Conacul Ambient - aproape perfect

TIPĂREȘTE

Noi, adică eu și cu familia mea avem un fel un pic diferit de a celebra lucrurile. Nu facem chiar mereu ce face majoritatea, decât dacă simțim că rezonăm cu acea activitate. De exemplu, la nunta mea n-am purtat celebra rochie de mireasă, ci un simplu taior (ce-i drept, deschis la culoare) și nu simt să mi se tragă vreo traumă psihică de la acest fapt. Ne cumpărăm cadouri nu neapărat cu câte-o ocazie specială, ci numai dacă avem convingerea că acel lucru e cu adevărat dorit sau util; nimeni nu se supără dacă de ziua lui a primit „doar” o floare sau un simplu „La mulți ani! ”; în schimb, la o dată oarecare, fără nicio semnificație, ne putem trezi fie cu o nouă cameră foto, fie cu perechea de pantofi mult-dorită. De Revelion stăm de obicei acasă, noi cu noi, rareori cu alții (cât trăia Tata, 95% din Revelioane le făceam cu ai mei, atunci când puteam lipsi de la serviciu), petrecem în liniște și pace anul vechi și îl întâmpinăm pe cel nou cu o sticlă de șampanie și cu multe speranțe... Paștele și Crăciunul ne găsesc tot împreună, de fapt dacă în Noaptea dintre Ani copiii au început în ultima vreme să mai plece „cu gașca”, e știut că de Paști și de Crăciun e musai să ne facem același program; că se desfășoară acasă sau aiurea, asta e partea a doua... Și exemplele ar putea continua, dar nu vreau să vă oripilez de tot! :)

În schimb, avem altele musai de sărbătorit, câteodată doar simbolic: câte-o plecare sau câte-o revenire, un apus frumos de soare (sau unul absolut banal), curgerea domoală a Dunării prin dreptul ferestrei noastre... Sărbători păgâne poate, uneori hotărâte ad-hoc, care ne umplu inimile de o bucurie simplă și curată, absolut esențială pentru a supraviețui cu mințile (relativ) întregi în lumea „nebună, nebună, nebună” în care trăim...

Una dintre cele mai importante sărbători pentru noi este venirea primăverii și - cumva banal și previzibil - o celebrăm de obicei în primele zile ale lunii martie, printr-o scurtă ieșire într-un loc romantic, cald și calm, unde să ne simțim răsfățați și să nu facem nimic. (Am deja o listă de locații pretabile acestui scop pentru încă vreo 10 ani de-acum înainte;) !) Anul trecut a fost Conacul Brătescu, în Bran, anul ăsta... am ales Conacul Ambient din Cristianul de Brașov. Rezervarea am făcut-o, ca de obicei, pe booking, pentru 2 nopți, la prețul de 65 euro pe noapte camera dublă, cu mic dejun inclus.

Am plecat din Galați vineri după-amiază, imediat după serviciu, pe o vreme frumoasă, cu temperaturi un pic peste media așteptată a primelor zile de primăvară. Mie, una, drumul nu prea mi-a priit, răul de mișcare și-a făcut simțită prezența după doar câțiva kilometri (pățesc asta destul de rar, din fericire, de obicei când sunt foarte obosită sau dacă mănânc ceva mai greu digerabil înainte de drum; de data asta am „păcătuit”, fără să-mi dau seama, cu niște mâncărică de varză).

Tati a ales varianta pe Valea Buzăului, un drum extrem de spectaculos, pe care nu-l mai parcurseserăm de ceva vreme, dar de a cărui frumusețe n-am reușit să mă bucur prea tare. La punctul de belvedere de deasupra barajului Siriu am făcut o mică pauză, în care mi-am mai revenit un pic, înviorată de aerul rece al începutului de seară, cu ochii pe întinderea înghețată a lacului. Ne-am continuat drumul și, ca să ajungem la destinația noastră, am ocolit tot Brașovul, ba la un moment dat ne-am și încurcat din pricina unor lucrări ce se făceau la nu știu ce pod, Helga (GPS-a noastră) s-a bulversat total, dar ne-a descurcat un nene localnic care ne-a repoziționat corect pe direcția spre Cristian.

Am parcat în fața porților mari de lemn ornamentat la vreo oră și ceva de când noaptea se instalase pe deplin stăpână. Conacul Ambient se găsește pe Str. Griviței la nr. 5, în centrul localității, în imediata vecinătate a Primăriei și a Bisericii Fortificate, dar nu trebuie confundat cu Vila Ambient, care nu-i nici ea prea departe. (De asemenea, mai există niște proprietăți cu același nume în Brașov, un hotel și o pensiune, cred.) Conacul este clasificat la 5 stele și eram foarte curioasă dacă va fi în stare să și le etaleze pe deplin...

Prima impresie - pricinuită de intrarea somptuoasă și de aspectul de conac săsesc dichisit, îmbrăcat în haine sobre, alb-negre, luminat însă discret pe ici, pe colo - a fost plăcută, mai ales că, scăpată de starea de rău care mă chinuise tot drumul, am avut și dispoziția s-o înregistrez :). Am pătruns în curtea frumos pavată și am dibuit imediat Recepția într-o anexă, imediat în dreapta intrării. O cameră simplă, mobilată sumar, unde ne aștepta o doamnă, care în doi timpi și trei mișcări ne-a oferit cheia camerei 2 și ne-a instruit pe scurt despre facilitățile locației. Am întrebat despre restaurant (asta e o mare ciudățenie care mi se întâmplă după răul de mișcare: cum cobor din mașină, nu mai am nici pe naiba și mi se face o foame de lup!). ”Dacă doriți să serviți cina, e bine să vă grăbiți, că la 8 jumate se ia ultima comandă! ” Mai aveam în jur de o oră până atunci, așa că nu ne-am grăbit prea tare...

Clădirea principală are formă de L, cu una dintre laturi rotunjită pe partea care dă spre curtea interioară. În această „burtă”, la parter există zona de spa, iar restaurantul se află tot la parter, însă pe brațul celălalt al L-ului. La cele 2 etaje sunt dispuse camerele, majoritatea duble, dar am văzut că au și câteva suite pentru 3-4 persoane. Camera noastră a fost chiar la primul etaj, deasupra piscinei, căreia am putut să-i aruncăm o privire fugară prin geamul ușii pe lângă care am trecut. Hmm... Mâine o să-i acordăm mai multă atenție!...

Am urcat cele câteva trepte care ne-au purtat spre coridorul de la etajul 1, unde buna noastră impresie a prins contururi din ce în ce mai precise. Fain! Pardoseala era din plăci de gresie care formau un mozaic interesant, grinzi de lemn închis la culoare susțineau tavanul, din loc în loc erau aranjamente florale drăguțe. Peretele dinspre curtea interioară era întretăiat din loc în loc de ferestre mari, acoperite de perdele albe, strânse la mijloc cu fundițe, în rest fiind decorat cu câteva tablouri. Cel comun camerelor era acoperit în totalitate cu cărămidă aparentă, iar de-o parte și de alta a fiecărei uși se afla câte o pictură supradimensionată, înfățișând peisaje pastorale. Ușile erau din lemn închis la culoare, pe care se afla desenat câte un buchet de flori. Corpurile de iluminat plantate din loc în loc completau atmosfera discretă și caldă. Chiar în fața camerei noastre, în alveola corespunzătoare piscinei, se afla un loc de socializare, alcătuit dintr-o canapea și vreo 2 fotolii dispuse în jurul unei măsuțe joase de lemn.

Camera pe care am avut-o are structura unei camere normale de hotel, dar cu suprafețe generoase și frumos decorată, după cum voi prezenta. Se intră într-un hol, din care în dreapta se face baia și se continuă apoi cu dormitorul, iar acesta, la rândul lui, cu balconul. Holul este mobilat cu un cuier ce are în partea de jos un spațiu pentru pantofi, care joacă și rol de suport de bagaj, precum și cu un dulap masiv în două uși. În interiorul acestuia am găsit perne și pături de rezervă, papuci de unică folosință, halate de baie, un seif și câteva umerașe.

Piesa de rezistență a dormitorului era, bineînțeles, patul matrimonial, învelit cu o cuvertură înflorată gen patchwork, în culori delicate. Două pernuțe decorative din același material tronau deasupra. Dedesubt, aveam să găsim lenjerie de calitate excelentă, din bumbac alb satinat, cu danteluțe. Salteaua se va dovedi foarte odihnitoare și ea, pernele un pic cam moi pentru gusturile mele (dar am adăugat o doua pernă din dulap și a fost ok). De-o parte și de alta a patului am avut câte o noptieră, iar pe fiecare câte o veioză somptuoasă cu abajur. Un minus pe care l-aș acorda (pe care l-am regăsit dealtfel în multe alte locații cu stele mai multe sau mai puține) ar fi lipsa prizelor din imediata apropiere a patului. Erau prize suficiente în cameră, nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar... am mai zis-o: să-ți pui telefonul la încărcat peste noapte și să nu-l ai aproape dimineața, când te trezești, e cam aiurea. Trebuie să-ți setezi în cap noaptea, când te duci la baie (eventual) să-l aduci pe noptieră, ceea ce înseamnă o grijă în plus... Ori noi tocmai de griji încercam să evadăm... În fine, n-am făcut un capăt de țară din asta, nici nu cred că trebuie să fie un minus prea mare! :) A! Am uitat să menționez frumosul tablou cu maci de deasupra patului, atât de frumos, că anulează definitiv minusul legat de lipsa prizelor de lângă pat! ;)

Pe peretele opus există o măsuță rotundă cu două scaune, o alta gen birou, cu taburet și oglindă, un televizor LCD și un minibar, ce conținea câteva recipiente, un pachet de biscuiți sărați și o cutie de alune. Pe răcitor am găsit și o tăviță cu 2 pahare curate. Destul de zgomotos minibarul, am fost nevoiți să-i luăm maul :) în fiecare seară înainte de a ne culca!

Podeaua camerei era acoperită cu parchet laminat, iar aceasta - parțial - cu un covor în aceleași culori cu ale cuverturii de pat. Întregul mobilier este făcut din lemn, lăcuit și... pictat! Foarte mult mi-a plăcut acest aspect, oferea ambientului romantismul pe care-l căutam! O perdea albă și draperii asortate acopereau ferestrele și ușa care dădea spre balcon. Camera dispune și de aparat de aer condiționat, util în sezonul cald. Wi-Fi funcțional optim cu parolă.

Baia era destul de spațioasă și elegantă, cu combinația ei de culori, bej și bleumarin. Bateriile de la chiuvetă și de la duș aveau un aspect retro, consumabilele (săpun, șampon și gel de duș) de bună calitate, prosoapele (câte 3 de căciulă) albe, imaculate și, în general, totul strălucea de curățenie. N-a lipsit, desigur, nici uscătorul de păr.

Balconul l-am cercetat cu mai multă atenție abia a doua zi dimineața, pe lumină. Nu era foarte mare, dar suficient pentru două persoane și mobilat cu măsuță și fotolii de ratan acoperite cu pernuțe. Balconul camerei noastre dădea spre curtea din spatele conacului, tapetată cu gazon, în care se găseau locul de joacă pentru copii, un foișor, un iaz mic-micuț și terenul de tenis. În plan secund puteam admira turnul Bisericii Fortificate din Cristian răsărind printre acoperișurile câtorva locuințe, iar în plan terț, culmile munților. N-am petrecut însă prea mult timp cu această activitate, unu - că nu prea l-am avut (pe el, pe timp) și doi - că era destul de răcorel totuși...

La restaurant se putea ajunge fie direct de afară, fie din hotel. Prima cunoștință cu acesta am făcut-o la puțină vreme după ce am ajuns, în scop de cină. L-am găsit destul de plin, dar n-a fost totuși o problemă să găsim o masă liberă; cred că s-ar putea afla simultan în acel spațiu toți ocupanții camerelor, ipotetic vorbind... N-am întrebat și n-am idee dacă primesc și oaspeți care nu sunt cazați la ei; înclin să cred că da.

Decorul este din același film, evident. Același gen de mozaic din gresie pe jos, grinzi de lemn pe tavan, stâlpii groși de susținere și unele porțiuni din pereți acoperite cu cărămidă aparentă. Mese și scaune din lemn masiv, închis la culoare și pictat cu ghirlande de flori în culori vesele. Chiar lângă masa noastră era un dulap elegant împodobit cu veselă delicată de porțelan alb-albastru; l-am admirat îndelung până ne-am primit porțiile comandate. Am descoperit mai apoi și alte dulapuri asemenea răspândite prin încăpere. Pereții erau și ei decorați din plin cu tablouri, farfurii, tot felul de obiecte metalice; poate părea un talmeș-balmeș, dar nu era, toate formau un tot unitar pe cât de surprinzător, pe atât de plăcut, un adevărat decor de conac boieresc! Pe un întreg perete era pictat un car tras de doi cai, plin cu butoaie de bere, deasupra căruia scria în limba germană ceva legat de „malț și hamei”. După câteva minute, în colțul diametral opus locului unde ne așezaserăm noi, am descoperit și șemineul! Da, un șemineu adevărat, în care ardea un foc adevărat! În imediata vecinătate, un spațiu alcătuit din canapele și fotolii matlasate cu un material floral deschis la culoare, în jurul unei mese mici de lemn; închideai ochii și-ți imaginai cu ușurință domnii purtând fracuri și jobenuri, fumând trabuc și discutând politică; sau doamnele îmbrăcate în lungi rochii foșnitoare, ascunzându-și pe jumătate ochii în spatele evantaielor de dantelă...

Eu am mâncat ceva paste cu legume și brânză, iar Tati - cotlet de porc și cartofi prăjiți cu salată. Am băut și câte o bere și ne-am declarat mulțumiți, mai ales că mâncarea a fost delicioasă, iar servirea chiar de 5 stele! Am fost îmbiați și cu câte un desert, dar nu ne-am simțit în stare de o așa vitejie! :) „Poate mâine seară... ”

În seara următoare am revenit, într-adevăr, în restaurantul conacului, deși nu prea ne era foame, căci mâncaserăm de prânz destul de târziu; dar știți cum e, riscam să ne chiorăie mațele fix la ora culcării, așa că... mai mult preventiv... Am ales ceva ușor: eu o porție de supă de pui a la grec :P și papanași cu dulceață, iar Tati - păstrăv cu mămăligă și lapte de pasăre. Ni s-a părut dubios că ospătarul a trebuit să repete de 3 ori comanda, dar la final eram convinși că s-a lămurit. Ei, bine... În loc de papanași m-am trezit că am primit tot păstrăv cu mămăligă! Am rămas cu gura căscată inițial, apoi am izbucnit în râs: „Bine că nu ți-ai comandat ceafă de porc, Tati! Măcar peștele e ceva ușor!” Am lăsat-o însă moartă și am „înghițit” păstrăvul, care chiar a fost bun. „Cred că de fapt îți doreai păstrăv și nu știai! ”, a râs Tati. N-am mai amintit ospătarului de papanași, dar nici el n-a zis nimic; și-așa nu mă înnebunesc după dulciuri... Am pierdut chitanțele de la cine, nu mai știu exact cât au costat, dar țin minte că prețurile mi s-au părut măricele; nu exagerat, dar oricum, peste medie. Ambele note (de la cine) au fost trecute pe cameră și le-am putut achita la final.

Micul dejun l-am servit, desigur, tot în restaurant și a fost organizat sub formă de bufet suedez. Preparate proaspete și bune, dar în niciun caz de 5 stele. Nici nu s-a comparat cu micul dejun de anul trecut, de la Conacul Brătescu! N-am făcut poze la platouri, că era destulă populație prin zonă, dar mă uit în farfuria mea și văd niște șunculiță de porc, salam uscat, telemea, ou ochi, un fel de budincă gen pizza, roșii și castraveți, pâine. Cred că au mai fost: cașcaval, unt, gem, miere, lapte, iaurt, ceva fructe. Probabil că am uitat de câte unele, dar ideea e că n-a fost nimic spectaculos, m-aș fi așteptat la mai multe produse de casă, spre exemplu. Cafeaua bună însă.

Zona spa cuprinde o piscină interioară, jacuzzi și saună. Despre cea din urmă nu vă pot da detalii, că nu mă pasionează; părea ok însă, era destul de asiduu vizitată de alți turiști. Piscina însă, deși nu foarte mare, mi-a fost tare dragă! Apă curată, caldă, numai bună de bălăceală! Seara era luminată frumos, iar culorile se schimbau după câteva minute, ba roșu, ba verde, ba galben, ba albastru... Muzica ambientală completa atmosfera, era tare frumos! Am petrecut vreo două ore minunate în acest spațiu sâmbătă seara, am vrut să ne mai ducem o dată și duminică dimineața, înainte de plecare, dar până la urmă nu ne-am mai dus, ne chemau iar drumurile...

În concluzie, pot spune că țelul a fost atins: am întâmpinat primăvara cum se cuvine și primăvara ne-a întâmpinat pe noi, căci am avut parte de o vreme frumoasă și nefiresc de caldă pentru un început de martie! Iar Conacul Ambient a fost decorul fantastic al acestei întâlniri, un decor în care ne-am simțit minunat, chiar dacă lucrurile au mai șchiopătat pe ici, pe colo! Din punctul meu de vedere, dintre cele 5 stele, una e un pic cam palidă, dar sunt premise reale să devină orbitor de strălucitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 3466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI