O vacanţă de iarnă la castel

TIPĂREȘTE

Ca şi anul trecut vezi impresii am ales pentru minivacanţa de 1 Decembrie tot o destinaţie din sud estul Transilvaniei. De data aceasta, am optat pentru o cazare diferită de cele clasice, respectiv un conac în locul unui hotel clasic.

Acesta se află în judeţul Covasna, în satul Tălişoara, comuna Brăduţ pe DJ 131 ce leagă oraşul Baraolt de Odorheiul Secuiesc. Este situat în primul sat de după Baraolt, la aproximativ 5 km de acesta.

Interesantă e denumirea în limba maghiară a localităţii, care este Olasztelek, iar într-o traducere aproximativă înseamnă „locul italienilor”, întrucât se pare că în acele locuri ar fi fost câteva familii de italieni. De altfel, judeţul Covasna este cunoscut pe lângă apele sale minerale – Biborţeniul fiind următorul sat spre est dinspre Baraolt – ca fiind un ţinut al conacelor, cercetătorii descoperind peste 100.

Deşi numele sugerează că ar fi un castel, în fapt este vorba de un conac nobiliar ridicat în secolul al XVII-lea de familia transilvană Daniel. După anul 1989 imobilul a fost retrocedat urmaşilor familiei care l-au vândut actualilor proprietari, o familie tot de etnie maghiară, care l-a restaurat şi transformat în loc de cazare, în anul 2013.

Conacul se află la şoseaua principală, care este foarte bine întreţinută, de la Baraolt şi până la Odorheiul Secuiesc. Pentru cazare au fost amenajate 8 camere cu denumiri istorice în limba engleză (Swan suite, Princess budoire, Constantinopole room, Castle Gate, etc).

Curtea conacului este destul de mare însă locurile de parcare sunt distrubiute astfel: trei lângă clădirea principală, în dreptul recepţiei, iar alte 10-12 ceva mai încolo unde se renovează o altă clădire, cu aceeaşi destinaţite care va fi dată în folosinţă în viitor.

Recepţia se află la parter într-o parte distinctă a clădirii, la care nu se poate ajunge din hotel, ci doar ieşind afară. Partea bună este că se poate plăti cu cardul. Însă fiind puţine camere trebuie făcută rezervare cu cardul pe site, cu reţinerea unei garanţii reprezentând preţul pentru o noapte, care nu este deloc mic, variind între 80 şi 110 euro, în funcţie de camere. La venire şi plecare bagajele sunt cărate de personal. Nu trebuie riscat să veniţi fără rezervare, întrucât am văzut un afiş care spunea că în zilele fără rezervări, conacul e închis.

Totuşi în acest preţ este inclus şi micul dejun, tip bufet suedez, care este destul de consistent. Acesta include trei tipuri de gemuri şi tot atâtea de brânză şi prepaprate din carne, de la producători locali, lapte cald, ceai, cafea, două tipuri de cereale, iar la cerere se pot aduce ouă fierte sau omletă.

De asemenea se poate lua atât prânzul cât şi cina acolo, cu condiţia anunţării, deoarece meniul este fix şi se face în funcţie de solicitări. Preţurile nu sunt mici, variind între 15 şi 18 euro de persoană şi nu includ băuturile, nici măcar apa. Nici preţurile băuturilor nu sunt mici, similare cu ale unui hotel de patru stele. Merită însă încercată palinca locală din tot soiul de fructe, a 20 ml porţia. Atenţie, masa cu băuturi poate ajunge sau chiar depăşi preţul cazării !

Cu toate acestea, noi am luat cina în fiecare seară şi a fost o experienţă deosebită. Mâncarea este foarte gustoasă, prezentată ca la marile restaurante şi conţine numai delicatese: foi gras, raţă pe varză, file de peşte, gulaş, etc.

În plus restaurantul, care se află la etajul întâi, este în vechea sală de bal a conacului transformată în restaurant-bibliotecă ce are în mijloc un şemineu care este mereu aprins. De asemenea, tot de acolo, se poate ieşi pe teresa conacului pentru a se admira curtea foarte îngrijită. Am putut vedea prima zăpadă cu fulgi mari, ca în poveşti din iarna aceasta.

Atmosfera la masă este una specială, la care contribuie şi muzica cafe concert în surdină, lumina unei lumânări la fiecare masă şi amabilitatea deosebită a chelnerului Szobi. De altfel, tot personalul, constituit din tineri din zonă, este deosebit de amabil. Toţi vorbesc română fluent.

De aceea poate, majoritatea clienţilor erau cupluri fără copii, noi şi încă o familie constituind o excepţie. Interesant este că majoritatea turiştilor sunt români, restul fiind străini, însă nu unguri. De altfel, gazdele, de 1 Decembrie, ne-au pregătit în curte şi un foc de tabără.

Pe holul ce dă spre restaurant se află panouri trilingve (română, maghiară şi engleză) cu istoria conacului. Atât acolo cât şi în restul camerelor cât şi în restaurant sunt fragmente din fresca originală a conacului. Aceasta împodobea iniţial tot conacul şi reprezenta scene din istoria familiei Daniel. Peste tot o să întâlniţi blazonul nobiliar reprezentat de o lebădă străpunsă de o săgeată.

Noi am avut camera numărul 8 care se află lângă restaurant. Aceasta ca şi camera numărul 4, care se află sub restaurant sunt cele mai zgomotoase, fiind în preajma restaurantului. Mai exact cu aproximativ o oră înainte de mese şi una după, nu prea mai e linişte.

Camera noastră, denumită şi Constantinopole conţinea un pat dublu matrimonial şi unul mic de o persoană. Am cerut pat suplimentar, care a costat 20 euro pe noapte pentru că am venit cu cei doi copii.

În cameră mai erau o masă cu oglindă, două scaune şi o comodă cu trei sertare, iar pe hol un dulap şi un cuier de perete. Tot mobilierul este din lemn masiv păstrând un aer medieval. Pe jos în cameră este o podea din lemn, care scârţâie. Zgomotul ar fi fost mai mic poate, dacă ar fi fost pusă o uşă între cameră şi holul camerei.

Baia este cu cadă, însă între aceasta şi cameră nu este uşă, iar zgomotul din baie ajunge uşor şi în cameră. Feroneria, cada şi chiuveta sunt de asemenea deosebite, în ton cu atmosfera medievală. Doar wc-ul se află separat de o uşă de sticlă. În interior nu se află niciun geam, dar la aprinderea becului porneşte un ventilator în tavan.

Deşi camera avea două calorifere mari, încastrate în lemn, frigul se simţea. În ultima seară am fost nevoiţi să pornim şi un calorifer electric aflat în cameră deoarece centrala cu lemne nu făcea faţă.

Pentru cei care au nevoie de prize, camera este dotată cu 4 prize simple. De asemenea, în tot conacul este internet wifi cu semnal bun, conectarea fiind fără parolă. Şi semnalul la mobil, pe reţelele principale este foarte bun. Camera mai are în dotare şi un televizor LG, destul de mic în diagonală, racordat la o reţea de cablu locală, care are însă şi programele româneşti de bază.

În zonă sunt câteva atracţii locale, mai exact un meşter fierar, care face demonstraţii pentru 8 euro de persoană, o moară de apă funcţională ce se vizitează pentru 20 lei de persoană şi un atelier de artizani. În satele din apropiere există o baltă amenajată pentru pescuit precum şi o herghelie unde se poate face echitaţie.

Cu maşina se poate ajunge destul de repede la Tuşnad, Lacul Sfânta Ana, Balvanyos, Salina de la Praid, Sovata şi bineînţeles Braşov, care e la aproximativ 50 km.

Tot în judeţul Covasna există o serie de bazine mici acoperite, umplute cu apă termală în satele Belin, Vâlcele, Malnaş, Olteni şi mai departe Hătiuca. Acestea sunt centre de relaxare în care apa minerală din bazine este foarte caldă. Toate fac parte din aşa numitul Drum al apelor minerale.

Pentru cei care vor să înoate dar şi să stea şi în bazine cu apă caldă termală pot merge la centrul Wellness din Tuşnad, recent deschis. Tot în Tuşnad se poate înota contra cost la hotelul O3one sau la pensiunea Sara.

În concluzie, Castle Hotel Daniel este o destinaţie de cazare specială, cu ştaif, pentru cupluri fără copii, unde se poate lua masa ca la marile restaurante. Având în vedere preţurile şi locul unde este amplasat, precum şi numărul mic de camere, clientela este selectă, fiind formată din oameni instruiţi, de 30-40 de ani cu venituri peste medie.

Este un loc în care îţi duci (noua) iubita să o impresionezi, iar dacă a rezistat asediului până atunci, ţinându-se tare, după o noapte petrecută la castel, va ridica steagul alb, spunând da. Totul e să te ţină... punga şi nu numai!

---

VIZUALIZĂRI: 2350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI