Sejur început cu peripeții

TIPĂREȘTE

După îndelungi așteptări, vise și pregătiri sufletești, la începutul lunii septembrie a acestui an am reușit să ne facem o „rezervare” pentru un sejur de 7 nopți la mult râvnitul (de noi cel puțin) resort Delphin De Luxe. Am spus „mult râvnitul” deoarece noi încă de acum 2 ani ne-am propus ca într-un viitor apropiat să mergem acolo, incitați și încântați fiind de impresiile, fotografiile și referințele foarte bune postate de aceeia dintre dumneavoastră care ați fost deja in acest resort. Simțeam toți încântare și emoție doar și numai când vedeam apariția de noi impresii și fotografii. Să nu mai vorbim de copii (cele două fete mai mari) care stăteau „ciorchine” pe laptop ori de câte ori ne vedeau că am intrat pe AFA și ne cereau să revadă a nu știu câta oară fotografiile cu toboganele, marea, piscinele etc. Și după luni de așteptare, de „curele strânse” până la maximum, am reușit!

A fost o plecare plină de peripeții. Încă de la debut au apărut în calea noastră diverse obstacole, eu le numesc „semne de sus” care parcă încercau să ne oprească cumva sau măcar să ne facă să înțelegem că momentul ales pentru acest sejur nu era unul tocmai potrivit. Eu personal, la un moment dat, ajunsesem să trăiesc sentimente contradictorii: pe de o parte exaltare și nerăbare determinate de bucuria de a pleca și a ajunge în sfârșit într-un loc mult dorit, iar pe de altă parte teama ca nu cumva „piedicile” ce ni se înfățișau zi de zi înaintea plecării (defecțiuni la mașină și probleme birocratice din partea turcă cu privire la rezervare) să fie într-adevăr niște „semne de sus” cum că nu ar trebui să mai mergem anul acesta, ci să lăsăm pe altă dată. M-am bazat însă în cele din urmă pe entuziasmul, nădejdea și optimismul soțului meu a cărui determinare de-a învinge orice obstacol și de a ajunge la Delphin așa cum ne propuseserăm ne-a molipsit pe toți.

Și iată-ne plecați cu mașina proprie spre o destinație ce avea să ne „aștepte” cu multe „surprize”. Ca multe alte familii de români ce au avut sejururi tot în aceeași perioadă în Turcia, și noi aveam să întâmpinăm probleme cauzate de falimentarea acelor agenții de turism (nu cred că este nevoie să dăm amănunte pentru că toată lumea probabil cunoaște ce s-a întâmplat). Ne consideram totuși norocoși deoarece am avut din prima clipă sejurul rezervat de AFA prin ALACARTE SEJOURS & CITY-BREAKS în mod special prin prezența D-lui Cornel căruia simțim nevoia încă o dată să-i mulțumim din suflet pentru tot ceea ce a întreprins în favoarea noastră pentru ca familia noastră să aibă parte de o vacanță frumoasă, atat de asteptată.

Despre drum nu vă vom spune nimic acum, deoarece amănuntele referitoare la traseul ales le-am oferit într-un review dedicat acestui aspect (vezi traseul la dus descris aici, iar cel de intoarcere aici).

După multe ore de mers am ajuns plini de nerăbdare să testăm pe viu ceea ce admiraserăm doar în poze. Îmi amintesc că am zărit de departe resortul și fără a sta pe gânduri, și noi cei mari și copiii, l-am găsit a fi cel mai frumos și impunător. Chiar de n-ar fi fost așa, în acele momente de bucurie nici că am fi avut ochi și pentru alte hoteluri.

Din stradă ne-a impresionat plăcut curățenia, vegetația îngrijită, iar intrarea în hotel... acel hol imens, lifturile, arhitectura, designul, ne-au lăsat fără grai. Primul meu gând a fost acela de-a mulțumi Celui de Sus că ne-a ajutat să ajungem acolo unde ne-am dorit. Mi-am zis: Gata! Am ajuns! Am depășit toate obstacolele și am reușit... deci... ne putem relaxa și bucura de tot ce ne înconjoară. Dar de unde? Greul abia din acel moment avea să înceapă.

Nu mi-a trecut prin cap nici o clipă că vom întâmpina greutăți la cazare. Eu chiar am crezut așa cu o naivitate de copil că venind pe cont propriu, cu banii necesari în buzunar și cu rezervarea deja facută, nu va exista nici un fel de problemă. Recepționerii, de altfel amabili și zâmbitori cu ceilalți turiști, când au auzit că suntem români și au citit pe voucherul nostru numele unei anumite agenții falimentare s-au schimbat la față și politicos în câteva secunde, fără să verifice, ne-au spus că nu mai sunt locuri în hotel, acesta fiind full. Am insistat să verifice, spunându-le că așa ceva nu este posibil deoarece noi aveam rezervare. Au verificat sau doar s-au prefăcut, nu stim exact, ideea este că ne-au rugat să așteptăm. După câteva minute au venit cu o altă variantă, cum că rezervarea noastră fusese anulată. Ne-am albit la față și eu și soțul meu și de aici a pornit toată tărășenia. Vă dați seama că nu puteam accepta așa ceva deși alte familii în fața noastră la recepție fuseseră nevoite să o facă. După ce străbați cu mașina 1700 km având după tine 3 copii dintre care unul foarte mic, de doar 9 luni, nu-ți pică bine o asemenea situație și cu atât mai mult nu poți ceda.

Ei și ce s-o mai lungesc, pe parcursul a câtorva ore am încercat pe toate căile posibile să-i determinăm să înțeleagă că situația noastră este una diferită, noi am venit cu mașina, aveam în buzunar banii pentru a ne plăti sejurul iar camera rezervată trebuie să fie a noastră. Am apelat la ajutorul AFA, am vorbit cu managerul ce se ocupă de Recepție (d-l Horun Eres Orak) atât noi cât și d-l Cornel în câteva rânduri. La un moment dat ne-au rugat să așteptăm ca ei să încerce să ne rezolve situația, invitându-ne să mergem să servim masa de prânz. Le-am mulțumit și i-am refuzat politicos, spunându-i d-lui Horun Eres Orak că până nu vom ști că totul este în regulă nu putem înghiți nimic.

Și am așteptat... și am așteptat... Să stiți că o astfel de așteptare te poate „ucide” psihic și fizic. Eram epuizați, sictiriți, scârbiți de-a dreptul de un „sistem” cu o politică murdară pe care hotelul o aplica în cazuri de acest gen. Ne-am retras la un moment dat la o masă ceva mai departe de recepție. Fetele începuseră să plângă pentru că nu înțelegeau „ce au turcii cu noi de nu ne primesc” (a trebuit să le explicăm pe înțelesul lor întreaga situație) și ca să depășească momentul, le-am luat la plimbare prin resort ca să le destind puțin, în timp ce soțul meu a rămas în hol cu cel mic în brațe care adormise sărăcuțul. Nu vă pot explica în cuvinte ce simțeam în acel moment eu și soțul meu ca adulți și ca părinți.

Tot ceea ce la început ne impresionase și ne îndemnase să alegem și să ne dorim să ajungem la Delphin De Luxe în acele momente se răsturnase la 180. Eram furioasă și neputincioasă în același timp, îmi venea să „sar” la propriu la gâtul celor care tratau cu atâta indiferență situația noastră, trimițându-ne acasă în România, ca și când aveam de parcurs înapoi vreo 10 km. Doream să le spun în față că și banii noștri sunt buni, nu numai ai rușilor și ai nemților (care reprezentau un procent majoritar în hotel, deși statistica din hol arată că românii ca grad de ocupare erau pe locul II, după nemți), că suntem oameni civilizați și merităm să fim cazați și noi într-un hotel de 5*.

În timp ce așteptam, am văzut alte câteva familii de români aflate într-o situație similară cu a noastră plecând fără să li se rezolve situația și asta ne-a demoralizat total. Eu începusem deja să mă împac cu ideea că ne vom întoarce acasă în acea după-amiază, însă dârzenia soțului meu și ajutorul AFA ne-a scos la lumină. Soțul meu a transmis foarte clar staffului hotelului că nu se mișcă din hol până ce nu ne vor rezolva problema favorabil. În cele din urmă, după aproximativ 3 ore de așteptare, reapare d-l Horun Eres Orak însoțit de această dată de o domnișoară angajată la departamentul Relații cu Clienții, o basarabeancă pe nume Victoria, care vorbea bine românește. Prin intermediul ei ni s-a transmis că situația noastră ni s-a rezolvat, dar întrucât la Delphin De Luxe nu mai sunt locuri, ei ne pot caza la Delphin Botanik unde ar avea și camere mai mari, mai frumoase, care ne-ar fi mult mai potrivite deoarece suntem 5 la număr și că putem beneficia de toate condițiile de la Delphin De Luxe, urmand ca la Botanik doar să dormim.

În acel moment, plină de indignare, am scos la iveală colericul din mine și profitând de faptul că mă puteam exprima liber pe limba mea cuiva care mă și înțelegea foarte bine mi-am spus „părerea”. Am avut atât eu cât și soțul meu câteva schimburi de replici mai acide cu d-l manager dar nu am cedat; noi veniserăm să stăm la Delphin De Luxe și asta ne doream să obținem (chiar dacă erau camerele mai mici și mai vechi, după cum le descriseseră chiar ei). În fond nu mai aveam nimic de pierdut. I-am criticat pentru politica urâtă ce-o aplicau cu noi „fraierii de români” (fie ne trimiteau la plimbare, fie după ce ne speriau reușeau să ne plaseze la Botanik), insistând pe faptul că nu le face cinste o astfel de atitudine, cu atât mai mult cu cât noi, prin intermediul AFA, le facem o foarte bună publicitate în România.

Și... ce credeți? Au cedat și în cele din urmă au găsit și cameră pentru noi (e adevărat că la etajul 1 spre Mukarnas unde sunt cazați în general românii), au avut și puterea să zâmbească, să fie amabili și să ne ureze un sejur cât mai plăcut, cerându-și scuze pentru neplăcerile create.

Am pornit, eu cel puțin, foarte sceptici spre cameră, cu un simț critic foarte ascuțit după cele petrecute și sincer nu am îndrăznit să ne bucurăm decât foarte târziu, după masa de seară, când am reușit să ne destindem la frumosul spectacolul oferit de echipa de animatori în amfiteatru. Nu îndrăzneam să ne bucurăm, parcă tot așteptând ca din clipă în clipă cineva să ne oprească și să ne spună: „Știți, ne cerem scuze, dar s-a strecurat o greșeală. Trebuie să mai plătiți „X” euro! ” sau mai rău „Trebuie ca mâine să părăsiți resortul! ”. Rămăseserăm marcați de experiența neplăcută din timpul zilei. Ne-am revenit în momentul în care am văzut bucuria și fericirea de pe chipul fetelor care parcă-L apucaseră pe Dumnezeu de picior.

Să vă povestim acum despre cameră și condițiile de la Delphin. S-a tot vorbit despre aceste lucruri, noi nu putem decât să confirmăm și să întărim anumite aspecte.

Camera ni s-a părut OK, destul de spațioasă, cu vedere parțială spre mare (fiind la etajul 1 nu prea vedeam marea pentru că aveam în față niște copaci înalți aflați dincolo de gardul resortului). În cameră se găseau un pat dublu, unul single și o canapea, un birou aproape pe toată lungimea camerei, un LCD la care se puteau prinde și programe românești, un fierbător pentru cafea și ceai, iar frumos mascat în birou se găsea un minibar ce era reumplut zilnic (3 Efes, 2 Pepsi, 2 Fanta, 2 ape minerale, 4 ape plate, 2 pungi alune și 4 ciocolate). Curățenia în camere se făcea zilnic la ore potrivite așaîncât să nu fim deranjati. Prosoapele pe care le lăsam jos erau schimbate zilnic, iar lenjeria de pat la două zile.

Mukarnasul deși foarte gălăgios (muzica dată la maxim pe întreg parcursul zilei) nu ne-a deranjat efectiv, deoarece nu stăteam cu ușa deschisă. Baia ni s-a părut cam mică și cam uzată pentru un hotel de 5* (mai ales la cadă și duș), dar am trecut cu vederea și acest aspect. Iar în ceea ce privește uzura, pe ici pe colo (la restaurant în interior, pe holuri) ea începe să fie vizibilă și probabil că resortul, la un moment dat pentru a-și păstra „stelele”, va trebui să intre în niște reparații, dar pentru noi astea au fost aspecte prea puțin importante.

Ne-a plăcut foarte mult tot ceea ce am văzut și testat la Delphin De Luxe iar mâncarea a fost foarte diversificată și gustoasă. Nu am avut nici un fel de probleme, mai ales cu cel mic, care a mâncat cu poftă tot ceea ce luam pentru noi la masă. Programele zilnice de la restaurante, baruri, piscine, mare și amfiteatru ne-au încântat (în privința spectacolelor din amfiteatru sunt adevărați profesioniști, iar Michael este nemaipomenit). Am avut parte de muzică live în fiecare seară atât pe terasa restaurantului cât și la barul de la piscina principală și pe plajă. Pe parcursul sejurului ne-au încântat spectacolele de la amfiteatru cu specific divers: turcesc, brazilian, african, familial, regele Delphinului, love night, fachir show etc.

Piscinele erau impecabile, curate, încăpătoare, iar servirile de la baruri de asemenea la înălțime. În afara meselor principale, puteai lua gustări la tot pasul: fructe proaspete, mâncare specific turcească (ghiozlemele, shaorma, kebab etc), înghețată, băuturi răcoritoare la dozator sau fresh, bere etc. Curățenia se făcea zilnic în întreg resortul într-un mod exemplar, vegetația luxuriantă îngrijită cu mare atenție (nu am văzut nici măcar o frunză uscată lăsată să cadă la întâmplare sau în palmierii ce îmbrăcau frumos grădinile).

Copiii aveau parte de tot felul de distracții atât seara cât și pe parcursul zilei: concursuri de tot felul, spectacole de dans, mini disco și karaoke și Luna Park unde se puteau da atât ei cât și adulții în roată, mașinuțe bușitoare etc. Plaja era foarte frumos amenajată iar marea a fost curată și liniștită pe parcursul șederii noastre. Nu ne-a deranjat deloc faptul că în loc de nisip am găsit pietre, ba chiar a fost mult mai distractiv (organizam cu fetele întrecere: cine găsea cele mai frumoase și deosebite pietre). În fiecare zi mergeam și la plajă și la piscină, am găsit de fiecare dată baldachin liber, iar cei mici aveau la plajă un spațiu special amenajat cu nisip și jucării, în care se puteau juca.

Dacă doreai plimbare în afara resortului, aveai unde să mergi: între orele 16 – 18 puteai vizita Delphin Botanik, iar dacă doreai shopping, la 20 de minute de mers pe jos găseai un imens bazar (Lara Bazar) cu de toate.

Într-un cuvânt, în ceea ce privește condițiile găsite, totul a fost până la urmă foarte bine. Personalul foarte amabil îți zâmbea și te saluta. Ne-am împrietenit cu foarte mulți angajați turci care se purtau foarte frumos cu copii, mai ales cu cel mic, astfel încât toți îl strigau pe Filip și se jucau cu el când ne întâlneau.

Amabili și serviabili în mod expres au fost Andrei de la Recepție și Victoria de la Relații cu clienții, basarabeni tineri și prietenoși care ne-au ajutat foarte mult. În fiecare zi Victoria ne întreba dacă totul este în ordine, dacă suntem mulțumiți sau nemulțumiți de vreun aspect.

Toate aceste evenimente pozitive ce s-au derulat pe parcursul sejurului nostru ne-au „vindecat răul” ca să zicem așa, făcându-ne să-i „iertăm” pentru clipele de coșmar din prima zi. De altfel în penultima zi soțul meu l-a căutat pe D-l Horun Eres Orak și după o discuție cât se poate de calmă și cordială, amândoi și-au cerut scuze pentru cele întâmplate, au dat mâna și s-au despărțit prieteni. În fond, nu angajații hotelului erau de vină, ci politica de sus (spre exemplu de la Managerul de Vânzări de pe tot lanțul hotelier Delphin) care nu vine în sprijinul clientului turist, ci în avantajul lanțului hotelier. Oricum, în urma celor întâmplate „ne-am lăsat loc de bună-ziua” cum zice românul, pentru că așa este frumos și civilizat.

Și dacă vă întrebați dacă vom reveni sau nu, răspunsul nostru este ferm, din toată inima DA. Vom reveni cu plăcere la Delphin De Luxe așa cum de altfel le-am și promis. Nu știu când, dar cu siguranță vom reveni poate în anii următori. A meritat tot efortul, atât financiar cât și emoțional. Noi vom considera cele ce ni s-au întâmplat negativ ca pe o experiență nefericită, dar fără a generaliza și fără a le da vot negativ.

Tuturor celor ce nu ați fost acolo, noi vă recomandăm să mergeți, dar să fiți foarte prudenți și cu băgare de seamă în alegerea agențiilor cu care lucrați.

Închei prin a mulțumi încă o dată site-ului AFA și agenției lor de turism ALACARTE SEJOURS & CITY-BREAKS și în mod special D-lui Cornel care au dat dovadă de seriozitate și profesionalism dus până la perfecțiune. Fără sprijinul și intervențiile dânsului probabil că în acea zi de 07 septembrie 2011 nu am fi reușit să realizăm ce ne-am propus, iar astăzi nu am fi avut atâtea amintiri.

VĂ MULȚUMIM ȘI VĂ RESPECTĂM!

Să aveți gânduri bune și concedii tot mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 5706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI