Croaziera pe Dunare - Budapesta by night

TIPĂREȘTE

Odata, intrebandu-ma un prieten cu ce am calatorit cand am fost la Budapesta am insirat: prima data, cu automobilul, apoi cu avionul, apoi cu trenul, cu “vagon lit”, apoi de doua ori cu autocarul. Si, ca sa epuizez toate mijloacele de transport, mi-am amintit ca am fost si cu vaporul. Dar nu “la”, ci “prin” Budapesta. Adica am facut o croaziera.

Inca de cand am fost acum 14 ani intr-un weekend in frumoasa capitala maghiara, mi se propusese sa merg in acest gen de tur al obiectivelor turistice aflate pe malurile Dunarii. Dar, atunci, in prima zi cand as fi avut timp liber in program si as fi putut sa merg, nu am facut-o pentru ca, toata ziua am fost palida si am umblat de colo- colo, ca o curca beata, din cauza raului de avion. Apoi, in zilele urmatoare, nu am mai avut timp. Cand am revenit si am stat mai multe zile, iar nu m-am dus, pentru ca era iarna si un ger de crapau pietrele, deci nu mi-a ars de asa ceva.

Dar, anul trecut, in primavara, in drum spre Italia, am avut o cazare la Budapesta. Excursia, fiind de data asta organizata de o agentie de voiaj, a inclus ca optionala, pentru vreo 30 euro/pax, o croaziera cu cina pe Dunare. Sotul meu, carcotas cum e, n-a prea avut chef sa mearga, dar ca sa scape de gura nevestei, mai ales ca a doua zi era ziua mea, mi-a facut hatarul.

Asadar, la ora 19.30 eram programati sa ne imbarcam, de undeva din apropierea Insulei Margareta.

Ne-am prezentat, cuminti, la vas. Acolo, o “semi- romanca” (unul dintre parinti era roman, iar celalalt maghiar, care era din RO, dar plecata de ceva timp, ne-a preluat. Stiam ca vom avea ghid in limba romana, dar nu banuiam cat de placuta va fi calatoria cu acea domnisoara!

Ne-am asezat in interiorul vasului, pe banchetele care se gaseau de jur-imprejur, si care aveau in fata lor cate o masa de vreo 6 persoane! Pe mijloc era bufetul. Plin- ochi cu tot felul de mancaruri atat unguresti, cat si din bucataria traditionala. Erau (din ce-mi mai aduc aminte) sarmale, spaghette, fripturi si specialitati din mai multe feluri de carne, garnituri diverse, gulas, muraturi, salate de tot felul, icre, ceva si cu fructe de mare etc, etc, etc... fructe, prajituri, salata de fructe. Apoi, bauturi racoritoare, apa plata si minerala si o sticla de vin alb, la doua persoane. La cerere, s-a putut primi si niste “tarie”.

Vaporasul s-a departat incet- incet de chei. Domnisorica ne-a invitat sa servim din mancare si bautura. La inceput, toata lumea s-a”bulucit” si si-a umplut farfuriile, de parca hunii s-ar fi intors din istorie si ar fi navalit pe vas. Tipic romanesc! Apoi, s-au mai domolit si am putut si noi sa “ciugulim” cateceva. Vinul incepea sa coboare inspre picioare, ingreunandu-le, dar in acelasi timp urca spre obrajii nostri pe care i-a inrosit si spre limbile noastre pe care iute, le-a dezlegat. Vaporasul inainta incet in aval. Afara soarele incepuse sa se ascunda pe dupa colinele Budei. Cu ultimele raze, ne-a trimis niste sclipiri rosietice, ce au inundat toata zarea. Inserarea vinetie cobora navalnic spre noi, dinspre Pesta. Incepeau sa se aprinda luminile pe strazi si “halogenele” care invaluiau, cu lumina lor galbuie, ca intr-un mister, cladirile importante ale acestui oras plin de locuri istorice. Atmosfera devenise relaxata, multumita mancarii excelente, vinului, dar si domnisoarei care a avut grija ca toata lumea sa se simta bine.

Dupa trei sferturi de ora de la plecare, cand toata lumea “se indestulase”, iar inserarea cazuse bine asupra Budapestei, vaporasul a intors. Atunci, domnisoara a inceput sa ne vorbeasca despre cladirile importante pe langa care treceam si care ni se dezvaluiau mult mai frumoase decat ziua, datorita luminatului special, studiat, care cadea exact acolo unde trebuia, ca sa accentueze ce era de reliefat. Pana atunci, le vazusem de multe ori, dar asa de frumoase, ca in acea seara, nu mi s-au parut niciodata! Sa fi fost “de vina” alunecarea domoala, pe valuri a vaporasului sau, poate vinul ce ne incalzise inimile sau poate luminile orasului, sau poate acel amurg de primavara...

Nu stiu ce sau cine a fost “vinovat” pentru magia acelei seri, dar mi-a placut atat de mult croaziera facuta pe Dunare, incat sfatuiesc pe oricine sa mearga in orice croaziera- tur al obiectivelor turistice.

Asa cum v-am povestit in reviewul meu de la Paris (vezi impresii), am fost cu vaporasul si pe Sena. Dar, era ziua si fara a lua masa. Insa, tot a fost frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 4647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI