specific Amsterdamului. La numărul 34 se găseşte cea mai veche casă de lemn din Amsterdam.

Acest mic grup de case a aparţinut unei comunităţi laice de femei care îmbrăţişaseră stilul de viaţă beghin, ducând o viaţă monahală fără a fi călugăriţe. Acestea erau femei libere, necăsătorite sau văduve care îşi petreceau viaţa îngrijindu-i pe cei sărmani sau bolnavi. În prezent aceste case sunt locuite de femei singure, ultima beghină stingându-se din viaţă în anul 1974.

În ciuda agitaţiei, mi-a plăcut acest loc retras şi în special stilul arhitectonic al acestor case albe, înalte, cu faţade din secolul al XVII-lea - al XVIII-lea. La Begijnhof se ajunge uşor, cu tramvaiul nr. 2 care face legătura cu gara centrală. Vizavi de staţia Spui este o piaţetă, pe o latură a acesteia se observă o uşă simplă, din lemn care duce către frumoasa grădină interioară.

În continuare am vizitat Galeria Gardienii Civici care datează din secolul al XVII-lea şi conţine portretele diverselor personalităţi ale oraşului. Galeria nu este mare, se parcurge în doar câteva minute şi intrarea este liberă. Se găseşte pe Kalverstraat la numărul 92, lângă Muzeul de Istorie.

Duminică după-amiaza am ajuns şi în celebrul District Roşu (De Wallen). Cartierul respectă întocmai stilul arhitectural din restul oraşului, sunt aceleaşi străzi pitoreşti presărate de canale şi pasaje înguste. Nu îmi propusesem în mod special să văd celebrele case cu felinare dar acestea îţi ies inevitabil în cale. Primele vitrine le-am observat absolut întâmplător, în apropierea Bisericii Vechi, cea mai veche clădire din Amsterdam. La ora respectivă vitrinele erau populate preponderent de "animatoare" trecute de prima tinereţe, nu tocmai atrăgătoare, dar probabil noaptea atmosfera este cu totul alta.

Biserica Veche, Oude Kerk, cea pentru care venisem în special în acest cartier, este cea mai veche clădire din Amsterdam, păstrându-şi aproape neschimbată înfăţişarea de-a lungul timpului. Stilul arhitectural este gotic târziu iar denumirea oficială este Sint-Nicolaaskerk (Sf Nicolae). Aici şi-a botezat Rembrandt copiii şi tot aici este îngropată şi soţia sa, dar, ca o curiozitate, mormântul lui Rembrandt se găseşte în Biserica de Vest (Westerkerk) alături de cel al iubitei sale.

În continuarea Cartierului Roşu se găseşte Cartierul Chinezesc, unde am putut vedea o sumedenie de restaurante şi magazine cu profil asiatic. Aici am intrat pentru prima oară într-un templu chinezesc, respectiv templul FGS HE HUA (în traducere floare de lotus), cel mai mare din Europa, dedicat zeului Avalokitesvara. Accesul era liber dar nu am zăbovit prea mult, mai aveam încăt multe de văzut.

Plimbându-ne prin cartierul chinezesc am ajuns şi în Nieuwmarkt, piaţeta dominată de o clădire datând din secolul al XV-lea, cunoscută sub numele de Waag, care constituia iniţial poarta de intrare în oraşul medieval. Am găsit cu greu intrarea în turn, acesta fiind înconjurat de o piaţă ambulantă cu tot felul de nimicuri. Clădirea în sine nu prezintă interes decât dinspre exterior, înăuntru fiind amenajată atunci doar o expoziţie de fotografii dedicată tuberculozei abordate din prismă romantică. Subiectul în sine nu mă interesa dar am urcat pe scara îngustă până la ultimul etaj pentru a admira cartierul de la înălţime.

Spre seară aproape capitulasem după ce toată ziua fusesem în mişcare şi, pentru că vremea era în continuare plăcută, am hotărât să punem punct cu o plimbare cu vaporaşul. Ştiam că preţurile sunt în jur de 15 euro dar, aproape de intrarea în Districtul Roşu, am dat peste vaporaşele Rederij Plas care ofereau o plimbare de o oră doar pentru 9 euro. Mi-a plăcut cum arătau vaporaşele şi faptul că se stătea la coadă la bilete m-a convins să cumpăr şi eu o excursie. În final s-a dovedit a fi o alegere foarte bună pentru că traseul urmat conţinea doar obiective pe care nu apucasem să le văd, ceea ce m-a ajutat să îmi conturez programul pentru următoarea zi. De mare ajutor a fost şi faptul că pe parcursul excursiei am primit în permanenţă informaţii în engleză şi franceză despe punctele principale pe lângă care treceam. Am văzut astfel restaurantul chinezesc plutitor Sea Palace, podul modern către Insula Java, Muzeul de Tehnică Nemo, Muzeul Marinei, Grădina Botanică, Muzeul Hermitage.

Despre muzeele pe care le-am vizitat în Amsterdam voi scria însă un articol distinct.

Rog ataşarea ilustraţiei muzicale "Aan de amsterdamse grachten" (Pe canalele Amsterdamului): https: //www.youtube.com/watch?v=9la7jxEvmqw

Această melodie se cântă la sfârşitul celebrului concert Prinsengracht, un concert de muzică clasică care are loc în fiecare an chiar pe Prinsengracht (în traducere "Canalul Prinţesei").

---

VIZUALIZĂRI: 8159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI