Campingul complexului - potenţial mare dar... atât

TIPĂREȘTE

Doi ani, trei luni și... o zi!!! Atât a trecut de când am devenit membru al acestui site și până acum toate articolele postate au fost incluse în categoria Recomandă (e drept, o parte dintre ele au fost impresii de călătorie). Cum am reușit să fiu inspirat de fiecare dată când am ales o locație? Simplu! “Răsfoind” cu multă răbdare AmFostAcolo.ro. Până la urmă, oricât de mult nu mi-aș fi dorit, iată că mă văd obligat să trec și de cealaltă parte a baricadei.

La sfârșitul lunii iulie ne-am hotărât să profităm din plin de cele câteva zile libere pe care le aveam la începutul lunii următoare iar destinația aleasă a fost Ocna Sibiului. Stabiliserăm să mergem în timpul săptămânii deoarece știam că sâmbăta și duminica este foarte aglomerat. După ce am citit impresiile postate pe site și am încercat să găsim o cameră disponibilă, ne-am dat seama că lucrurile nu erau așa de simple precum păreau, fiind mult prea târziu pentru rezervări. Într-un final am reușit să găsim într-un camping o ultimă căsuță liberă. Nu ar fi fost pentru prima dată când am fi ales această variantă de cazare și deși nu citisem lucruri prea plăcute despre celelalte campinguri din stațiune, ne-am gândit că dacă acesta face parte dintr-un complex de trei stele (valabile defapt doar pentru hotel) condițiile ar trebui să fie pe măsură, drept urmare nu am mai stat pe gânduri și ne-am făcut rezervare. După aproape două săptămâni, plini de entuziasm, eram la poarta Complexului Balnear Ștrand.

Generalități Complexul este compus din: hotel, restaurant, ștrand, bază de tratament, camping și parcare. În continuare am să vă ofer câteva informații ”culese” de la fața locului, în urma discuțiilor avute cu unul dintre angajați și mai ales din răsfoirea pliantelor ce le-am găsit la recepție. Hotelul dispune de 51 de locuri de cazare, în camere tip single, twin și matrimonial, dotate cu balcon, baie proprie, televizor și telefon. Restaurantul are o capacitate de 170 de locuri în sală, respectiv 180 de locuri la terasă. Ștrandul are în compunere trei lacuri naturale cu apă sărată, însumând o suprafață de 7844 mp luciu de apă și având o salinitate medie de 300 g/litru. Baza de tratament dispune de sală de gimnastică, cabinete de reflexoterapie, electroterapie și împachetări cu nămol, bazine pentru termoterapie, jacuzzi, saună umedă plus o piscină interioară cu apă sărată și încălzită. Campingul oferă 60 de locuri de cazare - dispuse în 30 de căsuțe, plus spațiu pentru camparea la cort și rulote. Parcarea se află în interiorul complexului, fiind îngrădită și supravegheată. Cam acestea ar fi, sumar prezentate, câteva generalități ”extrase” din sursele menționate.

Impresii Fiind vorba despre un complex, inițial intenționasem să scriu un singur review, în care să fac o prezentare a tuturor locațiilor menționate mai sus însă deoarece ștrandul poate fi considerat și ca un obiectiv turistic (să zicem) ”de sine stătător”, până la urmă m-am răzgândit și sper ca decizia de a scrie două articole distincte să nu fie una pripită. Personal, am considerat că s-ar face o mai bună structurare a infomațiilor, ținând cont și de faptul că pe AFA se încurajează despărțirea impresiilor de cazare de... celelalte (numite generic ”de călătorie”) și că încă nu există prea multe review-uri despre această locație.

LOCALIZARE ŞI ACCES -Complexul este amplasat la aproximativ 17 kilometri distanță față de Sibiu, în centrul stațiunii Băile Ocna Sibiului, chiar lângă șoseaua de acces dinspre oraș, la 200-300 de metri de intrarea în stațiune. Coordonatele ce trebuiesc folosite în cazul utilizării GPS-ului sunt 45.877655/24.063995. Pentru a ajunge la această destinație se poate folosi atât transportul rutier cât și cel feroviar. Dinspre Sibiu, calea rutieră este constituită de drumul județean 106B. În cazul în care nu există mașină proprie, se poate folosi transportul în comun existând curse regulate ce fac legătura între Sibiu și stațiune. Din câte am observat, cursele erau destul de dese și am auzit că prețul unui bilet ar fi fost de 7 lei.

De asemenea, așa cum am mai spus, se poate folosi și trenul. În acest caz, nu ar trebui să se ia în calcul doar CFR-ul, căci pe această rută există mai multe curse și ale unei firme private. La acea dată, prețul unei călătorii era de 3.2 lei și poate ar fi bine să se știe că indiferent ce variantă s-ar alege, atât tariful cât și traseul (mă refer la oprirea în stații) sunt identice. Din halta Ocna Băi până la destinație se ajunge foarte ușor, urmând strada Gării aproximativ 400-500 de metri, adică exact până la intersecția din centrul stațiunii, zonă unde este localizat complexul. Trebuie menționat ca pentru a ajunge în camping, se intră şi se traversează parcarea.

IMPRESIE GENERALĂ –Ne aşteptam să găsim cu totul altceva însă din păcate ne-am înşelat amarnic. Dacă am fi ştiut de la început despre ce este vorba, am fi renunţat dar ajunşi deja acolo, a trebuit să acceptăm situaţia. Cu speranţa că vom găsi o altă posibilitate de cazare, am făcut noi o tură şi prin staţiune dar rezultatul a fost tot acela pe care îl ştiam deja, în urma telefoanelor date anterior plecării de acasă. Aşadar, a trebuit să ne “mulţumim” cu acele condiţii, ba mai mult, să ne simţim “privilegiaţi” că avem un pat în care să dormim, ţinând cont că am văzut destule persoane dormind în maşini, tocmai din cauza faptului că veniseră în staţiune cu gândul că în timpul săptămânii vor găsi uşor locuri de cazare. Ei bine, iată că şi în condiţii ce lasă de dorit, toate locurile erau ocupate, ceea ce mă face să mă gândesc la motivul pentru care investiţiile sunt minime. Aş fi spus că sunt inexistente dar am aflat că lucrările de modernizare au fost începute însă nu au mai continuat, chiar dacă potenţialul acestui spaţiu este unul uriaş, amplasarea fiind una de excepţie: în centrul staţiunii, la poalele pădurii, în imediata apropiere atât a ştrandului cât şi a complexului de lacuri sărate. Ce s-a făcut de fapt? Spaţiul de campare a fost extins, s-au efectuat mici defrişări iar terenul în pantă a fost terasat, în prezent fiind structurat pe trei nivele. Ce a rămas însă în urma acestor lucrări seamănă mai degrabă cu un maidan nicidecum cu un loc îngrijit şi primitor. Păcat de spaţiu, cu puțin efort, din punctul meu de vedere, aici s-ar fi putut face un camping de nota 10. Dar să lăsăm deoparte viziunile şi să revenim la realitate.

PARCARE – Cei ce veneau cu maşina, puteau să o lase fie în parcarea complexului, fie în camping. De altfel, şi dacă se alegea a doua variantă tot prin parcare se trecea, fiind singura cale de acces – o altă bilă neagră acordată campingului, care deşi avea propria poartă, aceasta era încuiată iar în cazul în care, de exemplu, vroiai să mergi la chioşcurile de peste drum (şi nu numai), erai obligat să ocoleşti mult şi bine, prin parcare. De menţionat că indiferent de locul ales pentru parcarea maşinii, tariful era acelaşi.

CAZARE – Deşi curtea nu ne lăsase o impresie prea plăcută, apropiindu-ne de căsuţe ne-a mai venit zâmbetul la loc. Barăcile păreau destul de mari şi bine puse la punct. Ulterior ne-am convins că într-adevăr, din punct de vedere al construcţiei nu erau rele deloc: erau spaţioase, solide, intacte, zugrăvite iar uşa şi fereastra se închideau bine. Marea problemă a căsuţelor era interiorul, mai exact dotările acestuia. Când am văzut cu ce avem de-a face, ne-am cam “uitat lung” unul la celălalt. Mobilierul (două paturi, o masă şi o băncuţă) era foarte vechi, aflat într-o stare avansată de degradare. Paturile scârţâiau din toate încheieturile iar masa şi băncuţa se bălăngăneau de îţi era şi teamă să le foloseşti. Tot referitor la mobilier, revenim la partea cu “privilegiaţii”. Povesteau doi vecini că nu au avut parte de lucruri la fel de “plăcute”. Unul dintre ei spunea că la el, unul din paturi se sprijină pe un... bolovan –ce ţine loc de picior, iar cealaltă persoană zicea că a ajuns cu salteaua pe jos, patul desfăcându-se în timpul nopţii.

Să revenim la căsuţa noastră. Într-un colţ al camerei erau agăţate câteva sârme – folosite pe post de cuier, faţa de masă era ruptă iar instalaţia electrică rudimentar realizată (bine că măcar aveam curent şi lumină deşi nu cred că ne-ar mai fi mirat să găsim vreo lampă sau vreun felinar). Singurele lucruri bune pe care le-aş putea menţiona ar fi lenjeria curată şi faptul că era măturat şi spălat pe jos. Acestea din urmă fiind spuse, trecem la următorul punct al review-ului.

PERSONALUL – Noi am ajuns în camping înainte cu aproape două ore faţă de cum anunţaserăm chiar în dimineaţa aceleiaşi zile. Căsuţa noastră încă nu era gata dar doamna pe care am găsit-o acolo a lăsat orice altă treabă şi a pregătit-o, astfel că după un sfert de oră eram deja cazaţi. Ulterior am aflat că personalul se rezumă la acea doamnă, care mi-a părut a fi amabilă dar în acelaşi timp, puţin depăşită de situaţie. De altfel, deşi nu am avut ocazia de a discuta prea mult, în cele câteva minute în care am stat de vorbă mi-a lăsat impresia unei persoane resemnate şi dezamăgite deoarece "condiţiile sunt aşa cum sunt dar asta e situaţia". Poate ar trebui menţionat şi faptul că doamna lucra doar până pe la orele şaisprezece, după care în camping nu mai era nimeni din partea complexului.

SERVICII – Nici despre cele încadrate (mai mult sau mai puţin potrivit) la acest capitol nu aş avea prea multe cuvinte de laudă. Iluminatul campingului era destul de slab. E drept că în astfel de locaţii şi prea multă lumină ar putea deranja dar totuşi cred că în acest caz ar mai fi fost nevoie de câteva becuri în unele zone – în special la terasele superioare. O parte din aleile de deplasare erau incomod de folosit, dalele din beton ce le formau fiind amplasate “cu economie” –una da, una ba, motiv pentru care cei mai mulţi preferau să meargă pe lângă ele. În privinţa grupurilor sanitare, la o capacitate a campingului de 60 de locuri, plus poate mult mai multe la corturi şi rulote, patru closete, patru chiuvete şi patru duşuri, cu siguranţă nu erau suficiente. Cât despre curăţenia acestora, dacă dimineaţa totul era în regulă, până seara lucrurile se schimbau radical, când intrai (dacă intrai) fiind aproape imposibil să nu “strâmbi din nas”.

În exterior mai exista şi un spălător format dintr-o chiuvetă dublă dar atât aici cât mai ales la duşuri, marea problemă a constituit-o lipsa totală a apei calde. În cele trei zile cât am stat, nu ne-am putut bucura nici măcar de o picătură, dându-ne astfel seama ce era cu multele bidoane cu apă pe care atunci când am ajuns în camping le-am văzut lângă majoritatea căsuţelor. Aşadar, fiecare îşi încălzea apa cum putea căci cea de la duşuri nu era nici măcar la temperatura “de vară” – era foarte rece. Îmi aduc aminte de cineva cazat lângă noi, care venea cu un mers ciudat de la baie şi zicea că parcă s-a spălat cu ipsos în loc de săpun. Una peste alta, lipsa apei calde era ultimul lucru la care ne-am fi aşteptat. Măcar de-am fi ştiut din timp cum stau lucrurile, să mergem pregătiţi/dotaţi cu cele necesare!

TARIFE – Nu voi încheia review-ul înainte de a enumera tarifele practicate în acest camping: căsuţă două persoane - 50 lei/zi; cort doua persoane - 20 lei/zi (în ambele situaţii, fiecare persoană suplimentar cazată - 10 lei/zi); copii sub 10 ani – gratuit; parcare maşină - 5 lei/zi iar persoanele ce dorm în maşină (considerate suplimentar cazate) - 10 lei/persoană/zi.

CONCLUZIE – Fără nici o urmă de reţinere, pot cataloga această locaţie ca fiind cel mai dezolant camping în care am stat până acum, drept urmare, până la eventuale îmbunătăţiri, NU RECOMAND.

---

VIZUALIZĂRI: 8905 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI