Castelele - cele mai scumpe daruri

TIPĂREȘTE

Am plecat de la hotel din Paris, dupa ce am servit micul dejun, avand un stol de fluturi in stomac; nu de la mancare ci de emotie. Urma sa ajung pe Valea Loirei, scopul principal al vacantei mele. Pentru aceste castele care sunt ca un sirag de perle de-a lungul Loirei (unii il considera rau, altii fluviu - are cca. 1000km. lungime) am indurat un drum atat de obositor si lung, cu autocarul. Pentru a vedea frumusetea acestei campii de un verde superb, scaldata in razele Soarelui, pe care serpuieste fluviul, am taiat Europa de la Est la Vest. Nici nu concepeam ca ceva sau cineva sa imi strice ziua.

Loira, de la izvoare si pana la varsarea in Atlantic intre Saint- Nazaire si Saint Brevin les Pins strabate doar teritoriul Frantei si este fluviul cu cele mai putine amenajari hidroenergetice din Europa. Multa vreme, in special in evul mediu, (pana la mijlocul sec. XIX) fluviul a reprezentat principala cale de transport prin Franta. Fiind atat de lung si strabatand o zona atat de vasta, unea zone indepartate care datorita comertului infloritor s-au dezvoltat rapid.

De cum ne-am ocupat locurile, ghidul a inceput povestea, ce ne transpunea int-o lume mirifica, din vremuri demult apuse, cu regi, printese si curteni, care nu aveau alt scop in viata decat sa petreaca in cel mai rafinat lux.

Valea Loirei, reprezinta o zona aflata la sud de Paris, iar distanta pana la primul castel pe care noi l-am vizitat a fost de 180 km, distanta pe care am parcurs-o in circa 2 ore De cate ori am auzit expresii de genul; cele mai mari, cele mai frumoase, cele mai vizitate, cele mai rafinate si cele mai apreciate... nici nu imi mai amintesc. Caci aceste sunt cele mai potrivite, pentru a descrie regiunea cu cea mai mare densitate de castele medievale din Europa, repere ale rafinamentului arhitectural si artistic.

La toate aceste, Loira, a avut un rol important. Caci este o apa care da nastere unor peisaje de vis; zeci de specii de copaci au format paduri dese, sute de specii de flori acopera campurile si multe pasari si animale au fost primele care s-au bucurat de darnicia naturii. In plus, cel mai rapid mijloc de locomotie la acea vreme, era navigatia. Asa au reusit negustorii sa „ se miste repede”, asa s-a dezvoltat comertul... si se stie, unde marfa circula... banii se inmultesc; si unde exista bani... exista bunastare.

Cum zona oferea toate aceste beneficii, a fost inca de acum o mie de ani populata. La inceput, au aparut cum era si firesc, multe sate. Apoi, pentru a se apara de invadatorii care aveau drept tinta Parisul, a fost nevoie ca satele sa sa poata apara de atacuri, si au fost ridicate primele ziduri de aparare si multe din ele s-au transformat in fortificatii. Nu erau cele mai frumoase, dar aveau ziduri inalte si groase care puteau sa reziste atacurilor cu pietre si ghiulele, santuri adanci le protejau si turnuri inalte dadeau posibilitatea arcasilor sa apere cetatea.

Apoi, aceste fortarete, au inceput sa aiba si alte scopuri, in afara de cele militare. De la ferme mari, au trecut la castele de vanatoare si cu cat isi petreceau mai mult timp acolo, nobilii, insotiti de alaiuri tot mai numeroase, au dorit sa-si prelungeasca sederea si sa aiba tot mai mult confort.

Asa s-a ajuns ca in sec. XIV-XV, in regiune, cele mai multe castele sa apartina Regelui Francis I. Mare iubitor al artelor, a adus la castelele sale cei mai mari artisti ai vremii, care au adus si multe din oprele realizate de ei pana atunci si care nu isi gasisera cumparatori in tarile lor natale. Asa a ajuns si Leonardo da Vincii, Michelangelo, Titian şi Raphael in Franta... asa a ajuns si Monalisa in Franta. Daca in multe castele din regiune, este intalnita ca emblema o salamandra, acest lucru tot lui Francisc I, i se datoreaza; era emblema sa.

Tot aceluiasi rege i se datoreaza si linia generala dupa care au fost facute planurile multor castele din regiune; un ax central fata de care restul constructiei este simetrica si o fatada generoasa, care sa impresioneze de la prima vedere.

In Valea Loirei sunt zeci sau sute de castele. Mergand cu autocarul pe soseaua care avea la stanga ei Loira si de o parte si de alal, campii si paduri, vedeam la tot pasul indicatoare care anuntau existenta unui castel. Si erau o multime. Dupa unele criterii (cum ar fi marimea), ar fi doar 60... dupa altele... ar fi de trei ori mai multe. Fantastic este faptul ca toate, sunt „ vii „ si in ziua de azi. Locuite de urmasii vechilor familii aristocrate, sau de noi proprietari care le-au cumparat, toate sunt renovate, ingrijite si fac mandria acestei zone a Frantei. Cam 30 din ele, sunt acum puncte de atractie turistica si peste 50 sunt hoteluri de lux. Si noi romanii avem un motiv de mandrie (daca pot spune asa) dat de o romanca (Angela Craciun) care este proprietara unui castel pe Valea Loirei. Si nu este vorba de o mostenire, ci de o achizitie.

Se spune despre castelele din Valea Loirei, ca au fost vreme de secole, cuibusorul de nebunii ai regilor sau a altor nobili de la curtea Frantei, si ca marea lor majoritate erau daruri scumpe primite de amantele oficiale sau mai putin oficiale.

Ca tot regele are cel putin o amanta, e deja stiut; ca unii aveau un harem integ, ... nici asta nu mai este o noutate (cu exceptia lui Henric al V-le, care avea un harem de tineri)... dar important este pentru noi, cei din ziua de azi, ca la ridicarea lor, s-au depus mari eforturi, si ca rivalitatea intre proprietari, a facut ca ele sa fie decorate de cei mai buni artisi ai vremii. S-au cheltuit sume fabuloase pe mobilier facut la comanda din cele mai exotice esente de lemn, pe tapiterii superbe, pe tablouri cu semnaturi grele si pe argintarie si cristaluiri unice.

Am vizitat in aceasta regiune, trei castele, trei bijuterii arhitecturale, trei dovezi ale bunului gust medieval, trei repere in istoria Frantei. Fiecare m-a impresionat, fiecare mi-a placut si m-au facut sa imi doresc sa revin in aceasta zona, sa mai vad si altele. Va voi povesti despre fiecare in parte:

Chateau Blois

Castelul Amboise

Chateau Chenonceau

---

VIZUALIZĂRI: 4350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI