Revelion fara sampanie...

TIPĂREȘTE

Al 5-lea Revelion in Antalya si de departe, cel mai nereusit si dupa parerea mea, cel mai dezorganizat

Seara festiva a inceput cu diverse cocktailuri in holul hotelului, de fapt apa colorata in pahare de diverse marimi…

Am facut poze, am ras pana cand au inceput sa stranga… bun, era semnalul ca trebuia sa coboram in salile (separat oameni mari si copii) de la etajul inferior, pe acelasi plan cu piscina interioara si Spa-ul.

Usile erau pazite cu strasnicie si nu au fost deschise decat la 20 fix (noi aflandu-ne in fata lor de pe la 19,30).

Mesele erau frumos aranjate, ornate si dichisite cu lumanari, tavi cu fructe…. o atmosfera de sarbatoare.

Felurile de mancare au fost delicioase iar ospatarii pana la un punct (bacsis) amabili…

Muzica a fost asigurata de 3 barbati cu varste diferite, care mai de care “in voce”… aceeasi muzica veche pe care am auzit-o la toate Revelioanele turcesti!

Si tot tipic Revelioanelor turcesti este si jocul de Bingo care a inceput si el pe la 22… pe la orele 23 (a dat Domnul si s-a castigat!) a inceput muzica turceasca… atunci am rasuflat usurata si mi-am spus: Anul Nou ma va gasi pe ringul de dans, insfarsit!

Pe la 23,30 solistul ne-a urat distractie placuta si ne-a trimis sus in curtea interioara a hotelului unde spectacolul, chipurile, continua…

Incet - incet, sala se golise iar cand am ajuns sus… in curtea interioara erau cateva lumini, o asa-zisa scena improvizata si multa lume

Intreband un tip care parea chelner, de unde putem lua un pahar cu sampanie, ne-a aratat coada, imensa coada de la bar la care ne-ar fi apucat dimineata

Pe scurt, am gasit 2 pahare de plastic pe care le-am umplut cu bere (afara fiind totusi un fel de dozator), ne-am urat “La Multi Ani” dupa care…. a inceput ploaia!

Urmeaza un an imbelsugat!

Am ajuns la Crystal de Luxe pe o vreme foarte buna in aproximativ o ora si putin… am dat pasapoartele, ne-au pus bratarile si ne-au poftit la masa.

Ne era si foame si sete pentru ca Tarom-ul ne oferise un sandvis cu castraveti si nu stiu ce…... iar cafeaua am baut-o in timp ce aterizam, atat de “repede” s-a miscat personalul de la bord!

Si… ca sa incep cu masa…. excelenta, foarte, foarte multe feluri de mancare, prajituri, baclavale - Oh, Doamne! Iaurtul lor Ayran si bineinteles apa se gaseau intr-un frigider cu autoservire.

Chelnerii misunau peste tot, te serveau, o data, de 2 ori dar deja daca cereai si a treia oara, trebuia sa-i ”bagi” si pe ei in seama cu ceva.

Restaurantul era vizitat de cateva pisici care se asezau in dreptul mesei si te priveau lung… cei mai multi nu rezistau si le dadeau cate ceva acolo, jos pe podea, incat, daca nu erai atent, puteai aluneca.

Sala era destul de mare, avand si o terasa afara pentru fumatori dar probabil ca, in timpul verii, nu era foarte incapatoare. fresh-urile naturale se plateau... tacamuri, cani, pahare, farfurii erau foarte, foarte bine spalate

Holul hotelului era spatios, in spatiul lui aranjasera un Mos Craciun gonflabil, o sanie, si vreo 4 reni… dintre care unul a cedat inainte de seara de Revelion.

Apoi venea salonul destul de mare in care se afla barul la care puteai sa stai intre orele 10 si 23 servind ceai, cafea, bere, bauturi alcoolice si nu prea… tot ce am baut avea acelasi gust dar culori diferite

Camera spatioasa, 2 paturi twin unul mai lat si altul ingust dar suficient ca sa te intorci pe-o parte si pe alta fara sa te trezesti pe jos… lenjerie foarte curata dar care nu a fost deloc schimbata timp de 6 nopti.

Aflata la ultimul etaj, pe colt, oferea o priveliste spre intrarea in hotel, Turnul cu ceas (simbolul Kemer-ului) si daca te rasuceai putin vedeai si o frantura din mare.

In noaptea dintre 1 si 2 ianuarie, insa, a fost o furtuna cum arareori mi-a fost dat sa vad amplificata poate si de ultimul etaj si de coltul cladirii…. nu am reusit sa dormim decat foarte putin… am crezut ca o sa ne ia cu tot cu balcon, paturi, bagaje si ce mai era prin camera… la ferestre si usa se auzeau suieraturi ca de fantome, … acum va povestesc detasata dar atunci imi venea sa ma ascund…. nu stiu unde

Hotelul are forma de “U” iar in interiorul literei vara, cred ca este o adevarata desfatare la o cafea… nu stiu cum procedau cu soarele arzator…

Pe poarta din spate a hotelului se iesea catre un parculet (acum neingrijit) si ajungeai la o zona cu pietre mai mici sau mai mari dar doar pietre… nici urma de nisip.

Nu pot sa spun ca era plaja!!! am fost incaltata cand cu cizme, cand in adidasi dar cu greu am putut sa merg…. Pentru cine se incumeta la vara, papucii sunt Obligatoriiiiii… … in apa din cate se vedea se intra putin abrupt si bineinteles, pietre! …

A plouat cate putin in fiecare zi, exceptie facand ziua de 1 cand a plouat incontinuu…...

In vreo doua dupa-amieze cand mai rasarea soarele ne plimbam pe faleza, foarte frumoasa de altfel si treceam pe langa hoteluri mai mult sau mai putin luxoase…. Fame Residence Kemer...

Intr-una din plimbari am ajuns pana la zona portuara iar apoi pe plaja Moonlight… plaja cu nisip, destul de intinsa si destul de lata.

Cum ieseai din hotel, in cateva minute ajungeai la Turnul cu ceas, Turnul alb, care gazduia in curtea interioara statuia lui Ataturk… privit de departe parea ca are o foarfeca in mana dar daca te apropiai, vedeai ca de fapt era un porumbel.

In stanga, dreapta, fata, spate erau stradute cu magazinase cu piele, incaltaminte, haine, dulciuri, suveniruri si din loc in loc case de schimb valutar. Cursul de schimb de la hotel era insa mai bun.

In ultima zi, zi insorita, am stat la soare pe sezlong si am savurat al catelea ceai?

Spre dupa-amiaza, avand jur de jur imprejurul nostru Muntii Taurus, am plecat spre aeroport lasand in urma cocosii care ne trezeau la 5 dimineata luandu-se la intrecere cu muezinul, Turnul Alb si hotelul Crystal de Luxe Resort&Spa.

---

VIZUALIZĂRI: 1270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI