Din categoria „Ai grijă ce-ți dorești... ”

TIPĂREȘTE

Pentru mini-vacanța de la Tryavna am rezervat o cameră dublă, la prețul de 31 euro pe noapte, fără mic dejun inclus, pentru 4 nopți, la Complexul Vazrojdenți, un new entry pe booking; exista posibilitatea să cumpărăm și masa de dimineață, pentru 2,6 euro de persoană, dar știam că asta se poate și la fața locului, așa că nu m-am agitat dinainte. Eram convinsă că va fi totul ok, aveam încredere în intuiția mea, ba chiar recomandasem această cazare unei prietene, de la care aveam un feed-back bun, dar totuși, abia așteptam să văd cu ochii mei!...

După un drum destul de anevoios, de 450 km, pe care l-am parcurs în aproape 10 ore (incluzând și timpul de așteptare de la punctul vamal Ostrov-Silistra) și despre care tocmai ce v-am povestit, am ajuns în sfârșit, ghidați de Helga, vajnica noastră prietenă virtuală, în fața complexului cu pricina.

Wow, frumos!!!... Strada Petko Rachev Slaveykov, pe care se află acesta, este una dintre cele mai pitorești din orășel, pavată cu piatră cubică și etalând zeci de case specifice, majoritatea monumente arhitecturale, unele adăpostind azi pensiuni, mehanale sau muzee. Dealtfel, a doua zi aveam să descoperim în capătul străzii o plăcuță care indica faptul că toată această zonă este declarată rezervație arhitectonică; de aceea, strada e semi-pietonală, am văzut doar câteva mașini de aprovizionare circulând pe acolo, dar se poate parca pe alocuri pe ea, ca și pe străduțele perpendiculare ce o leagă de cele două artere rutiere principale ale Tryavnei.

Am coborât din mașină cam amețiți și pe jumătate înțepeniți, dar fericiți că, în sfârșit, am ajuns la destinație. Am intrat în curtea din spate a complexului, uitând ca pământul că prietena mea mă avertizase despre faptul că responsabil și de cazarea oaspeților Complexului Vazrojdenți este vecinul Hotel Compliment. N-am bântuit prea mult, căci am fost reperați de o domnișoară care ne-a îndrumat spre hotel (atunci mi-am amintit că citisem cândva că cele două locații ar fi gestionate de aceeași mână, de fapt), recomandându-ne în același timp și un loc de parcare pe una din străduțele perpendiculare.

Tati s-a dus să mute mașina, iar eu am pătruns surâzătoare în micul, dar elegantul hol al Hotelului Compliment și am întins domnișoarei de la recepție foaia pe care printasem (pe o parte în limba română, iar pe verso în bulgară) rezervarea de pe booking. După felul cum do'n'șoara a tot trecut documentul dintr-o mână într-alta și mai ales după felul în care i-a înghețat zâmbetul pe buze, mi-am dat dat seama că situația e groasă! E clar, au bulibășit rezervările! S-a uitat pe foaie, s-a uitat în calculator, apoi iar pe foaie, apoi iar în calculator... M-am făcut însă că nu pricep și am rămas calmă, dând surâsului meu noi valențe... Domnișoara a pus mâna pe telefon și a avut un schimb de replici cu cineva, iar după 3-4 minute o altă domnișoară și-a făcut apariția, pentru a repeta și ea secvența anterioară: s-a uitat pe foaie, s-a uitat în calculator... „La naiba! ”, gândeam eu în timpul ăsta, surâzând în continuare. „Să mă învăț minte altădată să arunc buzduganul cu vreo 2-3 zile înainte!... Să vezi cum dormim noi în mașină în noaptea asta... Ba nu, să ne ia la ele acasă dacă au bulibășit-o, nu mă interesează! ”

Din conversația celor două n-am priceput prea multe, dar parcă zic că tot am priceput un cuvânt: apartament. Hmm... O fi de bine sau de rău?! N-a durat mult și cea de-a doua do'n'șoară ni s-a adresat (între timp apăruse și Tati): „Look! My mistake, very sorry!... No room in the complex! Complex full! But we have a room here, in the hotel! Do you want it?” „... ” „Very, very sorry! Please!...” „Ok, we want it, no problem!” Au răsuflat ușurate amândouă și prima domnișoară a început să butoneze tastatura. „Do you want breakfast?” M-am gândit că oricum va trebui să luăm breakfast-ul undeva, așa că... de ce nu? „Yes, breakfast, too!” Am primit 4 cartonașe, câte unul pentru fiecare zi și ni s-a explicat că va trebui să le prezentăm la Restaurantul Starata Loza, unde aveam să servim micul dejun. Ne-au fost înmânate 2 carduri magnetice pentru camera 307 și un bilețel cu parola de wi-fi, în timp ce ni se zâmbea din ce în ce mai frumos și ni se ura o bună ședere în Tryavna! Cred și eu că aveau motive, fuseserăm complianți și înțelegători și nu făcuserăm mare caz de faptul că ne încurcaseră rezervarea...

Știți probabil deja că la clădirile bulgărești primul etaj este de fapt parterul, deci pe camera 307 aveam s-o găsim la cel de-al doilea etaj. Hotelul are doar 3 niveluri și nu are lift; urcând treptele, am prins a chicoti, stârnindu-i curiozitatea lui Tati. „Îți amintești că de Paști am vrut să mergem în Bulgaria? Îți amintești că am trimis mailuri la câteva hoteluri să le cer oferte și că niciunul nu mi-a răspuns? Ei, bine, hotelul ăsta a fost unul dintre ele! ” Tati are simțul umorului, așa că a început și el să râdă cu mine: „Cu tine s-au găsit să se pună ei, Mami?!! ”...

Hotelul arată nou și dichisit, stilul „modern cu elemente tradiționale”. E cotat la 3 stele și are notă excelentă pe booking (ca și fratele său mai tânăr, Complexul Vazrojdenți, care nu avea încă nicio evaluare atunci când am rezervat). Dacă ținem cont de faptul că parterul este ocupat de spațiul recepției și de ceva magazine cu intrare din stradă, rezultă că dispune de două etaje a câte 4 camere duble și o suită, deci 8 duble și 2 suite în total. Podelele recepției și ale holurilor sunt acoperite cu plăci mari de gresie cenușie, dispuse într-un desen neregulat, iar pereții văruiți în alb sunt decorați la un nivel intermediar cu brâuri gri cu motive tradiționale balcanice (nu zic bulgărești, că ar putea la fel de bine să fie și românești, veți vedea în poze). Ușile sunt și ele albe și simple, pe fiecare se află o plăcuță cu numărul camerei și se deschid cu cartele magnetice. La al doilea etaj, chiar în capătul dinspre scări, ușa din dreapta dă spre o terasă amenajată ca un spațiu comun de socializare, cu măsuțe, canapele și fotolii de lemn acoperite cu pernuțe albe și verzi. Mai există spații de socializare în holul recepției, unde se află și un bar elegănțel.

Pătrunzând în camera 307, am realizat că, într-adevăr, ne-a fost oferit una dintre cele două suite ale hotelului; evident, ca o compensare pentru eroarea ce o făcuseră! Cuplarea la rețeaua de electricitate s-a realizat imediat după ce am introdus cartela în fanta specială de lângă ușă, după principiul cunoscut. Și am putut admira desenul cald și intim al locului ce avea să ne fie casă pentru următoarele 4 zile!

Holul de la intrare e destul de spațios și mobilat în partea dreaptă cu un dulap în două uși, după care urmează cuierul, un suport simplu pentru bagaje, un coș de gunoi de inox și o oglindă mare, din plafon până jos. Jocul de culori (pe care aveam să-l regăsim și în restul suitei) mi-a plăcut foarte mult: podeaua e acoperită cu parchet laminat bejuliu, mobilierul e alb-bej, iar pereții verde proaspăt. În dulap aveam să găsim umerașe și un kit pentru lustruit pantofii.

Din hol, se intră în stânga în baie. Destul de spațioasă și aceasta, decorată elegant în nuanțe reci de gri. Conține tot ce trebuie într-un astfel de spațiu: vas de toaletă, chiuvetă (cu „aripi” laterale pe care poți să-ți pui cosmeticalele și cu oglindă generoasă deasupra), cabină de duș, coș de gunoi, uscător de păr, prosoape albe din bumbac (câte 2 de fiecare plus prosop de pus pe jos), săpunele rotunde, recipiente cu gel de duș și șampon, hârtie igienică. (N-am avut niciun fel de belea cu apa caldă, iar prosoapele - ca și lenjeria de pat - au fost schimbate după 3 nopți; coșul de gunoi a fost golit zilnic, iar consumabilele completate).

Holul se continuă în față cu spațiul lung al camerei propriu-zise, perpendicular pe lungimea holului. Acest spațiu este la rândul lui împărțit arbitrar în două zone: dormitorul, în dreapta și livingul în stânga. Dormitorul e dominat de patul matrimonial, îmbrăcat în hăinuțe albe de bumbac; cam o treime din acestea sunt acoperite cu o fâșie de cuvertură, așa cum îi place @krisstinnei :), în nuanțe de verde și galben, asortată cu cele 'j' de mii de perne decorative (ok, erau doar vreo 4!). Salteaua avea să se dovedească o adevărată desfătare pentru oasele noastre obosite și înțepenite, dar - cred că singurul minus pe care l-aș putea acorda - pernele au fost moi și subțiri și numai câte una de căciulă!:(

Deasupra patului sunt atârnate 3 tablouri semi-abstracte (de fapt, parcă zic că reprezintă niște trunchiuri de copaci); un pic scary, dar nu prea tare, chiar mi-au plăcut! Mi-au amintit de felul cum e decorat Hotelul Fabesca de la Sovata, cel în care ne-am petrecut până la urmă Sărbătorile Pascale (dacă mă gândesc bine, seamănă bine ca stil aceste două hoteluri!). Sub tablouri, fixată în perete, am avut câte o mică veioză, iar de-o parte și de alta a patului câte o noptieră, întrerupătoare și priză :) - nota 10 cu...complimente :) !

Livingul e centrat de o măsuță joasă rotundă, iar în jurul ei se află o canapea (extensibilă) și un fotoliu, tapițate în același material ca și cuverturica patului și îmbogățite cu alte 'j' de mii... ăăă... 4 pernuțe colorate. Pe peretele din stânga e și ceva mobilier: o masă-birou albă, un scaun verde, televizorul cu ecran plat, o oglindă. Masa adăpostește dedesubt și un mic răcitor, ca și un dulăpior cu sertare. Pe masă - o vază cu orhidee de plastic, destul de drăguță, precum și 2 pahare protejate de folii transparente.

Întreg peretele dinspre exterior (cât ține spațiul comun format de dormitor și living) are ferestre, întrerupte la mijloc de o ușă ce duce pe balcon. Perdelele sunt albe, fine, iar draperiile cenușii, asortate cu mocheta cu care este acoperit livingul și contrastând plăcut cu albul pereților și cu nuanțele proaspete regăsite în restul camerei.

Pe exterior, acest perete cu ferestre este dublat de un balcon cu balustradă și stâlpi de lemn frumos sculptați în partea superioară (ca un omagiu adus tradiției locale, Tryavna fiind recunoscută în vechime ca unul dintre cele mai importante centre de prelucrare artistică a lemnului). Ca mobilier, pe terasă este o măsuță de lemn rabatabilă, fixată în perete și două scaune pliabile de lemn, acoperite cu pernuțe textile, întru confortul ocupanților. Atmosfera romantică e completată însă fabulos de micuța plantă verde de pe masă și mai ales de jardinierele cu mușcate roșii ce atârnă înafară. Ne-am delectat privirile în fiecare zi cu frumoasa priveliște oferită de imensul nostru balcon, către dealul în vârful căruia tronează Hotelul Kalina Palace, încă vreo două pensiuni, spitalul orășenesc și case de locuit. Pe terasă se poate ieși atât din living, cât și din dormitor, „exces de zel”, după părerea mea, între cele două uși de acces nefiind mai mult de 3 metri. Într-o margine a balconului am găsit și un uscător pliabil de rufe.

Hotelul Compliment nu are parcare proprie, deși în prezentarea de pe booking așa scrie, dar v-am spus deja că nu am întâmpinat nicio problemă în acest sens în imediata vecinătate, nici măcar în week-end, când Tryavna s-a aglomerat vizibil. Am remarcat un spațiu destul de mare în spatele hotelului, de fapt camera noastră dădea fix într-acolo, probabil gândit inițial să fie parcare, dar poate au renunțat gândindu-se la disconfortul pe care l-ar avea cei cazați pe latura din spate din cauza de foielii mașinilor.

Restaurantul Starata Loza face parte, cu siguranță, din aceeași afacere și se află pe aceeași stradă cu hotelul și complexul, în imediata lor vecinătate. Știam despre el din articolul Floriei, oricum eram chitiți pe el și a picat numai bine că l-am avut la îndemână! Am servit acolo toate cele 4 mese de dimineață și 3 cine. Amenajat în stil tradițional bulgăresc, deține un spațiu interior destul de generos, precum și o terasă, pe care am preferat-o, desigur. Pentru micul dejun ți se oferă 5 variante; 4 din ele cuprind combinații de brânză, șuncă presată, roșii, castraveți, ouă, gem, unt și pâine, iar al cincilea - 2 gogoși mari prăjite, brânză și gem. În plus, un pahar de suc de portocale (cu gust de carton) și o cafea (bună!) sau ceai. Absolut suficient pentru un bun debut de zi de hoinăreală!

La cină am comandat din meniul a la carte, ce conține, desigur, o mare varietate de aperitive, feluri principale, grătare, garnituri, deserturi, băuturi. Am luat, de obicei, câte un fel principal și o băutură de fiecare, în plus o salată bulgărească la amândoi. Mâncarea ne-a plăcut fără excepție, iar prețurile ni s-au părut medii spre mici (am plătit între 27 și 35 de leva de fiecare dată, cash sau cu cardul).

La parterul Complexului Vazrojdenți se află o cafenea tradițională, combinată cu magazin de dulciuri. Pe vreme bună, scot pe trotuarul de dincolo de strada pietruită, la umbra sălciilor, mese rotunde joase de lemn, cu scăunele în trei picioare. Ne-am oprit și noi într-o zi să bem o cafea la nisip acolo și să admirăm spectacolul străzii; momente extrem de plăcute! Deși nu suntem mari amatori de dulciuri, am cumpărat și niște nuga, mai mult pentru degustare; bunișoară. Marele meu regret legat de această excursie a fost că totuși nu am găsit - deși am sperat - alvița din copilăria mea, aia albă, lipicioasă și mirosind a miere de salcâm! Poate că nici nu mai există, dar eu voi continua s-o caut.

În vecinătatea Hotelului Compliment, de fapt chiar peste drum de restaurantul Starata Loza, se află și un mic magazin alimentar, de unde noi ne-am făcut aprovizionarea pentru o cină ușoară într-una din seri, când mâncaserăm de prânz prea târziu și prea mult. Inițial am luat doar câte un iaurt, mai aveam niște pită bulgărească încă proaspătă, era suficient! La intrarea în magazin, un nene făcea tot felul de chestii la un grătar improvizat, ne amuzaserăm privindu-l de pe terasa de la Starata Loza cum își făcea reclamă în gura mare și cum lămurea trecătorii să-i cumpere produsele. Acum venise rândul nostru și n-am scăpat până n-am luat și noi câte un mic fiecare; micii bulgărești se cheamă kebapche, sunt de trei ori mai mari decât ai noștri și sunt condimentați cu chimen și ceapă. Nenea cu pricina îi vindea cu 1 leva bucata, vă dați seama ce pomană! De reținut deci acest loc pentru cei cu bugete mici!

Tot în vecinătatea hotelului se găsesc marea majoritate a obiectivelor turistice din Tryavna: Turnul cu ceas, Podul de piatră, muzeele organizate în vechile case tradiționale, biserica Sf. Gheorghe, precum și alte mâncătorii, cafenele, cofetării, magazine de suveniruri. Tryavna nu-i un oraș mare, dar zona centrală veche are un farmec deosebit, de care ne-am îmbătat și noi timp de 4 zile și despre care voi încerca să vă conving într-un articol viitor.

... Am plătit la check-out, cu cardul și desigur că ne-au taxat la prețul la care rezervaserăm inițial: în total 280 leva. Am plecat cu regretul că vacanța fusese așa de mini și cu speranța că vom reveni cândva. Iar când vom reveni, vom sta, desigur, tot la Hotel Compliment!... Sau la Complexul Vazrojdenți... Sau la Compliment...

---

VIZUALIZĂRI: 2287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI