Mileștii Mici – Crama intrată în Cartea Recordurilor

TIPĂREȘTE

Am rămas mirată să văd că nu sunt impresii de la celebrele crame din Mileștii Mici și Cricova, din Moldova de peste Prut. Mi-a fost greu sa cred si am mai insistat cu scormonitul pe site. Am gasit în cele din urmă ceva-ceva.

Tot e bine mi-am zis. Dar, întotdeaun e loc și de mai bine Așa că vin și eu să va povestesc separat, despre Crama de la Milestii Mici desi intentionam să o menționez doar în trecere într-un material despre Chișinău.

Crama de la Mileștii mici este la 20 de km sud de Chișinău, în Raionul Ialoveni, Republica Moldva. A intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai mare colecție de vinuri din Europa în anul 2005 cu peste 1,5 milioane de sticle în colecție. Iar acum, cică ar avea peste 2 milioane.

Observ că prețurile au rămas cam aceleași ca în mai 2014, data vizitei mele. Programele de degustare variază ca preț între 310 și 2000 MLD (lei moldovenești), adică între aprox 100 – 500 lei românești, în funcție de meniu și orar. Există și o variantă doar de excursie, fără degustare. Dar dacă tot ai ajuns acolo măcar tot merită să sorbi, pardon, să guști ceva. În cursul dimineții e mai ieftin.

Acest oras vinicol subteran a aparut in urma extragerii zacamintelor de calcar in anii ‘70 ai secolului trecut, la o adincime de 40-85 m si este unul dintre cele mai mari din lume. Lungimea galeriilor constituie 200 km, dintre care mai mult de 50 km de galerii sunt utilizate de CVC „Milestii Mici”.

În subteran se intră cu mașina, apoi la pas. Eu, împreună cu grupul cu care am vizitat-o am intrat în subteran cu microbuzul cu care am venit, după ce, la intrare am achitat tariful și am preluat ghidul, de fapt ”ghidă”, drăguță rău și plăcută în prezentare. Excursia pin galeriile cu nume de vinuri sa am făcut-o la pas.

Ce mi-a mai atras atenția sau mi-a rămas în memorie după vizita destul de scurtă (maxim 1 h) și degustarea destul de...consistentă :)

-Căderea de apă de la începutul zonei de vizitare pe jos

- Colecția de aur – unde sticlele erau așezate în căsuțe – caze (așa am aflat că se cheamă) – acoperite de praf și pânze de păianjeni. Cel mai vechi e din 1969.

- Lungimea culoarelor, sentimentul de ordine dat de alinerea perfectă a sticlelor sau butoaielor.

- Surpriza oferite de schimbarea decorului la trecerea de pe o stradă pe alta, fiecare purtând numele unui soi de vin celebru, – nu ai timp să te plictisești, ba chiar nu ai timp suficient să absorbi toate informațiile.

- Locul în care experimentau fabricarea șampaniei după model frantuzesc – sticlele așezate pe rasteluri aveau semne pe dopuri pentru a ști unde au rămas cu rotitul periodic al sticlelor

- Aerul răcoros dar plăcut (12-14 gr C), luminile,

- Mirosul de lemn impregnate cu vin din zona butoaielor

- Zona Sălilor de degustare, fermecătoare de la intrare prin ușile în formă de butoi, apoi te încântă prin amenajare, ornamente și decorațiunile de acolo

- Un copacel sculptat cu chipuri umane, fiecare redând un anumit stadiu bachic

- aranjamentele ornamentale din curte - cu butoaie de stejar pensionate după ce și-au făcut ani buni datoria de a da aromă Cabernetului, care umplu continuu, cu apă colorată în roze sau alb sugerând culoarea vinurilor, niște pahare supradimensionate.

După degustare, veseli nevoie mare, ce credeți că am făcut prima dată după ce ne-am văzut la suprafață? Am respirat adanc aerul de afară și am intrat în Magazinul -Muzeu situat lângă poarta combinatului și ne-am luat temă pentru acasă. Ca doar trebuia să aprofundăm cele degustate, nu?

Așa cum scrie și pe site-ul lor de prezentare milestii-mici.md, de unde de altfel puteți afla mai multe detalii:

Zău că merită, dacă ajungeți prin zonă să faceți o vizită în acest minunat oraș subteran al vinurilor aflat pe locul unde acum milioane de ani se întindea Marea Sarmatică.

---

VIZUALIZĂRI: 6482 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI