Fortǎreața Regalǎ și orașul medieval Chinon

TIPĂREȘTE

Dupǎ ce am vizitat castelul Azay-le-Rideau am parcurs un drum de 26 km printr-un “coridor verde” strǎjuit de stejari, pini și alte conifere pȃnǎ ȋn micul orașul Chinon. Alt loc, altǎ atmosferǎ! Încǎ din parcare Fortǎreața Regalǎ Chinon ne-a ȋntȃmpinat cu turnurile și cu zidurile sale impunǎtoare.

Micul oraș medieval Chinon, este situat pe ambele maluri ale rȃului Vienne, chiar ȋnainte de locul ȋn care acesta se varsǎ ȋn Loara. A fost un oraș fortificat, construit strategic lȃngǎ o cale navigabilǎ mare.

Are o populație de aproximativ 9000 de locuitori și numele sǎu este legat de personalitǎți importante din istoria și cultura Franței.

Deși vechi de pe vremea romanilor, micul tȃrg de pe malurile Viennei cunoaște o dezvoltare mai importantǎ ȋncepȃnd cu Henric al II-lea Plantagenȇt, duce de Anjou, devenit mai apoi rege al Angliei. Acesta a construit un castel fortificat pe platoul ȋnǎlțat ca un pinten deasupra orașului, pe locul unei fortificații romane.

Locul a fost foarte bine ales pentru construirea acestui castel, fiind cel mai ȋnalt din zonǎ. Şi are și vedere la rȃul Vienne! De-a lungul timpului fortǎreața a fost extinsǎ și a fost folositǎ și de Richard Inimǎ de Leu, fiul lui Henric al II-lea, dar și de regele Philippe Auguste ȋn secolul al 13-lea.

Cu Carol al VII-lea ȋncepe o nouǎ paginǎ de istorie, cȃnd ȋn anul 1427 ȋși instaleazǎ modesta sa curte la Chinon. Peste doi ani, Ioana d'Arc, ȋndemnatǎ de “voci divine”a venit din Lorena la Chinon, cu scopul de a-l ȋndemna pe delfinul Franței, Carol al VII-lea, sǎ lupte și sǎ salveze țara de agresiunea englezilor, care ȋn acel moment asediau orașul Orléans. Au urmat trei sǎptǎmȃni de verificǎri la Poitiers, de cǎtre prelații și nobilii care aveau dubii cu privire la misiunea sacrǎ a tinerei, dupǎ care a fost recunoscutǎ ca “trimisǎ de Dumnezeu”. De aici ȋncepe triumful Ioanei d'Arc, dar și calea spre tragicul ei sfȃrșit. A fost arsǎ pe rug la Rouen ȋn anul 1431.

Fortǎreața Chinon a avut o lungǎ perioadǎ de glorie datoritǎ “capetelor ȋncoronate”carea au locuit aici, dar a urmat și una de declin. Pe la 1450, Chinon a fost pǎrǎsit de curtea regalǎ, monarhii revenind numai sporadic ȋn aceste locuri. Un timp domeniul a intrat ȋn proprietatea cardinalului Richelieu, prin 1631, care a dǎrȃmat parțial unele construcții, folosind piatra pentru a-și construi propria reședințǎ.

Dupǎ Revoluția Francezǎ, fortǎreața a cunoscut cea mai mare degradare. Abia dupǎ preluarea sa de cǎtre stat, a fost restauratǎ și adusǎ la o stare acceptabilǎ, fiind vizitatǎ de un sfert de million de turiști ȋn fiecare an.

A fost o zi ȋnsoritǎ și caldǎ, cȃnd am vizitat acest loc, deși eram la ȋnceputul lunii octombrie. Ne-am plimbat prin fortǎreațǎ, am urcat pe pasarele, ȋn turnuri, am admirat orașul de la ȋnǎlțimea dealului. Am fǎcut poze frumoase.

De la distanțǎ, de pe malul celǎlalt al rȃului Vienne, fortǎreața pare o construcție giganticǎ ȋn spatele unui zid continuu, care urmǎrește conturul stȃncii, dar ȋn realitate este un ansamblu alcǎtuit din trei structuri separate prin șanțuri: Fortul Saint George la est, Fortul Coudray la vest și Castelul de Mijloc.

Prima dintre cele trei construcții pe care am ȋntȃlnit-o, chiar ȋnainte de casa de bilete, a fost Fortul Saint George. Este cel mai mic dintre forturi, are un plan dreptunghiular și a fost construit de regele Henric al II-lea Plantagenȇt, ȋn anul 1160. O capelǎ dedicatǎ patronului spiritual al Angliei, Saint George și o clǎdire administrativǎ au fost ridicate aici. Fortul a fost demolat ȋn secolul al 17-lea de Cardinalul Richelieu.

Aflat ȋn proces de restaurare nu se viziteazǎ.

Am lǎsat ȋn urmǎ Fortul Saint George și trecȃnd printr-o arcadǎ de la baza zveltului Turn cu Orologiu am ajuns la Castelul de Mijloc. Așa cum sugereazǎ și numele, este partea centralǎ a Fortǎreței Chinon și inițial a fost legat de celelalte corpuri de clǎdiri prin poduri mobile, care mai tȃrziu au fost ȋnlocuite cu poduri de piatrǎ.

Castelul adǎpostea apartamentele regale, construite ȋn secolul al 12-lea și al 15-lea. Din vechea construcție a rǎmas doar partea de sud, dinspre oraș, restauratǎ recent. La parter este o salǎ mare decoratǎ cu tapiserii, tablouri, sculpturi galo-romane și o statuie a Ioanei d'Arc, semnatǎ de Dubois și la etaj au fost apartamentele regale și sala ȋn care a avut loc ȋntȃlnirea dintre Ioana d'Arc și Carol al VII-lea. Din aceastǎ salǎ se mai pǎstreazǎ doar un zid cu un imens șemineu cu coșul de fum atașat.

Vizavi de intrarea ȋn apartamentele regale, pe un teren acum plantat cu gazon și copaci se afla odatǎ Prioria Saint-Melanie, finalizatǎ ȋn secolul al 11-lea de cǎtre cǎlugǎrii din mǎnǎstirea Bourqueil.

În perimetrul din apropierea Castelului de Mijloc sunt și alte turnuri din diferite perioade: Tour d'Argenton ȋn nordul extrem al cetǎții a fost construit pentru a consolida acest colț și pentru a rezista prafului de pușcǎ, nou inventat, are o formǎ de potcoavǎ și ȋn secolul al 17-lea a servit ca ȋnchisoare; Tour Échauguette folosit pentru supravegherea zidurilor din nordul și estul fortǎreței; Tour des Chiens ridicat ca un turn de veghe și care servea drept canisǎ pentru cȃinii de vȃnǎtoare ai regelui Philippe Auguste.

Toate aceste turnuri sunt foarte deteriorate.

Ultimul fort construit, Fortul Coudray, este format din Donjonul Coudray, Turnul Morii și Turnul Boisy care au diverse forme și care sunt bine conservate.

Donjonul Coudray are o formǎ cilindricǎ și trei etaje, conectate printr-o scarǎ ȋn rampǎ. A fost adǎugat la ȋnceputul secolului al 13-lea de Philippe Auguste. Ioana d'Arc a fost gǎzduitǎ la primul etaj. Cavalerii Templieri au fost ȋnchiși ȋn acest turn ȋn anul 1308, ȋnaintea judecǎții care trebuia sǎ-i condamne la moarte. O capelă dedicată Sf. Martin se afla la poalele Turnului Coudray în secolul al 15-lea.

Turnul Morii – a fost construit ȋn timpul regelui Henric al II-lea, are trei etaje și este foarte bine fortificat, ceea ce l-a fǎcut apropape de necucerit. Este cel mai ȋnalt dar cel mai subțire dintre toate turnurile. Dupǎ cum sugereazǎ numele, turnul a adǎpostit cȃndva o moarǎ.

Turnul Boisy – comunicǎ la etajul superior printr-o pasarelǎ cu Donjonul Coudray, și a fost adǎugat tot la ȋnceputul secolului al 13-lea și tot de Philippe Auguste. Are o formǎ dreptunghiularǎ și vedere la oraș.

Plimbȃndu-ne noi prin fortǎreațǎ, pozȃnd fiecare colț, turn sau zid am observat cȃteva persoane sus, pe platforma Turnului cu Orologiu care admirau priveliștea de la ȋnǎlțime. Bineȃnțeles cǎ am fǎcut și noi acest lucru! Turnul, apǎrǎ intrarea din secolul al 13-lea. În interior sunt camere dispuse pe cinci nivele, legate printr-o scarǎ foarte ȋngustǎ ȋn spiralǎ.

Am vizitat aici un mic muzeu dedicat Ioanei d'Arc. Ajunși pe acoperișul cu margini crenelate am vǎzut un clopot din anul 1399, numit Marie-Javelle, plasat ȋntr-un turn-lanternǎ, care bate la fiecare orǎ.

Priveliștea de pe platforma turnului este superbǎ. Vechiul Chinon ȋși etaleazǎ clǎdirile frumoase cu acoperișuri din ardezie neagrǎ și strǎduțele ȋntortocheate, de la poalele dealului pȃnǎ pe malurile Viennei.

Încǎperile care se pot vizita din Castelul de Mijloc și din Turnul cu Orologiu sunt dotate unele cu panouri interactive touchscreen, altele cu ecrane pentru proiecții de filme cu istoria fortǎreței, trecȃnd prin toate fazele: perioada de glorie, apoi perioada de abandon și ȋn final de restaurare, dar și proiecții despre personajele istorice celebre, care au avut legǎturǎ cu fortǎreața. Pasionații de istorie și de tehnologia modernǎ vor gǎsi locul și mai interesant.

Aici, dupǎ cum scria ȋn broșura primitǎ la intrare, ca și la alte castele din Valea Loarei, sunt organizate și evenimente de weekend cu diverse teme, spectacole, activitǎți dedicate copiilor, ateliere de creație.

În perimetrul fortǎreței este amenajatǎ o micǎ terasǎ, cu produse de patiserie, prǎjituri și rǎcoritoare, unde ne-am ȋncheiat și noi vizita, iar la intrare este magazinul cu suveniruri.

Concluzii personale: Nouǎ ne-a plǎcut foarte mult fortǎreața, cu zidurile sale masive și turnurile semețe. Frumos poziționatǎ, bine restauratǎ și ȋntreținutǎ este un teritoriu interesant de explorat. Nu este mohorȃtǎ sau sumbrǎ. Am gǎsit aici un loc drǎguț și liniștit, cu puțini vizitatori.

Am pǎrǎsit fortǎreața, nu ȋnainte de a mai admira ȋncǎ o datǎ orașul de la ȋnǎlțimea dealului. Un lift exterior ne-a dus pȃnǎ ȋn orașul vechi, chiar ȋn apropierea Oficiului de Informații Turistice de pe Rue Voltaire, unde ne-am oprit pentru consiliere turisticǎ și de unde ne-am procurat o hartǎ a orașului și o broșurǎ, sǎ știm și noi ce vedem. Aici am aflat cǎ existǎ și un trenuleț turistic care circulǎ ȋntre castel și orașul vechi.

Apoi am pornit sǎ explorǎm Vechiul Chinon. Înconjurat cȃndva de ziduri, care i-au adus numele de “oraș fortificat”, vechiul Chinon se ȋntinde de la poalele dealului unde se aflǎ castelul, pȃnǎ pe cheiul Viennei.

Trecutul medieval este bine conservat ȋn cartierele din orașul vechi, cum ar fi cartierul din jurul bisericii Saint Mexme, cu case vechi cu grǎdini sau cartierul de sub castel numit Saint-Etienne, care este integrat ȋn fortificațiile medievale și ale cǎrui origini sunt legate de activitǎțile comerciale și de artizanat care se desfǎșurau aici cu sute de ani ȋn urmǎ.

Orașul a pǎstrat țesǎtura de strǎzi medievale. O plimbare pe strǎzile pietruite ale orașului vechi este absolut ȋncȃntǎtoare. Douǎ ore sunt suficiente sǎ strǎbați labirintul de strǎzi ȋnguste, pietruite, cu foste conace flancate de turnulețe, acum transformate ȋn hoteluri, cu clǎdiri frumoase, bine ȋntreținute cu acoperișurile din ardezie neagrǎ și flori colorate la ferestre. Orașul a conservat multe case medievale cu fațade din cǎrǎmidǎ și cu bȃrne din lemn.

Micile restaurante te ȋmbie sǎ faci cunoștințǎ cu bucǎtǎria și cu vinurile din regiune. Dar mare grijǎ! Dacǎ veți dori sǎ luați prȃnzul, trebuie sǎ faceți acest lucru ȋntre orele 12 și 14.

De asemenea, poți savura o cafea aromatǎ ȋntr-o cafenea sau poți colinda boutiqurile, ȋn cǎutare de suveniruri.

Orașul are cȃteva biserici vechi, deosebite, cum ar fi Biserica Saint Etienne, un monument atestat ȋncǎ din secolul 11. Clǎdirea actualǎ a fost reconstruitǎ ȋn secolul 15, ȋn stil gotic. Ferestrele sunt decorate cu vitralii cu scene religioase și istorice. Am aruncat și noi o privire ȋn interiorul bisericii, nu am zǎbovit prea mult pentru cǎ se ținea o slujbǎ.

Biserica parohialǎ Saint Maurice, din centrul orașului vechi, a fost construitǎ ȋn secolul 12 și extinsǎ treptat ȋncǎ patru secole. Am putut admira doar exteriorul, pentru cǎ biserica nu era deschisǎ.

Unul dintre monumentele istorice importante ale orașului este Collegiale Saint-Mexme, o bisericǎ ce dateazǎ din secolul al 5-lea și care a fost principala construcție religioasǎ din Chinon pȃnǎ la Revoluția Francezǎ. Biserica a fost parte dintr-o veche mǎnǎstire ȋnființatǎ de Sfȃntul Mexme. Parțial distrusǎ ȋn secolul al 19-lea, restauratǎ un secol mai tȃrziu, este acum centru cultural și gǎzduiește spectacole de teatru, concerte de muzicǎ clasicǎ și contemporanǎ, expoziții de artǎ. Clǎdirea este monument istoric. Şi aceasta era ferecatǎ!

Din Chinon nu lipsesc nici muzeele sau galeriile de artǎ. Muzeul de Istorie și Artǎeste gǎzduit de Casa Statelor Generale, clǎdire ȋn care a murit Richard Inimǎ de Leu, rǎnit ȋn bǎtǎlia de la Chȃlus ȋn anul 1199. Muzeul este deschis zilnic din mai până la sfârșitul lunii septembrie. În afara acestei perioade programul de vizitare este mai limitat. Fiind ȋn octombrie, noi nu am gǎsit muzeul deschis.

Un alt muzeu pe care nu am putut sǎ ȋl vizitǎm, nici nu mai știu de ce, este Muzeul Animat al Vinului și Dogǎriei, care ȋși are un loc firesc ȋn aceastǎ zonǎ renumitǎ pentru vinurile sale. Se aflǎ pe Rue Voltaire.

De oraș este legat numele medicului și scriitorului francez, François Rabelais, care s-a nǎscut la Seuilly, ȋn apropiere de Chinon la sfȃrșitul secolului al 15-lea. În Chinon o statuie din bronz a marelui Rablelais, inauguratǎ ȋn 1882, se aflǎ pe malul rȃului Vienne.

Şi Ioana d'Arc are o statuie ecvestrǎ din 1893, ȋn piața care ȋi poartǎ numele. Orașul și-a onorat eroina prin aceastǎ statuie cu aspect rǎzboinic, remarcabilǎ prin monumentalitatea sa și prin dinamism, realizatǎ de Jules Roulleau. La peste o jumǎtate de mileniu, cȃt a trecut de la participarea Ioanei d'Arc la eliberarea Orléansului, istoria s-a ȋmpletit cu legenda și nu pot fi separate. Şi chiar dacǎ legenda nu concordǎ cu faptele istorice, Franța o considerǎ pe Ioana d'Arc erou național și a fost beatificatǎ și canonizatǎ, fiind unul dintre cei mai populari sfinți ai bisericii romano-catolice.

La capǎtul strǎzii Voltaire se aflǎ pivnițele pictate, Caves Peintes, foste cariere din tuf romane transformate ȋn crame, unde se țineau ȋntȃlnirile confreriei viticole locale. Aceste pivniţe sunt şi scena petrecerilor pantagruelice din opera lui Rabelais „Gargantua şi Pantagruel”. Pesterile sunt deschise zilnic ȋn lunile iulie și august, cu patru tururi ghidate pe zi. Dar ȋn octombrie, cȃnd am fost noi, nu!

Regiunea Chinon este renumitǎ pentru vinurile sale. Vinurile de Chinon sunt de tip roșu (Cabernetul Franc cǎruia i se mai spune și “breton”, un vin cu arome de fructe roșii și violete), vin alb și roze. Existǎ multe pivnițe care pot fi vizitate gratuit, unele foarte vechi datȃnd din evul mediu și care sunt sǎpate ȋn stȃncǎ. Cei pasionați de domeniu au posibilitatea de a alege un tur organizat la crame, cu degustare de vin, contra unei sume de 8 euro. Aceastǎ informație am citit-o ȋn broșura de la Oficiul de Informații Turistice, care organiza și astfel de tururi. Vinurile se gǎsesc și ȋn supermarket-uri, la prețuri ȋntre 8 și 16 euro.

Ne-am plimbat și pe cheiul rȃului Vienne. Meterezele care se aflau aici au fost demolate ȋn secolul al 19-lea și ȋnlocuite cu platani, care acum strǎjuiesc bulevardul, formȃnd o cortinǎ verde.

În secolul al 19-lea rȃul era ȋncǎ navigabil, avea patru porturi și multe docuri. Situația s-a schimbat ȋn anul 1873, odatǎ cu sosirea cǎii ferate, ceea ce a dus la declinul navigației pe Vienne. Acum se fac doar plimbǎri de agrement, cu barca.

Primul pod peste Vienne, construit din lemn, a fost comandat de Henric al II-lea Plantagenêt, ȋn secolul al 12-lea. Data construirii podului din piatrǎ este incertǎ, dar o litografie din secolul al 19-lea, ȋl ilustreazǎ, deci atunci exista. Podul a fost de mai multe ori extins, reparat și modificat, are aproximativ 23 m și 11 arce (deschideri). De pe pod am avut cea mai bunǎ priveliște asupra cetǎții.

De aici, am pornit pe strǎzi și strǎduțe fermecǎtoare pȃnǎ la baza dealului, de unde am luat același lift exterior sǎ ajungem la parcare. Am plecat spre Samur sǎ vedem un alt castel, dar era ȋn renovare și se vizita doar capela.

A doua zi am dedicat-o altor trei splendide castele: Cheverny, Chambord și Blois.

În concluzie, dacǎ v-ați propus o cǎlǎtorie ȋn Valea Loarei, nu vǎ limitați doar la vizitarea castelelor arhicunoscute și supermediatizate. Sfatul meu este sǎ vedeți și locuri originale, speciale, mai puțin asaltate de turiști. Faceți o combinație, dacǎ este posibil. Ştiu cǎ timpul este prețios și sunt atȃtea de vǎzut, dar orașe mici, ca Chinon sau Samur chiar sunt deosebite

---

VIZUALIZĂRI: 3167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI