Sejur de două săptămâni în Macedonia de Nord și Albania

TIPĂREȘTE

Mare provocare pentru acest an în privința alegerii destinației unei călătorii...

Ne era dor de plecare, de plimbăreală și de căscat la frumusețea naturii din diverse colțuri ale lumii sau ale continentului.

Numai că dorințele noastre se lovesc de bariera restricțiilor de circulație impuse la nivel planetar.

Cum nu ne aflăm în procentul destul de redus al celor vaccinați și nici nu agream zgândăreala cu bețișorul în nas și gură pentru testul a cărui denumire aduce aminte de puterea comunistă (PCR), nu mi-a rămas decât să pun burta pe studiat condițiile de călătorie în diverse state europene, că cele transcontinentale nu intrau în discuție.

Cum în aria UE politica era aceeași, am încercat la cei care încă nu s-au încolonat fără crâcnire măsurilor globaliste. Și, spre plăcuta mea surprindere, am descoperit două state care în luna aprilie 2021 permiteau deja accesul străinilor fără nicio restricție împotriva pandemiei care a dat de pământ cu industria turistică.

Cele două state aflate undeva în coada listei mele de preferințe – dar se aflau, totuși, pe ea! -, urcă în top precum acțiunile la bursă când o vedetă declară că adoră un anumit produs și, dintr-o dată, devin cele mai atractive tărâmuri de explorat.

Întru convingerea celor citite, trimit două mailuri ambasadelor de la București pentru cercetarea veridicității celor așternute pe pagina MAE român. Mi se răspunde prompt în aceeași zi și mi se confirmă posibilitatea de a le vizita fără restricții, sub rezerva că ne aflăm în aprilie iar până în iunie situația se poate modifica.

Mă apuc de organizare: itinerar, obiective turistice, cazări, parități monede, activități pe zile. Cam de două sau trei ori pe săptămână arunc ochii pe pagina MAE și răsuflu mereu ușurat că rata infectărilor sau incidența cazurilor nu conduc la modificări de politici statale.

La începutul lunii iunie mai lansez câte un mail celor două ambasade, care îmi răspund la fel de prompt și mă asigură că pot călători fără a prezenta cuiva dovada îndeplinirii condițiilor de vaccinare sau testare.

Și uite așa, plecăm în Macedonia de Nord și Albania, două state care speram să ne prezinte note de tradiționalism, autenticitate și pe care doream a le descoperi timp de două săptămâni.

Planul inițial era conceput cu 5 nopți în Macedonia de Nord la dus plus una la întors și 7 nopți în Albania, plus câte o noapte în țară, în apropierea graniței, dat fiind că Serbia cere test și voiam să o tranzităm, caz în care nu era necesar niciun document referitor la starea de sănătate.

Ulterior, acest program a suferit niște modificări, atât de traseu cât și de durată, astfel încât am ajuns și în Alpii Albaniei, lipsa lor reprezentând marele meu regret din configurarea întâiului traseu.

A fost pentru prima oară în care nu am rezervat cazări pentru întreg sejurul, doar primele 5 nopți asigurându-ne un acoperiș deasupra capului și masa de dimineață. Am avut astfel posibilitatea unui program mai flexibil pe care l-am putut adapta din mers, cazarea zilei următoare făcând-o în seara de dinainte, dată fiind dependența de internet. Dar, la fel de sigur pot spune că am fi găsit camere și odată ajunși la punctul final al călătoriei zilnice propuse, doar că Booking ne prezenta mai multe oferte, însoțite de review-uri și fotografii. Plus discountul Genius...

E prima oară în concediile ultimilor ani în care nu fac rezervări și pe Airbnb. Poate pentru că e o zonă mai săracă, poate pentru că nu aveam deplină încredere în facilitățile puse la dispoziție. Nu știu nici acum exact motivul care m-a ținut oarecum departe de acest site de cazări de data aceasta.

Am stat în hotel de 5 stele, am dormit în pensiuni de lemn nu chiar atractive, ne-am cazat în pensiunea unei mănăstiri, în cea a unei podgorii viticole, am rezervat și apartament, și hotel de 4 stele cu vedere la mare, am tras și la o gazdă. Le-am cam experimetat pe toate.

La fel și în privința mâncării. Preparate tradiționale, mic dejunuri continentale, ciorbe de pește, miel la proțap, take away-uri, mâncăruri cu arome locale de neuitat și, preferatele mele, puzderia de patiserii locale, peste limită de dulci și de gustoase.

Probabil că mulți sunt interesați să afle despre prețurile practicate. Mă voi referi puțin la Albania întrucât sunt convins că e o destinație mai căutată de români decât Macedonia de Nord, deși cea din urmă are un standard de dezvoltare mai ridicat. Dar Albania are deschidere la mare și conaționalii noștri sunt mai atrași de acest argument.

Se mănâncă puțin mai ieftin ca în România. Nu o să prezint notele de plată ale locațiilor în care am intrat, dar voi exemplifica doar prin următoarele: o porție de 1 kg de miel la proțap – 40 lei, șase prăjituri de diverse feluri – 7 lei, 1 kg de cireșe la magazin – între 6 și 8 lei, o cafea turcească la bar sau restaurant – 4 lei.

Nu pot afirma că Albania este o destinație ieftină, așa cum aveam impresia că o voi descoperi citind postările altora. O spun în deplină cunoștință de cauză, ca unul care m-am deplasat din nord, de la munți, până în sud și prin mai multe orașe sau zone turistice.

Ieftin poate fi considerat pentru nemți sau englezi în comparație cu Mallorca, Riviera franceză sau insulele grecești.

Pentru români e mai ieftin dacă iei ca etalon Mamaia. Dar stațiunea asta poate reprezenta un subiect de studiu pentru cât poate fi de scumpă raportat la ce îți oferă.

Din Macedonia de Nord voi exemplifica cu un prânz la restaurantul unui hotel de 4 stele pe malul lacului Ohrid: supă cremă de broccoli, ciorbă de pește, rizzoto cu încă ceva pus deasupra și o porție de mâncare locală din fasole și bacon coapte la cuptor – 56 lei.

Referitor la plăți, în Macedonia de Nord mai există posibilitatea de a achita cu cardul în unele locuri, însă în Albania această modalitate de achitare a serviciilor sau produselor este ca și inexistentă, doar în extrem de puține locații fiind instalate POS-uri. ATM-uri am observat în fiecare oraș mai măricel în care ne-am oprit.

Tot la acest capitol, nu vă faceți griji dacă nu ați reușit să schimbați banii ce îi aveți în moneda locală. În Albania vi se încasează și în euro iar restul se dă în euro sau leka (sunteți întrebați cum preferați).

Referitor la paritate, în Macedonia de Nord 100 denari = 8 lei iar în Albania 100 leka = 4 lei.

Cred că mulți sunt interesați de starea drumurilor. Macedonia de Nord are autostrăzi pentru folosirea cărora plătești la trecerea prin dreptul ghișeelor amplasate pe autostrăzi. Plata se poate face în denari sau euro și variează între 0,5 și 1 euro, respectiv 20 – 80 denari. Preferabil e să achiți în denari, rata de schimb fiind clar defavorabilă străinului în aceste puncte (1 euro/40 denari).

Drumurile sunt în general bune, dar puțin mai înguste decât la noi sau în UE. Autostrăzile se prezintă destul de bine, iar ca remarcă pot scrie că banda întâi a acestora e denivelată mai peste tot. Așadar, alegeți banda a doua!

Pe drumul spre granița noastră cu sârbii am primit un pont de la un prieten, să alimentez din Macedonia de Nord, că e mai ieftină motorina decât la noi. Așa a și fost, prețul acesteia cifrându-se la 62 denari, adică exact 1 euro. Nu am văzut un alt preț, la vreo altă pompă în cele 6 zile de umblăreală.

Dacă tot vorbesc de drumuri în fosta republică iugoslavă, musai trebuie să amintesc autostrada care se construiește paralel cu drumul național de la Lacul Ohrid spre Tetovo, una ce uimește prin lucrările de infrastructură ce sunt în stadiu de realizare, tuneluri, viaducte, consolidări și terasări de munți cum la noi nu sunt și nu vor fi în următorii douăzeci de ani.

Trecând la albanezi, merită evidențiate eforturile lor în acest domeniu. Cred că am parcurs un tronson de autostradă – A2 de la Durres către Vllora – ce poate fi prezentat drept capodoperă rutieră. Nicio denivelare, nicio groapă în asfalt și nicio urmă de peticire. Pluteai, nu alta pe acel drum... Iar de aveai un pahar cu apă minerală pus pe bord, nici bulele de gaz nu ieșeau din pahar, atât de lin circulai...

Nu plătești taxă de autostradă la albanezi, benzinării sunt cu duiumul pe marginea drumurilor lor iar prețul motorinei variază între 155 – 170 leka.

Găsești șosele denivelate prin munți – și au mare parte a teritoriului ocupat cu munți – dar nu poți fi prea supărat câtă vreme se află la altitudini mari și oferă priveliști ce îți taie răsuflarea.

Aidoma vecinilor lor, albanezii construiesc autostrăzi suspendate pe piloni ce trec prin munți, astfel că responsabilii români în domeniu ar cam trebui să plece în cotloane în care să nu-i mai vadă nimeni, ba îndrăznesc să afirm că mulți dintre ei și înaintașii lor trebuiau să umple pușcăriile. Rușine să le fie!

Și aici drumurile naționale – denumite SH – sunt mai înguste dar au și asemenea drumuri pe 4 benzi, ceea ce noi nu prea avem.

Pomeneam de autostrada A2, însă drumul care m-a impresionat cel mai mult în Albania a fost cel spre Theth, în Alpii Albanezi. Mereu amintim Transfăgărășanul ca reper al infrastructurii naționale și cât e de slăvit de unii. Și mereu uităm să ne raportăm la ce există în lume. E splendid drumul din Carpați, dar nu e unicat.

Cum se prezintă și prin ce minunății naturale trece spre vârf de munte șoseaua de notă maximă nu se prea poate prezenta în cuvinte... Splendoare de drum ce șerpuiește printre munți, urcând în ace de păr extrem de strânse și în pantă spre culmile înzăpezite ce atrag privirile ca un magnet, sub un cer de un albastru fără de pată. Uimitoare peisaje! Atenție la drum, șoferi!

Albania este, cred, țara cu cele mai multe Mercedesuri pe cap de locuitor. De la microbuze la autoutilitare de o vechime care te miră că încă mai funcționează și de la cele” bot de cal” la SUV-uri de” nșpe” mii de euro, după umila mea numărătoare, marca germană deține ponderea cam a 1/3 din parcul auto național.

Având în vedere vechimea și modul în care se prezintă cele arhaice, am convingerea că ITP-ul încă nu a fost implementat în această țară.

Posesorii acestor arhaice autoturisme – la fel și alte mărci – circulă extrem de dezordonat și e nevoie să fii extrem de atent pentru a nu se opri în tine sau, cel puțin, să nu te șifoneze nițel. Nu prea contează culoarea semaforului, tupeul și îndrăzneală determină primul trecut în intersecție, de multe ori. Unii conducători auto au același tupeu ca și la noi, nu toți stau la coadă, se bagă în față pe banda alăturată și te forțează să-i lași să reintre în coloană.

Revenind la traseul parcurs, acesta a însumat exact 3.192 de kilometri. Am alimentat cu 125,5 litri motorină, revenind un consum de 3,93 l/100 km cu o Skoda Scala model 2020. La cheltuielile auto s-au adăugat taxe de drum în cuantum de 1.820 dinari sârbești (54,5 lei) și 740 denari macedonieni (60 lei).

Ruta itinerariului: Mediaș – Drobeta Turnu Severin – Skopje – Parcul Național Mavrovo – Parcul Național Theth – Tirana – Vllora – Dhermi – Sarande – Gjirokaster – Lacul Ohrid – Kumanovo – Mediaș, cu opriri la munte, cascade, lacuri, mânăstiri, orașe și cetăți medievale, stațiuni de litoral, capitale statale, diverse atracții naturale.

Ambele țări au peisaje superbe! Surprinzător de minunate pentru așteptările mele!

Referitor la documentele de trecere a frontierelor de stat, sunt acceptate atât cărțile de identitate cât și pașapoartele. Pentru autoturism macedonienii cer permisul de conducere și cartea verde pentru a se asigura că are acoperire în Macedonia de Nord. Asta întrucât nu toate polițele emise în România acoperă teritoriul acestei țări.

Am fost întrebați de vaccin doar la intrarea în Serbia, acolo unde am prezentat și rezervarea cazării în Skopje pentru a face dovada tranzitului.

Masca se poartă pe alocuri în Macedonia de Nord - iar în spațiile închise e mai strict – și mai deloc în Albania. Nu cred că am văzut mai mult de 10 persoane purtând-o într-o săptămână de sejur.

O remarcă destul de interesantă, în cele două țări nu am văzut decât extrem de puține farmacii. Semn că prosteala umană încă nu se practică din inițiativa speculantă a corporațiilor.

În niciunul din state nu am observat marile lanțuri universale Lidl sau Kaufland. Doar câte un Spar pe ici, pe colo.

Voi încheia partea tehnică a prezentării acestui sejur amintind doar ceea ce m-a surprins și mi-a marcat vacanța, anume oamenii, în special albanezii.

Mi-au rămas la suflet prin bucuria interacțiunii lor ca nație, prin faptul că seară de seară – indiferent de orașul în care ne aflam – vedeam străzile pline de oameni de toate vârstele, un furnicar vesel și puțin gălăgios, în totală contradicție cu majoritatea statelor europene.

Erau persoane în vârstă care se bucurau să nu fie singure, erau tineri glumeți și gălăgioși în parametrii normali, aplecați spre socializare în detrimentul butonării telefoanelor de ultimă generație și erau copii ce alergau dintr-un loc în altul sub privirile zâmbitoare ale părinților.

Nu am văzut copii grași. Dar am văzut copii și tineri care au stârnit în sufletul meu nostalgia unor vremuri pierdute. Mi-e teamă că iremediabil pentru cei care vor mai fi cândva copii...

---

VIZUALIZĂRI: 8015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI