Cazare ok, la servicii mai e de lucru...

TIPĂREȘTE

La finalul lunii iunie, la un sfârșit de săptămână, ne-am hotărât să ne plimbăm prin pădurile Munților Nemira. Ca loc de odihnă între excursii, am ales stațiunea Slănic Moldova. Am rezervat telefonic, când deja eram pe drum, o camera de familie la Complex Poiana Verde.

Pensiunea se găsește ușor, fiind la drumul principal, imediat după intrarea în stațiune venind dinspre Târgu Ocna. Are un indicator mare, nu o ratezi.

Parcarea se face în fața clădirii principale, pe o zonă neasfaltată.

Când am ajuns la ceea ce părea a fi recepția, nu era nimeni acolo. Am găsit o doamnă în restaurant care ne-a făcut cazarea și ne-a dus în cameră. De la ea am cerut seara un medicament pentru că mă durea capul și mi-a dat cu amabilitate, două tablete de paracetamol. Tot ea a fost dimineață și ospătăriță la restaurant, servindu-ne micul dejun. Impresia mea a fost că era singura persoană care se ocupa de pensiune zilele acelea. Tot ea ne-a făcut și check-out-ul.

Am vrut să plătim cu cardul (apărea afișată această opțiune), însă doamna ne-a spus că patroana i-a comunicat de dimineață că nu merge POS-ul. Soțul meu, spirit ingineresc, și-a oferit ajutorul și a descoperit că POS-ul nu mergea pentru că nu era băgat în priză! După introducerea în priză, aparatul s-a conectat și am putut plăti cu cardul. Am plătit 200 lei pentru o noapte de cazare și mic dejun (un preț rezonabil).

„Omul sfințește locul” , dar un singur om (într-adevăr, amabil și prietenos) cred ca nu e suficient, totuși, la Poiana Verde. Ar mai fi nevoie de angajați; doamna la un moment dat, părea depășită de situație alergând de la restaurant la recepție (a uitat de cafeaua soțului).

Camera de familie în care ne-am odihnit se afla la primul etaj al clădirii principale. La o primă impresie, arăta cam întunecoasă din cauza geamurilor mici, dar cochetă și curată.

Avea un pat matrimonial și o canapea extensibilă, loc suficient pentru doi adulți și doi copii, o măsuță cu două fotolii, oglindă, televizor, minibar, noptiere cu veioze (una dintre ele nu se aprindea).

Dimineața am luat micul dejun pe terasa pensiunii în cântec de păsărele (o terasă acoperită unde își făcuseră cuibul multe păsărele). Am primit pe un platou ouă-ochiuri, brânzeturi de mai multe feluri ce păreau a fi „de casă” , slăninuță, dar și mezeluri „de magazin” , roșii, cafea, ceai. A fost delicios și suficient pentru a ne pregăti forțele pentru excursii.

Fiind amplasat pe un deal, complexul are o panoramă frumoasă, fiind înconjurat de multă verdeață, iar terasa avea o mulțime de flori.

---

VIZUALIZĂRI: 1913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI