Pentru tranzit sau/și pentru gulaș, Paprika Csárda este o opțiune foarte bună

TIPĂREȘTE

Vacanța de vară de anul acesta a fost în Austria și dacă este Austria, este categoric vorba de călătorit cu mașina proprie. Cum până la locul ales erau undeva peste 1500 de km am hotărât să ne oprim la aprox 1000 de km, așa cum facem de obicei în drumurile noastre cu mașina și am ales tranzitul de la dus la Paprika, loc știut de toți călătorii care au drum în direcția aceea. Nu neapărat pentru tranzit dar și pentru gulașul căruia i s-a dus vestea și pe care îl pomenește toată lumea. Cam piperat prețul pentru o noapte de tranzit dar la cât de târziu ne-am hotărât pentru Austria, n-am mai avut încotro. Am ajuns așadar cu mașina până la Paprika, până unde au fost câțiva km peste 1000 din poarta noastră, iar despre drum o să dezvolt puțin în articolul de călătorie.

Complexul de la Paprika are două hoteluri, Paprika M1 și Paprika Csárda și mai multe corpuri de clădire cu un etaj și mansardă. Ca localizare se află chiar la granița dintre Ungaria și Austria, cu 70 de km înainte de Viena și nu poate fi ratat pentru că este ultima ieșire înainte de granița dintre cele două țări. În plus este semnalizat foarte bine cu indicatoare și se află chiar la autostradă dar suficient de retras încât să nu se audă zgomot.

Am ajuns pe la 6 seara la Paprika iar termenul era 20. Dacă consideri că ajungi mai târziu de 8 seara trebuie să dai telefon până în ora 18 ca să anunți, caz în care vei fi așteptat până la 22. Cum noi am ajuns destul de devreme nu-mi dau seama dacă se întâmplă ceva în caz că ajungi mai târziu și nu anunți. Pe rezervare scria că dacă nu respecți orele menționate mai sus, rezervarea va fi anulată. E bine să aveți în vedere aceste aspect.

Complexul se întinde pe o suprafață destul de mare iar parcarea este pe măsură, gratuită, binențeles. Se întinde pe multe alei și cred că sunt mai multe locuri decât camere, iar noi am avut noroc că era destul de goală când am ajuns. Așa că am parcat foarte aproape de intrarea în hotel și asta ne-a permis să ajungem ușor cu bagajele în camerele noastre.

Imediat la intrare este o recepție micuță și în stânga se intră în hotel iar în dreapta spre restaurant. Tânăra de la recepție nu a fost prea prietenoasă dar și-a făcut treaba și am avut parte de un check-in rapid. Schimbul ei de a doua zi dimineață, care ne-a făcut check-out-ul a fost mult mai ok.

Hotelul este destul de alambicat, cu holuri multe, lungi, din care pornesc camere, iar la intersecția holurilor sunt spații de socializare cu canapele, scaune și mese, inclusiv sub scările care duc la etaje. Noi am avut camere la parter dar în capătul unor holuri mai îndepărtate de recepție/intrare. Am avut ultimile trei camere de pe un hol lung, îndepărtat de intrare.

La intrarea în cameră am avut un hol unde era dulapul de haine și baia și abia apoi se intra în cameră. Este împărțirea ideală pentru mine în cazul camerelor de hotel.

Camerele au fost neașteptat de mari pentru un hotel de tranzit. Fiind vară ne-a fost teamă că nu o să avem aer condiționat pentru că la alte hoteluri de tranzit pe la care ne-am mai oprit prin Ungaria n-am avut, dar ne-am îngrijorat degeaba. Am avut aer condiționat însă nu a fost cazul să-i dăm drumul pentru că în seara aceea a fost destul de răcoare afară și a fost în regulă fără.

În afară de pat cu noptiere, un birou destul de lung cu loc de bagaje, o oglindă, TV-ul și o măsuță rotundă cu mai multe scaune decât locatari completau mobilierul. Ne-ar fi prins bine un minibar având în vedere luna în care ne aflam dar, din păcate, nu era.

Nici o cameră nu avea balcon dar geamurile erau generoase iar lumina din belșug. Nu cred că vreo cameră din tot complexul are balcon.

Baia a fost destul de mare și ea dar am găsit câte ceva de cârcotit. Caloriferul era puțin ruginit, iar ușa cam învechită. Cabina de duș era mult mai mare decât una obișnuită, din aceea zidită. Am avut un dozator cu gel de duș la cabină, unul cu săpun la chiuvetă și foehn.

Restaurantul complexului este gândit însă și pentru cei care se opresc doar să mănânce, nu neapărat să se cazeze. Are mai multe săli, sala mare mai multe separeuri și din ea se iese pe o terasă afară, numai că ni s-a părut destul de răcoare pentru că bătea un vânt rece și am preferat să rămânem înăuntru. Restaurantul, îmbrăcat în lemn, este excesiv de decorat după gustul meu. În primul rând cu șiruri de ardei, ca să-și justifice cumva numele, ceramică multă, tablouri și fețe de masă cu motive populare. Toate holurile prin care se intră în restaurant sunt la fel de decorate cu multă ceramică, fotografii și obiecte tradiționale specifice Ungariei dar și tot felul de diplome.

Parcarea era aproape goală când am ajuns noi, dar în scurt timp s-a umplut așa că și restaurantul a fost ful. Am mâncat și ne-a plăcut foarte mult: un aperitiv cu ficat de gâscă cu guguloaie de grăsime proprie și legume (avea un nume sofisticat, nu îl mai țin minte), un bol mic de gulaș ciorbă, un cerb cu sos vânătoresc și mere (demențial), 2 palinci (piersică și pere) și 2 beri mari. Totul a făcut 40 de EUR și mâncarea a fost excelentă.

Dacă cumva vreți să schimbați forinți aici o puteți face pentru că chiar în incinta restaurantului era o casă de schimb valutar care avea un schimb destul de bun la data vizitei noastre: 1 EUR = 310 forinți. Însă noi am plătit și cazarea și ce am mâncat cu EUR, așa că n-a fost cazul să ne mai încurcăm cu forinți.

După ce am mâncat am plecat la plimbare prin complex sperând să mai găsim câte ceva deschis ca să ne umplem timpul dar nu am avut noroc. În complex este un supermarket, shop, benzinărie, casă de schimb valutar, loc de joacă pentru copii, Night Club, un magazin cu produse tradiționale ungurești, unde predominau ceaunele de toate mărimile pentru gulaș dar și ingredientele necesare.

Micul dejun a fost tip bufet suedez întins pe o latură lungă a restaurantului. Cu toate astea nu erau așa multe lucruri bune de mâncat, pe măsura suprafeței pe care o ocupa bufetul, dar găseai câte ceva. Pate, ouă, mezeluri nu prea bune, cârnați, o cafea proastă (nes), un singur ceai care era deja făcut la dozator (ceai negru), miere, două compoturi de vișine și mere, dar slăbuțe. Coadă mare la mâncare, de aceea a fost imposibil să fac niște poze.

Poate că cei mai mulți știți acest popas, așa cum și noi îl știam, fără să mai fi fost vreodată cazați acolo, dar unde am mai mâncat gulaș și altă dată. Tot ce am vrut să fac acum a fost să îl readuc în atenție și să confirm că este un foarte bun loc pentru tranzit și că cel mai probabil îl vom alege și altădată.

---

VIZUALIZĂRI: 3615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI