Cheile Samaria, un vechi vis împlinit!

TIPĂREȘTE

Vreu să închei acest circuit despre Creta cu o plimbare foarte frumoasă, pentru mine cea mai frumoasă și mai dorită, cea din prima zi, la Cheile Samaria.

Excursia am achiziționat-o în Chania de la Agenția aflată vizavi de Autogară la un cost de 37 euro de persoană, 22 euro transportul cu autocarul, 5 euro accesul în chei și 10 euro transferul cu feribotul. Plecarea era prevăzută pentru ora 6:15 din față de la Alpha Bank din capătul străzii Chalidon pe care se se afla și gazda noastră, vezi impresii.

La ora stabilită a sosit un autocar, șoferul numea pasagerii, aceștia urcau dar pe noi nu... Mai era un autocar ce a venit pe la 6:30, așa că am văzut toți turiștii ce plecau din Chania, autocarul deservind mai multe agenții. Eram cei mai seniori turiști, mai era un turist mai puțin senior decât noi și chiar m-am întrebat dacă nu cumva traseul este prea dificil...

Drumul lung de 42 kilometri a fost plăcut, l-am parcurs în circa o oră și jumătate, cu o pauză pentru mic dejun, cafea sau altceva. Vremea în acea dimineață a fost mai rece, a și plouat puțin, în jur de 12 – 14 grade dar pe parcursul zilei soarele a apărut, s-a făcut mai cald, circa 20 de grade nu mai mult, vântul a bătut mai ales pe ultima porțiune a cheilor. A fost o zi mai friguroasă pentru Creta, în celelalte zile temperatura a crescut și vântul s-a mai domolit.

De la intrarea în defileu am mai mers cu autocarul circa 2 kilometri până în punctul numit Xyloskalo de pe Platoul Omalos din Munții Albi situat la o altitudine de 1.200 metri, aici despărțindu-ne de ghid și am început coborârea pe cont propriu.

Era Ora 8:10, știam că avem de mers 16 kilometri ce pot fi parcurși în 5 – 7 ore, întâlnirea cu grupul era la ora 16:45, timp suficient, gândeam eu….

Cheile Samaria săpate de râul Tarraios între Masivul Pachnes la est și munții Gingilos şi Volakias la vest sunt cele mai lungi și unele dintre cele mai impunătoare chei din Europa, traseul turistic fiind poate cel mai popular din țară și sigur vizitat de mii de oameni în fiecare an din mai până în octombrie.

Monument protejat al naturii, unul dintre cele mai importante Parcuri naționale din Grecia, defileul are o lungime de 18 kilometri și o lățime de la 3 metri până la 150 de metri, iar pereții de stâncă ating chiar și 300 de metri înălțime.

La intrarea în chei coborârea se face pe o Scară (Xyloskalo în greacă), destul de abruptă, cu balustrade solide de lemn, are și porțiuni de potecă, peste tot sunt multe pietre și pietricele, se merge destul de greu, în plus am avut și un mic incident…. ????

Puțină neatenție, un pas prea mare, m-am dezechilibrat și am căzut. Norocul meu a fost că în cădere m-am lăsat spre partea din deal a potecii și am căzut pe piciorul drept!! Nu am pățit nimic, dar a trebuit să mergem mai încet, mai atenți.

Drumul este superb, vegetația este abundentă și pădurea impunătoare. Am văzut niște Pini despre care am citit mai apoi pe un Panou explicativ că sunt unici, indigenii din aceste chei cresc de la coasta mării până la altitudini de 1200 metri și formează păduri deosebite, multe împreună cu chiparoșii de Samaria. Poteca era la început plină de turiști, mergeam aproape în șir indian. Foarte mulți tineri, noi ne uitam după cei de vârsta noastră ca să prindem curaj, erau însă destui…

Am continuat coborârea pe poteca largă, protejată cu balustradă solidă de lemn și am ajuns la Neroutsiko, primul Loc de popas cu apă rece și Punct de taxi-salvare-cal.

Parcursesem 1,7 kilometri...

Poteca șerpuiește printre copaci uriași, peste pietre mai mari sau mai mici, până la Biserica Sf. Nicolae din vecinătatea unui Templu amenajat într-o peșteră în secolul 6 î. Hr., azi înconjurat de superbi Chiparoși imenși, vechi de două, trei sute de ani, pe care i-am găsit și pe un Panou explicativ. Acești chiparoși, nativi din Samaria, nu sunt verticali, înalți ca ceilalți ci sunt arbori mari, robuști ce au ramurile orizontale, puternice, folosiți în vremuri vechi la construcția navelor și a palatelor minoice. Acești chiparoși pentru mine au fost de neuitat!! Ajunsesem la kilometrul 3,7.

Am continuat coborârea, poteca șerpuiește printre pietre pe malul stâng al apei, trece peste mici ape, pe lângă piscine și cascade și ajungem la Prinari, Loc de popas cu izvor cu apă rece. Am trecut pe la Kilometrul 6, apoi pe lângă Panoul explicativ despre multele Plante aromatice din Samaria, interesant pentru cunoscători, și ne-am oprit la un Punct de belvedere asupra Cheilor, mai multe poze…. Coborâm apoi o porțiune destul de abruptă, pe stânci, mai mari sau mai mici, printre copaci mari cu scorburile pline de pietre!?!? și am ajuns la vechiul Sat Samaria.

Am traversat podul de lemn peste Tarraios, am salutat drapelul grec ce ne-a întâmpinat și am intrat în satul pe care locuitorii l-au părăsit în urmă cu circa 60 de ani pentru protejarea mărețelor chei. Câteva case mai erau folosite în scopuri administrative, cele mai multe sunt ruine, cum ruine este și Biserica Osia Maria ce stă acolo de șapte sute de ani și dă numele cheilor și satului. Ajunsesem la Kilometrul 7,1, eram pe la mijlocul traseului pietonal. O pauză nu prea mare chiar dacă aici am găsit apă și toalete, bănci și mese, chiar și un heliport….

Am continuat plimbarea pe o potecă plină de pietre și pietricele, cu balustrade cu stâlpi de lemn și odgon de susținere până la Nero tis Perdikas, „Apa potârnichii” , Loc de popas aflat la Kilometrul 8,2 unde doar ne-am uitat puțin pe Planul Cheilor de pe un Panou, intrând apoi în cea mai spectaculoasă zonă a lor.

Am zărit mai întâi un grup de turiști ce urcau spre vechiul sat, nemți trecuți de prima tinerețe, mulți din ei seniori, chiar mai seniori ca noi, apoi am zărit pereții abrupți în toată splendoarea lor. Coborârea este mai lentă, dar pietrele de pe potecă sunt mai multe, sau mi se părea mie după aproape 5 ore de mers, era Kilometrul 9. Trecem și de Kilometrul 10, poteca trece și ea de pe un mal pe altul, trecem și noi apa pe punți și podețe fără balustrade, trecem și de Kilometrul 11, continuăm mersul și ajungem la alt Panou Explicativ despre Casmofiții, plante endemice din Chei, le-am văzut și noi cocoțate pe stânci și în crăpăturile pereților stâncoși, despre Fosilele ce împodobesc rocile verticale pe care nu le-am văzut, despre Sidireportes, „Porțile de Fier” , aflată la Kilometrul 11,5. Este punctul culminant al Cheilor, porțiunea cea mai îngustă ce are doar 3 metri și pereți de doar 300 de metri înălțime, pe care le-am văzut, le-am admirat și pozat…, unde am stat mai mult, timpul nu mă mai interesa…. Peisajul este de vis, inimaginabil!!! ????

Cu părere de rău am plecat mai departe, pe potecă, pe pasarele de lemn pe lângă pereți verticali și albia râului secată trecem de Kilometrul 12 și ajungem la Casa de bilete din Agia Roumeli, la ieșirea din Chei.

Am predat partea a doua a biletului, măsură de prevenție, intervenție în caz de accident neanunțat, personalul știind permanent câți turiști au intrat în chei și câți au ieșit, iar la Ora 15 eram la Poarta de intrare în Chei din Agia Roumeli. De aici după ce am trecut de o tavernă cu terasă am ajuns la intersecția traseului pietonal cu cel auto de unde mai erau 3 kilometri până la Taverna Kri-Kri, punctul de întâlnire cu ghidul pe care i-am făcut cu un microbuz, cost 2 euro de persoană, după 7 ore de mers prin frumusețile Cheilor. Am văzut turiști de vârsta noastră care refuzau mersul cu microbuzul, continuau pe jos, pentru mine a fost suficient chiar nu cred că aș mai fi putut continua, piciorul mă deranja și mai aveam de mers destul și în zilele următoare.

Ajunși la Agia Roumeli aș fi vrut să fac o baie să mă răcoresc, să stau întinsă pe plajă să-mi odihnesc picioarele și coloana dar nu era vreme de plajă așa că ne-am răcorit cu o apă plată și o bere și mi-am odihnit picioarele întinsă pe parapetul terasei.

Am primit biletele pentru Feribotul Samaria, a urmat îmbarcarea și apoi totul a decurs conform programului comun, plecarea din Agia Roumeli la 17:30, ajunși la Sougia la 18:30, plecat cu autocarul pe un drum spectaculos, peste dealuri și văi, șerpuitor printre stânci, pe lângă sate răsfirate pe dealuri, atunci văzând adevăratul relief cretan, sosire la Chania la ora 20:30. A urmat masa la Terasa Tasty Sovlaki Grill, vezi impresii, și odihna binevenită la Earini Rooms and Apartments.

Alte detalii despre Chei găsiți pe samaria.gr, site-ul oficial al Cheilor, pe site-ul nostru, amfostacolo.ro/hotel9.php ... amaria&id=21551 review-urile scrise de @irinad și @maryka, pe alte site-uri.

A fost un vis vechi împlinit după douăzeci și ceva de ani, cum spuneam și în primul meu review despre Grecia, vezi impresii, acum am încercat să prezint date concrete cu timpi și distanțe despre traseul pietonal făcut de doi seniori în ideea de a-l face câți mai mulți AFA-iști seniori și nu numai.

Cheile mi s-au părut imense, impunătoare iar pinii și mai ales chiparoșii de neuitat! Străbătându-le m-am simțit minunat, uitasem de tot, de oboseală, de durere, priveam și mă bucuram că am ajuns acolo și am reușit! Mergeți acolo și nu veți regreta!!!

Cadru natural deosebit, chei spectaculoase, păduri de pini și chiparoși seculari...

Plimbare de dificultate medie, necesită bocanci pentru a atenua mersul pe pietre și pentru siguranță. Timp de parcurs 4-5 ore pentru cei experimentați, 6-7 ore pentru seniori...

---

VIZUALIZĂRI: 1924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI