O săptămână în Valencia (partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Ziua a patra, 30 octombrie

Cea de-a patra am dedicat-o în întregime vizitei la Ciutat de les Arts i les Ciències. De la Estació de Túria, de lângă El Corte Ingles, am luat metroul pe linia 1 (sau 2), o stație, până la stația Àngel Guimerà, unde am schimbat pe linia 5, până la stația Amistat-Casa de Salud. De aici, cale de aproximativ 1 km, am luat-o pe jos, pentru a ajunge la Orașul Artelor și Științelor. Stația de metrou la care am coborât este cea mai apropiată, dar este ceva de mers, lucru pe care însă noi l-am luat ca pe ceva pozitiv, pentru că orașul este plăcut luat la pas.

Ciutat de les Arts i les Ciències este la capătul dinspre mare al grădinilor Turia și noi am ajuns acolo pe la Pont de Montolivet. Pe latura nordică a acestuia se află Palau de les Arts Reina Sofia, opera valenciană, o clădire imensă, copleșitoare, proiectată de Santiago Calatrava, având forma unei nave extraterestre sau, pentru cei cu imaginație mai puțin bogată, o navă maritimă mai sofisticată. De pe Pont de Montolivet, sau de sub el, îți poți imagina și că este vorba despre gura unui uriaș rechin. Oricum, imaginația poate să zburde în voie, construcțiile din Ciutat de les Arts i les Ciències îți pot sugera o diversitate de lucruri!

Un bilet la operă costă 35 €, iar o vizită ghidată 10,50 €. Noi nu am intrat, pentru că aveam alte lucruri de făcut, pentru care plătisem deja. După ce am admirat și fotografiat Palau de les Arts, am intrat în Umbracle, o altă parte a Orașului Artelor și Științelor, un parc cu vegetație mediteraneană, sub forma unui tunel cu acoperiș transparent, de unde se poate admira întregul ansamblu. Pe la jumătatea acestuia, am ieșit exact între Hemisfèric și El Museu de les Ciències Príncep Felipe.

Hemisfèric este, așa cum îi spune și numele, o construcție emisferică, ce adăpostește un mare cinematograf, cu trei sisteme de proiecție și un ecran concav cu suprafața de 900 mp. Aici am avut de ales dintre mai multe filme, pe care le puteam vedea, la ore diferite, dintre care l-am ales pe cel care urma primul. Pentru mine nu prea conta ce film aleg, toate părându-mi-se interesante, ceea ce mă atrăgea mai degrabă fiind sistemul de proiecție. Și, într-adevăr, a fost un spectacol deosebit, senzațiile fiind dintre cele mai tari. La începutul proiecției, ni s-au dat căștile cu care puteai asculta comentariul într-o limbă de circulație internațională, la alegere și apoi ni s-au dat câteva explicații și sfaturi, prin sistemul audio, dar și proiectate pe ecran. Vă spun doar unul dintre ele: Dacă amețiți sau vi se face rău, pur și simplu închideți pentru câteva momente ochii … Am vizionat un film documentar american, Călătorie în Spațiu. Următoarea oprire: Marte și nu vă pod descrie senzația când pe imensul ecran aveam filmată de aproape racheta Saturn în timpul decolării, însoțită de sunetul asurzitor al motoarelor …

Următoarea oprire a noastră a fost însă mult mai aproape, la Muzeul de Științe Principele Felipe, un muzeu interactiv care se declară ca având ca obiectiv principal „stimularea curiozității și a gândirii critice, dar și surprinderea și amuzamentul publicului prin conținutul său din lumea științei, tehnologiei și mediului înconjurător”. Și chiar așa și este! Nu intru în amănunte, întrucât, pentru a vă face o impresie corectă, trebuie să mergeți acolo. Și dacă aveți copii, luați-i neapărat cu voi.

Am ajuns la hotel pe înserate, aproape de ora 8, frânți de oboseală, dar încântați de cele văzute.

Ziua a cincea, 31 octombrie

Am plecat de la hotel și ne-am urcat în autobuzul 95, din stația din apropiere. Acesta ne-a purtat de-a lungul grădinilor Turia, cale de vreo 6 km, până la ultimul obiectiv ce ne rămăsese de vizitat în Orașul Artelor și Științelor: Oceanogràfic, cel mai mare acvariu din Europa, unde am ajuns cu câteva minute înainte de deschidere, ora 10:00. Nici despre acesta nu e cazul să povestesc, trebuie văzut. Doar atât precizez că este vorba de un complex cu mai multe construcții, în care se pot vedea o mulțime de animale. Atracția de senzație este spectacolul oferit la Delfinariu, cu dresuri de delfini.

Era trecut bine de prânz, când am decis că am văzut tot și putem pleca mai departe. Așa că ne-am plimbat puțin în grădinile Turia, să vedem parcul Guliver (nu prea merită, că nu-l poți vedea de sus), Palau de la Música, Pont de les Flors. Ajunși la Pont del Real, am ieșit din grădinile Turia, am trecut strada și am intrat în Jardins del Real, unde se află Museu de Ciències Naturals de València. Acesta e un muzeu destul de mic, dar interesant, merită văzut.

În apropiere se află și Museu de Belles Arts de València, adăpostit într-o fostă mănăstire, Colegio Seminario de San Pío V, Aici „ne-am scos pârleala” de cu două zile înainte, de la IVAM, pentru că, deși doar parțial deschis, muzeul merită toată osteneala de a-l parcurge. Dacă ajungeți în Valencia, nu-l ocoliți. Ca și la cel dinainte și la acest muzeu intrarea este gratuită pentru posesorii cardului turistic. Muzeul închide la ora 20:00, ceea ce ne-a permis și nouă să-l vizităm pe-ndelete.

Ziua a șasea, 01 noiembrie

În această zi ne propusesem să începem cu o vizită la El Museu Històric Municipal, aflat chiar în sediul primăriei. Îl planificasem dimineața, pentru că programul de vizitare este 09.00-15:00, de luni până vineri. Așa că, am luat, chiar de lângă hotelul nostru, autobuzul 67, care ne-a dus exact în Plaça de l'Ajuntament. Ne-am îndreptat direct spre clădirea primăriei, dar, spre surprinderea noastră, ușa de la intrare era închisă. Am dat ocol uriașei clădiri, dar toate celelalte uși erau și ele închise. Ajunși din nou la intrarea principală, am constatat că Oficiul de informații turistice se deschisese. Am intrat, am întrebat acolo și am aflat cu surprindere că ziua aceea, Întâi Noiembrie, Dia de Tots Sants și, în același timp, Dia dels Morts, este sărbătoare națională oficială și, ca urmare, primăria, cu muzeu cu tot era închisă.

Ca urmare, am plecat mai departe, în descoperirea altor locuri interesante din Valencia. Primul la care ne-am oprit, a fost Mercat Central. Piața era și ea închisă, dar am putut admira clădirea pe exterior. De jur împrejur, era amenajat un târg cu vechituri și lucruri ieftine. Alături, am intrat în Iglesia de los Santos Juanes, unde tocmai se încheia slujba. După ce am admirat interiorul uneia dintre cele mai vechi biserici din Valencia, datând din secolul al XIV-lea, am mers de-a lungul ei și, la capătul străzii, am ajuns la unul din obiectivele majore ale Valenciei: La Llotja i Consolat del Mar, cunoscut mai degrabă sub numele spaniol, La Lonja de la Seda, decât sub cel valencian.

Cum era zi de sărbătoare, intrarea era și aici liberă, doar audioghidul costa 2 € de persoană. E drept, era puțin cam aglomerat, dar nu excesiv, așa că am putut admira fără probleme frumusețea acestei clădiri gotice, mândria orașului.

De aici, ne-am îndreptat spre Plaça de la Verge (Piața Fecioarei), unde am pătruns dinspre vest, pe lângă Palau de la Generalitat. În mijlocul pieței se găsește o frumoasă fântână arteziană, La Font del Túria, o reprezentare alegorică a râului Turia. Spre surpriza noastră, în capătul de sud al pieței era montată o scenă, pe care se desfășura un spectacol folcloric, cu dansuri și cântece de-ale locului. Ilustrația muzicală a primei părți a articolului este chiar o mostră din acest spectacol.

Am intrat în Basílica de la Mare de Déu dels Desemparats (Biserica Maicii Domnului a celor Neajutorați), aflată pe latura estică a pieței, dar nu am putut să o vizităm, întrucât era slujbă și era foarte multă lume. Am ieșit pe partea opusă, în Plaça de Dècim Juni Brut. Aici se află Centre Arqueològic de l'Almoina, un muzeu subteran, ce prezintă o „călătorie” în timp, din secolul al II-lea î. C., până în secolul al XIV-lea, prin intermediul descoperirilor arheologice făcute ca urmare a săpăturilor între anii 1985-2005. Pe lângă descoperirile arheologice, în muzeu se găsesc și panouri informative interactive, care prezintă și simulări foarte sugestive și interesante. Pentru doar 2 € intrarea, vă asigur că merită pe deplin să vizitați acest loc. Noi am intrat gratuit, pentru că era zi de sărbătoare, dar oricum am fi intrat gratuit, ca posesori de card turistic.

La ieșirea din muzeu, slujba la Biserica Maicii Domnului se sfârșise, așa că am putut să o vizităm în liniște. Apoi, am revenit în Piața Fecioarei, unde am asistat la o nouă repriză de spectacol folcloric.

Ne-am îndreptat apoi spre Torres de Serranos. În mod normal, vizita poate avea loc între orele 09:30-19:00, dar, fiind sărbătoare, programul era doar până la 13:30. Noi am ajuns la 13:35! :(

Ca urmare, am plecat mai departe, prin centrul istoric, plimbându-ne de voie. Am ajuns astfel și la El Museu de Soldadets de Plom l'Iber, pe care însă l-am găsit închis, din aceleași motive de sărbătoare. Așa că, ne-a rămas doar Jardí Botànic de València, grădina botanică, unul din puținele obiective unde am plătit intrarea, 2,5 € de persoană. Aici am stat până seara, pentru că este un loc foarte plăcut, departe de forfota orașului, deși se află, practic, în inima lui.

Ziua a șaptea, 02 noiembrie

În această zi, după-amiaza, aveam zborul de întoarcere, așa că, de dimineață am predat cheia apartamentului și, cu rucsacul în spinare, am plecat spre centrul orașului, cu autobuzul 67. Evident, ținta noastră era El Museu Històric Municipal, rămas nevizitat din ziua precedentă. De data asta, muzeul era deschis, vizitarea lui fiind gratuită. Accesul în muzeu se face pe intrarea principală a Primăriei, după un control al bagajelor ca la aeroport. Merită văzută și clădirea în sine, cu vechea sală de bal. Îndrăzniți să vă aruncați o privire și în sala de ședințe, e foarte frumoasă.

După vizitarea interesantului muzeu, am pornit întins spre Plaça de la Verge, unde, în fața intrării Apostolilor, de la catedrală, urma să aibă loc, la ora 12:00, ca în fiecare joi, ședința ordinară a organului însărcinat cu soluționarea conflictelor dintre utilizatorii apelor din regiune, El Tribunal de les Aigües de València. Acesta a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial UNESCO.

Am ajuns ceva mai devreme, în jurul orei 11:00, așa că am avut timp să intrăm și în clădirea din fața Porții Apostolilor, Casa Vestuari, unde, chiar în încăperea de la intrare, se aflau aranjate scaunele pe care urmau să stea membrii tribunalului. Tot acolo, pe un ecranul unui TV imens, era proiectat un documentar, succesiv în valenciană, spaniolă și engleză, un documentar despre tribunal.

Apropiindu-se ora 12, m-am cățărat pe scena rămasă din ziua precedentă, având astfel un loc ideal de urmărire a ședinței. De altfel, în scurt timp, scena s-a umplut, lângă mine apărând un grup de elevi de gimnaziu (în uniformă!), foarte guralivi și simpatici. Unul dintre ei, mai grăsunel fiind, avea dificultăți să urce (scena având o înălțime de aproximativ 1,5 m), dar a fost ajutat de „doamna”, care nu s-a sfiit să-l împingă de „părțile moi”. Odată ajuns pe scenă, puștiul i-a mulțumit reverențios.

Ședința în sine a fost cu totul lipsită de elementul spectaculos. Membrii tribunalului și-au îmbrăcat togile negre în camera de care spuneam și, în frunte cu „maestrul de ceremonii”, care purta un fel de toiag, s-au îndreptat spre platforma de la Intrarea Apostolilor, unde, în prealabil, acesta cărase, de unul singur, scaunele. Judecătorii au luat loc, după care s-a făcut apelul. Cum, în acea zi nu exista nicio „pricină” de judecat, ședința s-a închis rapid, așa că nu am mai avut altceva de făcut, decât să ne îndreptăm spre cea mai apropiată stație de metrou, Colón, de unde am luat metroul (linia 3, sau 5) spre aeroport.

Când le-am spus unor prieteni că vom sta numai în Valencia o săptămână întreagă, ei, care fuseseră deja acolo, ne-au întrebat nedumeriți ce vom face acolo atât timp… După cum se vede, am avut ce face și nu am epuizat nici pe departe toate posibilitățile. Ca atare, dacă doriți să vizitați acest frumos oraș spaniol, vă recomand să vă programați o vizită mai lungă, fără teama de a nu avea ce face.

Trebuie să subliniez faptul că regiunea Valencia este și ea, ca și Catalonia, una dintre cele 17 regiuni autonome ale regatului Spaniei. Limba vorbită de localnici, valenciana, este un dialect al catalanei, dar, evident, spaniola castiliană este și ea limbă oficială. Așa că, să nu vă mirați dacă, la fel ca în Catalonia, întâlniți inscripții/indicatoare scrise (de regulă, cu foarte puține diferențe), în cele două limbi (unii consideră totuși că limba vorbită de catalani nu e decât un dialect al spaniolei, în ciuda unor asemănări cu franceza). Oricum, valenciana nu e identică cu catalana. Ca să vă dau un exemplu, dacă spaniolii spun, pentru „ieșire”, salida, catalanii spun sortida (ca în franțuzescul sortie), iar valencienii spun eixida (ca în grecescul ευχοδός/eixodos).

Cert este însă faptul că valencienii nu sunt câtuși de puțin dornici de separarea de Spania, așa cum sunt unii dintre catalani, în ciuda istoriei destul de bogate privind tendințele republicane ale valencienilor. Un reprezentant de seamă al acestor tendințe este scriitorul valencian Vicente Blasco Ibáñez. Acesta are și o casă memorială la Valencia, la care nu am ajuns din păcate, din lipsă de timp. Asta în ciuda faptului că Ibáñez este unul dintre scriitorii preferați ai mei din tinerețe, cartea sa Călătoria unui romancier în jurul lumii, apărută prin anii '80, în trei volume fiindu-mi și acum foarte proaspătă în minte.

Eu m-am străduit ca, în articol, să păstrez denumirea locală, în valenciană, a locurilor și obiectivelor turistice. Sper că am reușit! :)

Am scris acest review cu intenția de a sublinia faptul că Valencia nu e cu nimic mai prejos decât Barcelona și ca un îndemn de a vizita acest frumos oraș, mai ales acum, când este mult mai accesibil decât acum câțiva ani.

Chiar dacă nu vreți să vizitați muzeele și celelalte obiective turistice importante (și ceva mai costisitoare), în Valencia aveți foarte multe de făcut: vizitarea centrului istoric, a parcului Turia, a portului, dar și muzeele cu intrare gratuită sau cu un preț de vizitare foarte mic.

Cazarea este ceva mai scumpă, dar nu mai scumpă decât în Italia și, dacă nu aveți pretenții foarte mari, găsiți locuri de cazare decente, la prețuri convenabile.

Și cel mai important lucru, Valencia este o destinație interesantă pe tot parcursul anului (așa cum spuneam, la început de noiembrie, mergeam în tricou că mânecă scurtă).

Dacă nu vă descurcați în spaniolă/valenciană, trebuie să știți că la toate obiectivele turistice, se vorbește engleza.

Închei aici, îndemnându-vă încă o dată: vizitați Valencia!

Rog un webmaster să atașeze la articol, drept ilustrație (ne)muzicală, filmul pe care l-am făcut eu însumi cu ocazia ședinței Tribunalului Apelor, film aflat la această adresă: https://www.youtube.com/watch?v=0xfENkdiFI4

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 4642 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI