Castelul Langeais sau castelul cu două fețe

TIPĂREȘTE

De ce castelul cu două fețe? Pentru că din exterior este asemenea unui castel medieval, auster, cu pereți groși, cu turnuri falnice și un pod mobil cu lanțuri funcțional, strivind pur și simplu mica stradă de acces în castel. Privit însă din curtea interioară are un aspect chiar prietenos și plăcut cu turnuri, arcade și creneluri de unde aștepți să apară o prințesă cu alaiul ei.

Castelul Langeais se află în micul oraș Langeais, la aproximativ 25 km. vest de orașul Tours, la confluența unui mic râu numit Roumer cu fluviul Loara. De departe atrage atenția cu turnurile construite din piatră albă și acoperișuri albastre din ardezie, fiind situat pe o colină.

Castelul Langeais de-a lungul timpului

Având o poziție strategică, la granița dintre Anjou și Touraine, Langeais a avut de la început o vocație de fortăreață de apărare.

O primă fortăreață a fost construită aici, în anul 994, de către puternicul conte de Anjou, Foulques Nera, întotdeauna în război cu vecinii lui și în principal cu contele de Blois, Eudes de Blois. Foulques Nera, își proteja teritoriile cu o rețea întreagă de fortărețe, din care au mai rămas doar ruine. Aici la Langeais, fortăreața este în stadiul de donjon, de fapt un perete, considerat ca fiind cea mai veche fortăreață medievală din Franța, construită din piatră, încă în picioare.

În apropierea acestui donjon, Louis al XI-lea, a hotărât să construiască un nou castel pentru contracara incursiunile trupelor bretone și pentru a apăra valea Loarei. Lucrările au durat foarte puțin, între 1465 și 1467, fiind conduse de ministrul de finanțe Jean Bouré. Acest Jean Bouré, provenea dintr-o familie modestă, dar s-a distins prin serviciile sale devenind nobil și ministru. A călătorit în Flandra și Italia unde a admirat construcții frumoase și a intrat în legătură cu mulți arhitecți. Poate aceste lucruri explică dublul aspect al castelului: fațada exterioară sobră cum a dorit-o Louis al XI-lea, iar fațada interioară având numeroase ferestre cu sculpturi și coloane. Se spune în pliantele de prezentare că această coexistență a fațadelor, face din Langeais un exemplu foarte frumos de tranziție între arhitectura Evului Mediu și a Renașterii timpurii.

Acest ansamblu de apărare a devenit inutil însă, după căsătoria regelui Franței, Charles al VIII-lea și ducesa Anne de Bretagne. Căsătoria a avut loc aici în castelul Langeais, pe 6 decembrie 1491, la ora 7 dimineața.

S-au succedat apoi mai mulți stăpâni în castel. Castelul a intrat în letargie, până când în 1886, a fost cumpărat de Jacques Siegfried, un bogat om de afaceri alsacian. Născut la Mulhouse, în 1840, iubitor de artă medievală, și-a consacrat, împreună cu soția sa, aproape 20 de ani pentru a restaura și a mobila castelul. A îmbogățit colecțiile cu obiecte de artă, sculpturi, tablouri, mobilier și tapiserii, după care în 1904, l-a cedat Institutului Francez.

Înțeleg că este un obicei în Franța ca oamenii bogați, să fie și iubitori și cunoscători de artă și să restaureze castele pentru ca apoi să le reintroducă în circuitul turistic. Un bun model…

Castelul Langeais astăzi

Păstrarea arhitecturii originale și conservarea obiectelor se datorează lui Jacques Siegfried, făcând din castelul Langeais un castel cu o colecție foarte bogată de obiecte. Tapițerii, mobilier, tablouri și sculpturi, toate alcătuiesc un ansamblu excepțional ce reconstituie în toate detaliile viața din secolul al XV-lea. Tot în pliantele de prezentare se spune că este unul din cele mai mobilate castele de pe valea Loarei iar camerele sunt cotate ca fiind de trei stele conform Ghidului Verde Michelin. Îi cred pe cuvânt, cu toate că aici pe valea Loarei toate castelele sunt aranjate și puse la punct până în cele mai mici detalii.

Am ajuns la castel după ora prânzului. Am parcat mașina într-o parcare gratuită pe o stradă laterală castelului. Urcăm cele câteva zeci de scări, trecem peste podul cu lanțuri și ajungem în curtea interioară. Interiorul castelului este deosebit, având colecții excepționale. Se vizitează 15 camere, dispuse pe trei etaje, frumos mobilate și decorate.

Punctul de atracție al castelului sunt tapițeriile valoroase provenind din Flandra și Turcia, datând din secolele XV și XVI sunt. Există 30 de tapițerii, din care notabile sunt „Le milles fleurs”, “ Le Crucifix”, “ Chasse au cerf”. Aceste tapițerii aveau și un rol decorativ, prin frumusețea lor, dar și util în același timp, îmbrăcând și izolând pereții reci. De asemenea tapițeriile puteau fi ușor rulate și transportate, dat fiind faptul că regii se mutau destul de des de la un castel la altul. Tapițeriile sunt țesute cu fir de lână sau mătase, iar culorile predominante sunt: verde, galben, maro și alb. Tapițeriile prezintă aspecte din viața de zi cu zi, momente de vânătoare, sau aspecte religioase.

În podul castelului este o sală impresionantă “Les Preux”, în traducere dacă nu greșesc “Sala Vitejilor”. Aici este o colecție de mai multe tapițerii ce reprezintă personaje eroice îmbrăcate în cavaleri, ce întruchipează curajul, credința și iubirea acești eroi reprezentând idealul aristocrației. Câteva din personaje sunt Hector, Alexandru cel Mare, Arthur, David.

La buticul muzeului este o expoziție de tapițerii cu vânzare, prețurile fiind însă destul de măricele, de la 30-50 de euro în sus. Sunt foarte frumoase, probabil își merită banii.

În castel domnește o atmosferă misterioasă, în camere este o lumină difuză, obiectele de valoare fiind puse în evidență prin spoturi. Toate camerele sunt deosebite dar unele din ele ies în evidență fie prin diverse curiozități, fie prin decoruri.

Sala Banchetului sau „La Salle du Banquet” unde impresionează șemineul masiv, tapițerii pe pereții laterali și evident masa de banchet, unde noi, vizitatorii necunoscători suntem atanționați că pe mese nu sunt furculițe pentru că nu fuseseră introduse în Franța iar oamenii mâncau cu mâna.

O altă sală este Sala Căsătoriei Regale sau „La Salle du Mariaje” dintre Charles al VIII-lea și ducesa Anne de Bretagne. Scena căsătoriei istorice este recreată cu ajutorul manechinelor din ceară și a unui film ce rulează în sală. Și în această sală atmosfera este plină de mister, sunt luminate discret personajele ce participă la căsătorie, se observă figurile nu foarte fericite ale celor doi căsătoriți. Din păcate Charles al VIII-lea a murit în 1498 la Amboise, într-un accident stupid, lovindu-se la o tâmplă de tocul unei uși. Văduva Anne de Bretagne se căsătorește apoi cu vărul lui Charles al VIII-lea, Louis d’Orleans, devenit regele Louis al XII-lea.

Vizităm apoi pe rând celelalte camere: camera de zi, camera părinților, camera copiilor, camera cu însemne, toate pline de simboluri și semnificații. De la etajul al treilea se poate vedea foarte frumos orașul Langeais.

Demne de interes sunt sălile pedagogice unde pe panouri sunt date informații clare, simple și la nivelul de înțelegere al copiilor. Tot acolo sunt enciclopedii istorice sau despre castele și palate, jocuri de lego. Aceste săli sunt luminoase, cu fotolii comode și mese de lucru. Probabil se desfășoară lecții frumoase la castel.

Coborâm din castel îndreptându-ne spre parc. Nu este un parc spectaculos dar merită să fie descoperit pentru frumoasa priveliște asupra Loarei, pentru răcoarea oferită de cedrii libanezi și arborii de séquoia. Sunt ceva locuri de joacă, bănci pentru odihnă, de asemenea pot fi văzute ruinele unei biserici medievale. Începând din anul 2008 se poate urca în donjonul lui Foulques Nerra. De sus, pot fi admirate castelul Langeais și biserica orașului.

Informații utile despre castel se pot obține de pe site-ul castelului.

---

VIZUALIZĂRI: 4940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI