Păstrăvăria Albota - locul care te recheamă!

TIPĂREȘTE

Noiembrie 2019. Soția „îmi dă ordin” să fac și eu un efort și să caut o ofertă pentru vara viitoare, cum fac toți oamenii „cu capul pe umeri” .

Mă conformez, găsesc ceva care pînă ne-am hotărît noi, a dispărut, așa că ne amintim că în urmă cu un an, am trecut „pe repede-naite” pe Transfăgărășan pe la Păstrăvăria Albota, care ne-a impresionat. Rezerv 5 nopți fără nici măcar mic dejun la „doar” 300 lei / noapte, apoi număr lunile pînă la sosirea zilei de 20 august.

Datorită situației delicate cu „covrigul 19” trimit un mesaj pe net către pensiune (la telefon nu răspunde nimeni), întrebînd dacă au apărut ceva probleme sau schimbări. Mi se răspunde destul de repede că nu și că sîntem așteptați cu drag în data stabilită.

Ajungem acolo după aproape 500 km și cca. 9 ore de condus, timp în care, mulțumită” renumitului waze” am ocolit pe DN 1 prin Nistorești, apoi prin Breaza vreo 20 de km, cel puțin, ca să ies tot în DN 1, iar apoi undeva pe la Pîrîul Rece, mai face el o” modificare deșteaptă” și în loc să mă ducă spre Poiana Mărului - Șinca Nouă, mă scoate iar în DN1 spre Vulcan - Codlea. În fine, ajungem cu bine la destinație, și cu toate că știam oarecum cum arată complexul, rămînem plăcut surprinși de tot ce găsim acolo.

Ajungem la recepție (primul lucru care nu mi-a plăcut acolo, întrucît era comună cu barul), primim imediat cele două” chei” de la ușa camerei, care erau de fapt cartele și fără să completăm nimic (aveau datele de la booking) mergem să luăm camera cu asalt. Urcăm scările la etajul I, într-o clădire foarte curată, aranjată cu gust, cu un parfum foarte plăcut pe care l-am căutat pe toată perioada șederii acolo, însă de negăsit, atingem cartela și intrăm. Facem cîteva poze la cameră, pînă nu o devastăm cu multiplele bagaje, apoi plecăm” în recunoaștere” !

Fiind cu” rezervoarele” goale, facem primul popas la” Grădina de Vară” unde mîncăm o ciorbă Arpășeană (ceva asemănător cu cea Rădăuțeană), la prețul de 18 lei - preț fix pentru orice ciorbă -, un papanaș la 15 lei și plecăm mai departe. Ca o paranteză, pot spune că cei de la Complexul Albota se laudă că toate produsele sînt” manufacturate în curtea lor” . Nu pot spune decît că s-a demonstrat acest lucru, întrucît am văzut o seră în proximitatea grădinii, peste drum la cca. 1 km era” livada” cu afini, zmeură, mure, apoi la Arpașu este ferma de animale unde găsești vite Angus, bivolițe și alte animale.

În incinta complexului sînt vreo 6 bazine cu păstrăv și un bazin care deține toate cele 4 tipuri de sturion de la noi : morun, nisetru, cegă și păstrugă. Din păcate, pentru cei cărora le place peștele, le pot spune că dacă păstrăvul se” culege” proaspăt în fiecare dimineață din bazine pentru bucătărie, de sturion nu se atinge nimeni, niciodată.

Fiind un „comunist înrăit” căruia îi place economia și ecologia, am rămas plăcut surprins să descopăr că acest complex are undeva într-un capăt un fel de garaj, în care se găsesc două micro-hidro-centrale de tip Peltier, care asigură necesarul de energie electrică pentru întregul complex, iar cca. 70 % din capacitatea de producție se” injectează” în sistemul național de energie. De asemenea, toate bazinele cu pești, primesc apa necesară supraviețuirii și oxigenării bazinelor prin cădere liberă, ceea ce face ca necesarul de curent să fie zero pentru această activitate.

Cazarea turiștilor se face în două incinte, cea principală și o vilă aflată undeva în stînga jos (în vale), Vila Poienița, iar peste drum de complexul mare, mai există două grupuri de cîte 10 căsuțe, unul dintre grupuri avînd căsuțele mai” sărăcăcioase” și aliniate la distanță mică unele față de altele, iar al doilea grup are căsuțe cu prispă, mai mari și mai plăcute, cu televizor și baie proprie. De asemenea complexul oferă și loc pentru rulotiști, sau cei ce doresc să campeze cu corturile.

Mă bucur că se pot aduce modificări și după terminarea” reportajului” , întrucît mă simt obligat să fac niște completări importante. Am spus inițial că am rezervat camera pentru 1500 lei - fără M. D. Cu toate acestea, ajunși la destinație, am avut o surpriză plăcută. Am fost anunțați că respectiva cameră este la prețul de 275 lei / zi (nu 300 cum era inițial), iar în preț avem inclus și excelentul mic dejun” ca la mama-acasă” ! Ba mai mult de atît, la calculul final am mai primit și o” bonusare” (???) de 10 %! Așa da!!!

Am citit despre persoane revoltate că cei ce deserveau clienții în complex nu purtau măști de protecție, sau le purtau necorespunzător! Total neadevărat; absolut toată lumea purta măști, peste tot aveai atenționări că nu poți intra în incintă fără mască și erai avertizat într-un mod politicos dacă nu te conformai.

Pot spune fără exagerare că personalul s-a comportat ireproșabil pe toată perioada, ba chiar la un moment dat am întîlnit o menajeră nepaleză (predominau nepalezii la orice fel de muncă, inclusiv barmani), care spăla pe holul principal. Am trecut pe lîngă ea și mi-am cerut scuze că murdăresc unde a spălat, iar ea foarte zîmbitoare, mi-a spus într-o română stîlcită dar foarte haioasă „Nu nimic, tu oaspete, faci ce vrei, nu scuze, nu problem” . Nu am să reproșez nimic, nimănui din acest punct de vedere.

Este foarte bine că există această rubrică, întrucît am ceva de obiectat aici. Am luat 5 nopți de cazare inițial, însă a fost atît de” rău” la Albota, încît la insistențele soției, am mai luat o noapte. Din motive necunoscute mie, și pe care nu cred că are rost să le comentez, în ultima zi (cea rezervată la finalul sejurului), ne aflam la plajă peste drum de complex, unde se găsește o piscină generoasă, care din păcate are o apă destul de rece, dar foarte curată.

Pe la ora 12.20 sînt contactat telefonic de la recepție și întrebat cînd eliberez camera. Îi comunic doamnei că am mai luat o zi, la care m-i se spune foarte politicos că acea cameră trebuie eliberată și pregătită pentru noii” proprietari” . Eliberez camera, despre care pot spune că a fost foarte primitoare, bine poziționată (către bazinele cu pești și munți) și primesc o altă cameră în Vila Poienița.

Chiar dacă această vilă este foarte frumoasă, foarte curată și e prodominant lemnul, ceea ce o face și mai atrăgătoare, am oarecare rețineri referitor la ea și nu o recomand celor ce vor poposi la Păstrăvăria Albota.

Ce mă face să fiu mai reticent în această privință, este în primul rînd faptul că la intrarea în cameră am descoperit un miros puternic, izbitor de” amar” , miros de care sînt foarte sigur că provenea de la cădița băii, cădiță din acril pe sub care umezeala făcea simțită prezența acestui miros. Exact la fel s-a întîmplat și în alte locații, cu același miros. În clădirea principală în care am stat primele 5 nopți, acest miros nu exista, cădița fiind zidită direct pe podea. Alte minusuri pe care le aduc acestei vile, sînt legate de faptul că la parterul ei se află brutăria complexului unde se face pîinea pentru consumul zilnic, o carmangerie și o afumătoare, deci” industria” este în toi, iar mirosurile sînt pe măsură.

De asemenea, dacă în clădirea principală nu puteai dormi cu ușa de la balcon deschisă datorită zgomotului produs de apa ce alimenta bazinele de pești (zgomot relativ redus), în vila Poenița zgomotul era cu mult mai mare, aceasta fiind dispusă mult mai aproape de bazine, iar în lateral se afla și rîul care producea și el un zgomot destul de puternic. Și ar mai fi un minus, legat de scările din lemn care între parter și etajul I scîrțîie destul de puternic, ceea ce face să deranjeze vecinii. Asta nu înseamnă că această vilă ar fi de nelocuit, dimpotrivă este foarte primitoare, însă eu vă spun ce mi s-a părut mie anormal.

Un alt minus la ambele imobile ar fi cel legat de iluminarea slabă din hol. În cameră se găseau două aplice pe pereți + încă un bec cu releu, iar în hol, cam orbecăiai dacă voiai să cauți ceva în dulap, de exemplu. Ca plusuri, pot spune că ambele imobile au balcoane generoase, cît lățimea camerei, din lemn, cu cîte două scaune pe balcon, au tv de 81 cm, baie cu tot necesarul : vreo 4-5 prosoape diferite, hîrtie igienică 3 suluri permanent, uscător de păr în baie, mobilier din lemn masiv de brad, destul de ieftin, dar plăcut, cu un seif în șifonier, frigider mic în cameră, două halate de baie. A. c. era în ambele clădiri.

Camerele erau generoase. Paturile din păcate, la clădirea principală, erau două lipite, cărora le cam” fugeau” saltelele și te cam” pierdeai” printre ele. În vila Poenița patul era” dintr-o bucată” . Ca plusuri, pot spune că saltelele erau moi și confortabile peste tot!

Micul dejun a reprezentat pentru mine bomboana de pe tort, chiar dacă atenție, nu sînt un gurmand, ci dimpotrivă, mănînc foarte puțin. Din fericire, după cum am spus și la început, produsele erau naturale, făcute în incinta complexului și erau foarte gustoase.

Bufetul suedez conținea vreo 3 tipuri de dulceață - zmeură, afine, căpșuni, mure, (încep cu aranjamentul lor), pîinea preparată numai la ei, apoi urma lapte de bivoliță cald și rece, 2-3 tipuri de brînzeturi, ouă fierte, prăjite, omletă, cîrnați, șuncă prăjită, prăjituri, sucuri naturale, cafea, ceai.

Micul dejun se servea numai afară pe o terasă foarte frumoasă, mare, cu o priveliște deosebită. În restul zilei, mîncai ce doreai numai la grădina de vară. Preparatele nu erau foarte numeroase, însă erau de calitate și variate. Voi pune cîteva poze cu preparate și prețuri, pentru ca fiecare să aprecieze singur dacă merită sau nu.

Recomand cu căldură ca desert (asta mi-a rămas mie întipărit pe retină) Pana cota, un desert de tip șarlotă, cu gem de fructe de pădure, din zonă, normal nu?

Dacă cel puțin teoretic, locația pare izolată, ei bine se găsesc foarte aproape locuri interesante. Cel mai apropiat loc de vizitat, ar fi Mănăstirea Cîrțișoara, care se află la 4 km de păstrăvărie, către localitatea Cîrțișoara. Este o mănăstire foarte modestă (de pildă pe indicatorul destul de mic, scrie doar” spre mănăstire” , fără a specifica vreun nume și fără a ieși în evidență), e o locație foarte frumoasă, într-un loc liniștit, păstorit de măicuțe.

Apoi, la 20 km se află cascada Bîlea la care se poate ajunge cu telecabina, pe care nu am” exploatat-o” , însă o recomand, sau pe jos, mergînd cca 40 de minute, pe un teren de la aproape drept, la destul de în pantă, dar nu exagerat de greu. Apoi, la aproximativ 40 de km se află Mănăstirea Brîncoveanu (Sîmbăta de Jos), în care a păstorit părintele Arsenie Boca. De asemenea, în dreapta mănăstirii se află izvorul părintelui, pe un traseu care din păcate nu este marcat și cu toate că este destul de aproape, e totuși greu de ajuns, iar undeva în stînga mănăstirii, este grota părintelui. Dacă la izvor se ajunge cu mașina, la grotă ai de mers în jur de 1,5 ore pe jos (cel puțin așa am înțeles).

Trecînd de la păstrăvărie, peste DN1, poți ajunge în Cîrța (un sat frumos, cu multe flori la porți, curat), la Abația Cisterciană, o biserică foarte veche, mai bine zis niște ruine care arată destul de bine pentru vîrsta lor. Nu cred că are rost să spun că Sibiul este la vreo 40 de km distanță și ce se poate vizita acolo. Dacă doriți să vă cumpărați ceva, complexul are propriul magazin de unde puteți achiziționa în primul rînd produse alimentare : zacuscă, brînzeturi, preparate din carne, dulcețuri, chiar și înghețată. Pentru produsele „de larg consum” va trebui să mergeți în Arpașu, unde sînt 2 magazine în tot satul.

Dacă vrei să te deconectezi de la tensiunea cotidiană, este suficient să stai la balcon și să admiri peisajul deosebit. Însă cum nu ai venit să stai în fotoliul din balcon, cobori frumos la cabana personalului, închiriezi o undiță și pentru 5 lei / oră primești niște vermuși cu care prinzi o grămadă de păstrăvi. Atenție, peștii prinși, îți aparțin în totalitate și îi cumperi contra sumei de 24 lei / kg. Chiar dacă ți se explică foarte clar să nu dai drumul peștilor înapoi în bazin, tu ca un român autentic nu-ți pasă și ca să nu plătești acel pește îl arunci, iar el în scurt timp, va fi văzut cu burta-n sus, adică mort în bazin.

Dacă nu-ți place pescuitul, ai la dispoziție un bazin cu apă foarte rece, în care ți se recomandă să faci hidroterapie (soția spune că a avut oarece efect), iar pe mal poți face reflexoterapie, mergînd cu tălpile goale pe pietre, nisip, lemn, ... Apoi, mergi la mezanin, unde găsești sala de jacuzzi, bazinul cu apă, alte două căzi cu apă, sauna, iar în altă încăpere cele două mese de ping-pong!

Dacă tot e prea puțin pentru tine, mergi „peste drum” unde ai un teren mare de fotbal, tenis, volei, sau, undeva la căbănuțe, ai o piscină mare, cu un bazin pentru copii de cca. 60-70 cm și unul pentru adulți de 1,3 m adîncime. De asemenea ai șezlonguri și mese gratuite. De fapt toate cele descrise sînt gratuite, cu excepția pescuitului. Barul ca și grădina de vară, sînt deschise pînă la ora 23.

---

VIZUALIZĂRI: 1595 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI