O sirenă primitoare: Deniz Kızı Motel Küçükkuyu

TIPĂREȘTE

Din 2014 nu mai petrecuserăm în Küçükkuyu noaptea intermediară către diverse destinaţii finale, fiindcă anul trecut aleseserăm Assos, iar trei ani la rând nu mai fuseserăm pe litoralul egeean sau mediteraneean al ţării semilunei. Ne era dor de mica stațiune Küçükkuyu unde rămăseserăm câțiva ani consecutivi în drumul nostru spre staţiunile vestite ale Turciei. În Küçükkuyu luam primul contact cu apa Egeei, abia așteptam să luăm prima masă de fructe de mare la restaurantele de pe malul mării, apoi ne plimbam seara pe faleză sau pe unicul bulevard, la șosea.

În fine, anul acesta pentru prima noapte pe tărâm turcesc am ales să revenim în Küçükkuyu la un hotel bunicel, pe nume Alp Hotel, pe care îl rezervasem prin ryanairrooms încă din ianuarie cu o cameră dublă. Numai că în luna iulie, am primit un e-mail prin care eram anunțată cu regret că rezervarea mi s-a anulat întrucât Alp Hotel s-a închis.

Nu mi-a picat deloc bine, dar n-am avut încotro și m-am pus din nou pe căutat ceva convenabil nouă, adică să fie aproape de port și de mica plajă din Küçükkuyu, să ofere condiții decente, să nu fie excesiv de scump, și dacă punea la dispoziție mic-dejun, era perfect. Din aproape în aproape, de data aceasta pe booking.com, cu o notă de peste 9, am ajuns la Deniz Kızı Motel, un nume sugestiv care înseamnă în turcă „sirenă”, şi de aici titlul articolului.

Adresă: Sahil Mah. Süleyman Sakallı Caddesi No:45,17980 Küçükkuyu/Ayvacık/Çanakkale, Turcia
E-mail: denizkizibutikotel@gmail.com

Odată ce-am sosit în Küçükkuyu, am făcut dreapta la cea mai importantă arteră perpendiculară pe şoseaua D550, respectiv Ayhan Ozerden Cadessi care duce în port și vocea suavă a aplicației maps. me ne anunță că vom ajunge la destinație în 20 m, după ce am intrat pe Süleyman Cadessi, altă stradă importantă, paralelă cu marea.

În fața noastră, lângă o moschee mică de cartier, ne apare clădirea motelului care, de fapt, este un boutique hotel, nu foarte mare, albă cu ferestre albastre pe care curg ici-colo flori de bougainvillea roz, o construcție îngrijită și decorată cu gust. Ghivece de flori roz împodobesc proprietatea pe toate laturile, în plus sirena şi delfinii erau așezaţi la loc de cinste sus, pe fațadă. Se află situată, practic, între două străzi, având intrare de pe ambele, una dintre străzi fiind chiar faleza stațiunii, la faleză proprietatea deținând cafenea și terasă-restaurant cu mesele poziționate cu vedere la mare.

Trebuie reținut că amplasarea motelului este una centrală, pe de o parte, lângă primăria din Küçükkuyu și lângă moschee, pe de altă parte, lângă port și plajă, pe lângă faleza plină de terase, restaurante, cafenele, locante, etc.

Recepția se găsește pe partea cu strada Süleyman Cadessi, am parcat ceva mai departe pe marginea străzii dată fiind aglomerația de la orele 16-17,00 când am ajuns și cu bagajele pregătite de tranzit, am intrat în recepție. Ne-a primit tot numai un zâmbet, însuși proprietarul, un domn subțirel, trecut de 45 ani, cu părul grizonat și cioc care s-a prezentat: Hikmet. Surprinzător pentru acea zonă, Hikmet Bey vorbea fluent engleza și ne-am explicat ușor de ce când ne-a spus că a lucrat 20 ani în America, iar cu banii agonisiți a venit și a cumpărat această clădire aflată pe atunci în stare degradată de avansare (ne-a arătat poze pe calculator) și a adus-o la stadiu de boutique hotel. Bine, toate acestea le-am discutat la ceaiurile cu care ne-a cinstit, dar și multe alte probleme, amfitrionul fiind din cale afară de sociabil și vorbăreț.

Ne-a condus apoi la camera rezervată nouă, aflată la primul etaj, accesul către scară făcându-se din lateralul clădirii, de pe ulicioara strâmtă care ducea către cafenea, restaurant, și faleză. Primiserăm două chei, una de la cameră, alta de ușa hotelului. Ne rezervase camera Lavanta, o cameră frumoasă și spațioasă (a doua zi aveam să vedem din întâmplare celelalte două de pe palier, mai mici) care ne-a încântat încă de la început. Ne-a prezentat-o, ne-a făcut instructajul, ne-a dat parola de la wi-fi, ne-a spus că micul-dejun se poate servi începând cu orele 09,00 jos, la restaurantul-terasă, și-a oferit suportul pentru orice fel de problemă am avea, ne-a recomandat unde să mâncăm fructe de mare auzindu-ne că vrem kalamari. Am achitat cei 48 €, apoi fiecare și-a văzut de treabă, deși ne-am tot lovit de el pe parcursul șederii, de parcă era omniprezent.

Toată clădirea nu are mai mult de zece-douăsprezece camere care, oricum, nu seamănă deloc între ele, de aici și ideea de boutique hotel. La etaj se mai aflau camera –Gül (trandafir) și camera Lale (lalea), toate fiind botezate cu nume de flori.

Mobilierul camerei noastre era alb complet, pardoseala albă, perdelele albe cu floricele roz, care confereau o luminozitate generoasă, dar sporită și de existența a doi pereți cu ferestre, dintre care pe unul se afla și balconul.

Balconul era destul de spațios, avea măsuță și scăunele de plastic și dădea la strada Süleyman Cadessi și oraș, camera fiind poziționată, practic, deasupra recepției.

Un pat matrimonial confortabil, încadrat de noptiere la capete, un șifonier în care era așezat într-o nișă și tv-ul, un frigider de dimensiuni rezonabile, un cuier micuț lângă ușa de la intrare, cam asta am găsit în cameră. Parchet pe jos, aparat de aer condiționat, lămpi montate discret în perete deaupra noptierelor, ar fi alte elemente din cameră. Lenjeria albă, prosoapele imaculate, papuci de unică folosință pe pat. Curățenia este la ea acasă, vă dați seama că fiind toate albe, s-ar observa imediat orice neregulă.

Baia este și ea destul de spațioasă, la fel de albă și curată, obiectele sanitare moderne, de calitate, în bună stare, cabina de duș deloc strâmtă, instalațiile perfect funcționale. Consumabilele primite au fost hârtie igienică, flaconașe de gel de duș, șampon, balsam, săpunele. Un aspect pozitiv care m-a surprins plăcut a fost că în cabina de duș, pe pardoseală am găsit o suprafață antialunecare, lucru neîntâlnit oriunde.

Wi-fi a funcționat foarte bine, am avut semnal puternic, fără întreruperi. Prize am găsit două, amplasate în dreptul fiecărei noptiere, suficiente pentru a ne încărca telefoanele.

Micul-dejun se pune la dispoziția clienților începând cu orele 09,00, ceea ce ar putea constitui un dezavantaj, mulți dintre aceștia pornind la drum mai devreme, fiind obligați să sară peste acesta. Fiindcă mai aveam de parcurs doar vreo 320 km în ziua următoare, pentru noi a fost numai bine să ne trezim o idee mai târziu, oboseala acumulată în prima zi fiind semnificativă. La micul-dejun ne-a întâmpinat din nou Hikmet Bey care ne-a spus, printre altele, arătându-ne un vas ce tocmai acostase în port, că e plin de migranți sirieni pe unii dintre aceștia aducându-i soldații turci sub pază, la o toaletă, în apropiere. Ne-a mai zis că vasul venise din insula Lesbos, de unde fusese alungat de autoritățile elene, dar nu ne-am băgat în chestiuni politice, acestea fiind destul de delicate și nu prea potrivite de discutat.

Micul dejun ne-a fost servit individual la masă, fiind de tip tradițional, cu multe feluri de gemuri și miere, măsline, câteva sortimente de brânzeturi, ulei de măsline si condimente, pastă de ardei, pâine prăjită, unt, ouă ochiuri în tigăiță, roșii, castraveți și bineînțeles, multă verdeață. Am fost întrebați dacă optăm pentru ceai sau cafea, noi am ales ceai, chiar ducând dorul ceaiului turcesc. Per total, gustos și îndestulător!

Parcare proprie nu am văzut să fi avut, dar pe booking se precizează că este posibilă parcarea publică gratuită la o locaţie în apropiere pentru care nu este necesară rezervare. N-am verificat, ne-am mulțumit că am găsit un loc în siguranță, pe stradă, un pic mai în față și acolo am lăsat mașina până a doua zi.

Deniz Kızı Motel poate fi o variantă potrivită pentru cazarea intermediară a celor ce se îndreaptă spre stațiunile consacrate ale Turciei de la Marea Egee. Ar putea fi luată în calcul chiar și pentru două-trei zile la o adică.

Cel mai important a fost că șederea noastră la această cazare a fost plăcută, am avut parte de condiții bune, de multă atenție și amabilitate din partea gazdei, de o amplasare centrală, „sirena” turcoaică dovedindu-se a fi foarte atractivă!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI