Vacanţă în Sporadele de Nord, iunie 2023

TIPĂREȘTE

Deşi a trecut un pic mai mult de un an de la vacanţa „sporadă” , m-am gândit să aştern câteva ceva despre această experienţă din care cititorii ar putea găsi ceva util sau niscaiva învăţăminte de tras. 

  Rămăseserăm cu gândul la neconcretizarea vacanţei în insula Skiathos, plănuită pentru septembrie 2022, când Blue Air a sucombat fix cu o zi înainte de data programatei noastre plecări. Cum amândoi ne doream o vacanţă în Sporade şi, cum la acel moment nu mai opera zbor direct de la Otopeni nicio companie aeriană, prin noiembrie 2022, de Black Friday, am urmărit campania promoţională de la Aegean Airlines pentru a acumpăra bilete spre Skiathos pentru iunie 2023. În plus, am extins destinaţia şi asupra insulei vecine, Skopelos, vizând-o şi pe Alonissos, măcar pentru o zi, rezultând primele patru zile în Skiathos şi următoarele cinci în Skopelos.

  Aşadar, cu toată reducerea trâmbiţată de evenimentul major al promoţiilor anuale, am cumpărat bilete care, mai târziu, s-au dovedit destul de scumpe (370 €/2 pers.) şi acelea cu escală la Atena, unde coboram din Aegean şi urcam în Olympic Air care ne ducea în Skiathos pe o cale oarecum întoarsă. 

 Acum pare ilar un asemenea traseu fiindcă în cursul anului trecut, începând cu luna ianuarie, WizzAir a avut cursă directă în Skiathos, iar anul acesta a venit rândul celor de la RyanAir să deţină monopolul, la preţuri modice, ca să nu zic aproape derizorii, dar asta e, după norocul fiecăruia! 

  Singurul lucru bun, dacă pot să-i zic aşa, a fost că escalele ne-au prilejuit revederea Atenei cu Acropolele sale minunate şi schimbarea Gărzii Parlamentului care ne bucură mult de fiecare dată când ni se iveşte ocazia să le reîntâlnim, fie ziua, fie pe timpul nopţii. Biletele de avion au fost de tipul light constând în două bagaje de cabină/pers. : un soi de rucsac de dimensiuni reduse şi un troler mic de pus în spaţiul de deasupra, absolut suficiente ca volum, dar destul de greu de manevrat prin avion, ferry, şi aurobuze aşa că atunci a fost momentul când ne-am decis cape viitor să ne restrângem doar la bagajul de mână, mult mai comod, mai ales când traseul cuprinde mai multe insule.

Timpul de parcurs, se-nţelege, a fost lung şi apăsător atât la dus, dar mai ales la întors (o noapte), dar ne-am asumat şi ne-am conformat, promiţându-ne nouă înşine că nu vom mai repeta prea curând experienţa.

Acestea reprezintă un arhipelag, după cum probabil ştiţi, situat în Egee, la distanţă nu prea mare faţă de ţărmul elen al Volosului din Golful Pagasetic sau de peninsula Pelion, foarte popular, de altfel, format în mare din insulele Skiathos, raiul celor peste şaizeci de plaje de nisip, Skopelos, „plămânul verde” al grupului de insule, tradiţionala şi prea puţin afectată de turism Alonissos, Skyros, ţinutul cailor sălbatici, plus alte câteva insuliţe nelocuite precum: Peristera, Skantzoura, Gioura, Adelfoi, Kyra Panagia (Pelagos), Piperi, Psathoura, în total unsprezece surate.

Cert este că Sporadele acestea sunt renumite pentru farmecul şi frumuseţea lor, fiind recunoscute încă din anii ’60 drept o destinaţie preferată de vacanţă de către turiştii germani sau mai bine-zis destinaţia celor cu dare mână în special. E drept că micuţa Skiathos, considerată o bijuterie, este favorita, deţinând un aeroport internaţional, celebru pentru pista sa foarte scurtă, iar Skopelos, a doua cea mai mare insulă din arhipelag, stă în umbra Skiathos-ului, mulţumindu-se cu statutul de vioara a doua, dar vestită pentru peisaje sălbatice şi frumuseţe naturală. Cât despre Alonissos, aceasta constituie ceva aparte, respectiv Parcul Marin al Sporadelor, incluzând şi insulele nelocuite Peristera, Skantzoura şi Gioura, arie „eco” , protejată prin lege, unde convieţuiesc o sumedenie de animale dintre care focile-călugăr sunt de departe vedetele, sau loc de popas pentru păsările migratoare primăvara şi toamna. 

 Cvasinecunoscuta Skyros, cea mai îndepărtată de ai zice că face parte mai degrabă din Ciclade, nu din Sporade, este şi cea mai mare din arhipelag, recunoscută pentru propria rasă de cai, caii skyrieni care se trag din cei aduşi de atenieni în secolele VIII-V î. C., scunzi şi sălbatici şi destul de puţini numeroşi, abia dacă mai trăiesc azi vreo 150 de exemplare. Ei bine, ca paranteză, în 2017, am ratat ocazia să mergem în Skyros pe când ne aflam în vacanţă în Kymi, Evia, din cauza orelor imposibile (de noapte) ale ferryboat-urilor, ştiut fiind faptul că vasele pleacă spre Skyros numai din Kymi, nu şi din Pireu. Poate altădată...

După cum spuneam, vacanţa din Sporade a început cu o zi în Atena, în care am aterizat pe la 12,00. Aeroportul Eleftherios Venizelos se află la distanţă de peste 30 km de metropolă şi, cum nu aveam de gând să stăm în aeroport până la 19,45 când aveam zborul spre Skiathos, am lăsat trolerele la firma de bagaje din aeroport, Care4Bag, contra cost, acesta fiind în funcţie de mărime şi durată (achitându-se la final, la ridicarea lor, pe noi costându-ne 12€ acest serviciu) şi ne-am dus glonţ în staţia de shuttle bus X95 din faţă. Am luat bilete dus-întors (5,5€/pers. /sene) ca să nu mai avem grija lor pentru care am scos din buzunar 22€, apoi program de voie prin Atena, unul dintre oraşele în care revenim cu plăcere de fiecare dată şi pe care-l iubim necondiţionat.

  Ne-am plimbat prin Plaka, prin Plateia Syntagma, la poalele Acropolelor, am mai văzut a nu ştiu câta oară ceremonia schimbării gărzii din faţa Parlamentului, am mâncat la Liondi pe vestita stradă Makrigiannis, vis-á-vis de Muzeul Acropolis şi cu ochii pe magnificul Parthenon.

  Ajunşi din nou în aeroportul Eleftherios Venizelos, ne-am îmbarcat pe una dintre micuţele aeronave ale Olympic Air care ne-a dus în Skiathos în trei sferturi de oră pe o cale întoarsă, aterizând în insulă pe la 20,30. Din aeroport am luat, pentru scurtă distanţă, un autobuz (3€/pers. biletul) până în port, apoi în aceeaşi bani, am schimbat busul din port luându-l pe cel care avea să ne ducă până în staţia cu nr. 4.

  După ce ne-am instalat în camera de la cazarea noastră (Blue Horizon Studios), oricât de obosiţi eram şi chiar dacă seara se lăsase peste noi, nu am rezistat tentaţiei de a ieşi în recunoaştere în mica bijuterie de oraş, să respirăm aer de vacanţă, să dăm cu nasul de aglomeraţia de pe strada Papadiamantis...

Într-o insulă micuţă în care plajele reprezintă poate principala sa atracţie, bineînţeles că ne-am făcut un scop de a vizita cât mai multe dintre acestea începând cu faimoasa Koukounaries, pe care o mai văzusem în trecut de două ori. Doar că vremea nu a fost cel mai bun aliat al nostru, în sensul că doar primele două zile pline au fost însorite, apoi s-a schimbat foaia răcindu-se şi începând să cadă ploaia, nu chiar ploaia diluviană care peste trei luni avea să producă dezastre în arhipelag şi în zona Volos-ului, dar suficient să ne strice planurile de bălăceală şi stat pe şezlonguri. Totuşi, am reuşit să revedem Koukounaries, care, surprinzător, nu a mai mai avut acelaşi efect excelent asupra noastră ca în trecut, găsind-o extrem de comercială şi aglomerată. Am pornit pe jos spre plajele Banana şi Mikri Banana prin resortul de lux Elivi, le-am vizitat, apoi am plecat spre staţie (nr. 26, staţiile fiind numerotate pe principala şosea a insulei) să luăm autobuzul spre capitală. Din autobuz se poate admira pleiada de plaje de dincolo de şosea: Maratha, Troulos, Kolios, Tzaneria, etc. Desigur plaja oraşului, Megali Ammos, buna noastră vecină, a constituit refugiul nostru de-o baie la final de zi.

 În situaţia în care vremea ne-a arătat şi faţa sa mai puţin prietenoasă, oraşul-capitală ne-a asigurat principala preocupare, vizitând-o cu de-amănuntul, prin locuri şi pe străduţe neştiute, în pofida faptului că mai cunoscuserăm câte ceva cu mai mulţi ani în urmă cu ocazia unor excursii opţionale de-o zi.

Pe cât este de mititel, oraşul este foarte frumos şi are un şarm neîndoielnic. Poarta prin care turiştii intră în paradisiaca urbe şi ies pentru a se reîntoarce cu drag în alte rânduri, Skiathos Town reprezintă un labirint feeric, un încântător loc de promenadă cu străzi înguste încadrate de case albe cu acoperişuri roşii, grădini pline cu flori, taverne şi restaurante, cafenele şi cluburi. Oraşul este construit ca un amfiteatru, în jurul unui mic gof, care este despărţit în două de un limb de pământ acoperit complet de o pădure de pini-peninsula Bourtzi- ce separă portul nou de cel vechi. 

Punctele sale de interes sunt de neratat: biserica Agios Nikolaos situată în vârf de colină, asigurând o panoramă uimitoare, Turnul său cu Ceas, un alt simbol al oraşului, în apropierea portului biserica Trei Ierarhi unde se găseşte o icoana valoroasă a Feciarei Maria, bisericile Agia Triada şi Fecioara Maria Limnaia, cea de-a doua putând fi uşor reperată graţie turnului impresionant din piatră. Faleza lungă ce trece pe lângă portul nou şi portul vechi, mărginită de taverne înşirate, este luată la picior cu asiduu de toţi turiştii la fel ca şi Strada Papadiamanti, principala arteră a oraşului, largă şi pavată cu marmură. Pe aceasta, dar şi pe cele adiacente sunt concentrate taverne, restaurante, cafenele, magazine, prăvălii, iar pe cea centrală, aflându-se şi Casa Memorială a marelui prozator Alexandros Papadiamantis, după al cărui nume a fost botezată zona plină de viaţă a urbei capitale. Tot acolo pe stradă se află şi un cinema în aer liber unde rulează negreşit filmul Mamma Mia, cel care a adus notorietate celor două surate Skiathos şi Skopelos prin faptul că au fost turnate scene din peliculă.

  Aş spune separat două vorbe despre peninsula Bourtzi, unul dintre locurile care trebuie neapărat vizitate. Este legată de insulă printr-un pod mobil şi ascunde ruinele vechii fortăreţe construite de fraţii veneţieni Gyzi. În 1906 aici a fost construită şcoala elementară a insulei, iar în prezent, aici funcţionează centrul cultural al municipalităţii, care include şi un teatru în aer liber unde au loc cele mai importante evenimente ale insulei. Pe drumul spre Bourtzi se găseşte şi Monumentul Marinarului Necunoscut al Skiathosului.

   O altă atracţie care atrage ca un magnet, dar şi intrigă în acelaşi timp, o reprezintă aterizările spectaculoase ale avioanelor pe aeroportul din Skiathos, recunoscut ca fiind unul cu o pistă foarte scurtă (circa 1500metri), construit cu greu într-o zonă lagunară redată uscatului. Desigur că nu am rezistat nici noi să nu luăm parte la o experienţă absolut şocantă, mai ales dacă ai „norocul” ca suflul extrem de puternic al păsărilor grele de oţel în coborâre să te dea cu zgăibăracele în sus. Se spune că numai piloţii extrem de experimentaţi pot executa aterizări în condiţii dificile şi sunt trimişi pe avioanele ce au ca destinaţie aeroportul „Alexandros Papadiamantis” . Cert este că zilnic se găsesc curajoşi şi gură-cască ce vor să surprindă imagini deosebite, asta dacă nu cumva rămân fără telefoane sau camere ce le sunt smulse din mâini de puterea incredibilă generată de apropierea de sol a avioanelor.

 La final de subcapitol, ca şi concluzie punctuală, Skiathos este una dintre cele mai pitorești și mai verzi insule grecești, în acelaşi o destinație de vacanță la mare căutare pentru turiștii din întreaga lume, deşi avea faima unei insule deloc ieftine. În pofida faptului că este una dintre cele mai mici dintre insulele locuite ale Greciei, este binecuvântată cu unele dintre cele mai rafinate plaje de nisip din Marea Egee, susținute de dealuri pline de verdeață cu pini și măslini. În acelaşi timp este cea mai cosmopolită din arhipelag, iar majoritatea staţiunilor din Skiathos se găsesc de-a lungul coastei de sud, de la capitala insulei, Skiathos Town, în est, până la Koukounaries, cu plaja sa lungă de un kilometru, în vest. În schimb, partea de nord a insulei este lipsită de dezvoltare. Aici, peisajul este mai muntos și mai stâncos decât în sud. Cu toate acestea, există câteva plaje fabuloase pe coasta de nord, precum și un oraș abandonat, cunoscut sub numele de Kastro (fosta capitală a insulei), pe care vizitatorii îl pot explora.

Există o mulțime de lucruri de văzut și de făcut în Skiathos, cum ar fi vizitarea uneia dintre numeroasele biserici sau mănăstiri vechi sau o excursie de o zi cu barca în jurul insulei.

În cea de-a cincea zi a vacanţei aveam să ne deplasăm cu ferryboat-ul din Skiathos în Skopelos, alegând compania Magic Sea Ferries care avea curse convenabile din punctul de vedere al orarului, nu neapărat şi din cel al preţului (17€/pers. /sens). Timpul de parcurs a fost de 45 minute, aşa încât la orele 13,30 soseam în portul din Skopelos Town unde eram aşteptaţi, într-un gest de curtoazie, de trimisul gazdei, Hotel Denise, care ne-a fost casă pentru cinci zile.

Din Skopelos Town aveam amintirea proaspătă din septembrie 2022 când avuseserăm norocul să-l cunoaştem cu prilejul croazierei despre care am scris aici: vezi impresii

  Ca organizare, având în vedere că Skopelos (96 kmp) este de două ori mai mare faţă de Skiathos (48kmp), am vrut neapărat să închiriem maşină pentru a o explora. Doar că, la momentul acela nu erau disponibile maşini la centrele de rezervări, şi cu mare dificultate, graţie gazdei noastre care s-a implicat atent, am reuşit să găsim un Fiat Panda, cam obosit, ce-i drept, pentru trei zile la 35€/zi şi obligatoriu cu card de credit sau garanţie în numerar, Skopelos fiind singurul loc din Grecia în care ni s-a solicitat aşa ceva.

Am conturat un program pentru cele trei zile cu maşină în insulă care să cuprindă plaje, sate, celebra capelă Agios Ioannis dintr-un vârf de stâncă ce apare în Mamma Mia, rămânând ca Chora sau Skopelos Town să constituie locul pe care să-l luăm la periat zilnic după-amiaza şi seara, de altfel o plăcere să rătăceşti pe străduţele sale în pantă, strâmte, cu case pe lângă care se scurg bougainvillea colorate strident. 

  În fiecare zi ne-am propus să abordăm câte o parte a insulei, de pildă în prima zi am luat-o spre sud, având în vizor plajele Stafilos şi Velanio, la care am rămas pentru vreo două şedinţe de băi de soare şi de mare, pe urmă ne-am repus la drum cu destinaţia port Agnondas şi plaja omonimă, apoi plaja Limnionari pe care am „probat-o” şi am fost mulţumiţi de nisipul său, dar nemulţumiţi de placa de stâncă din apă. Mai departe, am ţinut-o spre vest spre plaja Panormos, renumită pentru frumuseţe şi peisaje naturale într-un golf superb, care s-a dovedit a fi la nivelul aştepărilor.

  Următoarea zi cu maşină am dedicat-o nordului insulei, unde aveam pe listă Glossa, cea de-a doua localitate din insulă, împreună cu portul său Loutraki, situate în nord-vest, iar pe partea cealaltă, în nord-est, desigur, stânca ce are în vârful său la 100 m înălţime Capela Agios Ioannis, celebră pentru că aici au fost turnate scene din filmul Mamma Mia cu oficierea unei căsătorii. În plus, ceea ce văzuserăm de pe mare în croaziera din septembrie 2022, experimentam acum de pe uscat, de pe un drum îngust, în pantă şi foarte curbat, ceea ce părea absolut provocator, în special urcuşul celor 110 trepte săpate în munte, până sus la capelă. De acolo, belvederea către Alonissos şi coastele Skopelosului îţi cam taie respiraţia, iar vasele de excursii, care fac haltă în dreptul stâncii sunând prelung din sirene anunţându-ţi prezenţa, fac deliciul spectatorilor ce le privesc de jur-împrejur din micuţa curte a bisericuţei. Este unul dintre cele vizitate obiective turistice, iar cei ce s-au încumetat până sus, vor să aibă câteva clipe de relaxare pe plaja de lângă ea, ceea ce o face destul de aglomerată.

 Încep prin a spune că atât în greacă, cât şi în română, termenul glosă face referire la aproximativ acelaşi lucru, adică vorbă, limbă, explicarea unui cuvânt, de aici şi subtitlul meu care s-a încercat a fi un joc de cuvinte, nu ştiu dacă mi-a şi reuşit. Nu am găsit prea multe info despre Glossa nici pe AFA, nici din alte surse, aşa că am ţinut neapărat să vizităm aşezarea, deşi se zice că un apus de soare care să ne fi prins acolo ar fi fost magnific. Însă, cum în iunie, soarele merge la culcare târziu, ne-am mulţumit cu imaginea sa în jurul prânzului luând chiar şi masa acolo.

Satul ne-a produs o puternică impresie de tradiţional, frumos şi autentic, căţărat fiind la peste o sută de metri deasupra mării, cu casele sale albe spânzurate de buza stâncilor, deasupra portului Loutraki. Ulicioarele sale înguste, adesea formate numai din trepte şi casele împodobite cu muşcate şi bunghevilee te duc cu gândul la Ciclade, fiind de-un farmec neasemuit. În Glossa timpul se scurge lent, aşa de lent că ai senzaţia că stă pe loc, iar bătrâneii şi bătrânelele cu care ne întâlneam şi cărora le dădeam bineţe, ne răspundeau politicos şi ne zâmbeau bucuroşi că le călcam satul fără să le stricăm liniştea. Piaţa centrală şi biserica cu turla sa semeaţă sunt principalele puncte de interes ale satului, iar priveliştea către mare este fabuloasă de oriunde ai surprinde-o.

 Loutraki nu este numai portul satului Glossa, ci s-a transformat de-a binelea într-o staţiune de sine-stătătoare beneficiind şi de o plajă relativ bunicică. Ba chiar ar deţine şi câteva ruine antice ale unui acropolis (Selinous) şi ale unor terme spre care am văzut indicatoare, dar nu ne-am învrednicit să le vizităm.  

  A treia zi, ultima, în care mai beneficiam de maşină închiriată, am plecat pe un traseu gândit combinat: mai întâi în împrejurimile capitalei, la plajele vestite Glysteri şi Glyfoneri, situate cumva la nord, în golfuleţe flancate de coline des împădurite, apoi spre Nea Klima, o staţiune de pe coasta vestică unde am fi vrut să vedem plajele Elios şi Hovolo, considerate a fi sălbatice şi aspectuoase, doar că am reuşit s-o vedem doar pe prima, pentru a doua trebuia să mergem prin apă pe lângă nişte stânci şi nu ne-am încumetat, mai bine zis eu nu am îndrăznit de teama accindentării. În atare situaţie, ne-am lansat ceva mai spre sud, către plajele Milia şi Kastani, cea de-a doua fiindu-ne cunoscută încă din croazieră, acolo făcând un popas de vreun ceas şi îmi aduceam aminte că ne plăcuse amândurora. Ne-am îmbăiat şi am trândăvit la Kastani şi am luat masa la o tavernă la Milia, împăcând şi capra şi varza.

Ultima zi plină în Skopelos am decis s-o petrecem în... Alonissos! Şi nu deplasându-ne cu ferry, ci cu un vas mic de croazieră, între-o excursie organizată cumpărată de pe faleza din Chora Skopelos, la preţul de 30€/persoaă care promitea o zi memorabilă într-o insulă nu foarte turistică, dar absolut fabuloasă. Cert este că Alonissos ne-a lăsat o impresie puternică a unui loc de vis, în care merită să stai câteva zile, nu numai o zi, o insulă unde natura şi istoria se îmbină minunat, punându-se în valoare una pe cealaltă. Nu voi detalia programul excursiei în ideea că mă gândesc să scriu un review separat, ca să nu-l mai încarc şi mai mult pe acesta. Totuşi, este aproape obligatoriu de spus câteva cuvinte despre...

 Skopelos Town se distinge deoarece conservă cu rigurozitate arhitectura tradiţională: străzi pietruite, acoperite cu mozaicuri complexe din scoici şi pietricele marine, pline cu ghivece cu flori colorate, urcă şerpuit dealul din spatele golfului, lăsând de-o parte şi de alta case albe cu acoperişuri din ardezie sau ţiglă roşie. Încă de când vasul se apropie de generosul golf natural în care a luat naştere cu milenii în urmă aşezarea, se dezvăluie ochilor una dintre cele mai frumoase privelişti care te vrăjeşte cu cea mai pitorească formă de amfiteatru. Pentru noi nu era chiar surprinzător, ştiind imaginea încă din septembrie 2022 când ne sedusese efectiv, înclinând balanţa clar spre împărţirea vacanţei între cele două insule cu alocarea unei zile suplimentare pentru Skopelos. 

   Dacă prima oară avuseserăm la dispoziţie doar vreun ceas şi jumătate de hălăduit prin oraş, acum aveam jumătate din prima zi, plus patru după-amieze târzii, adică timp berechet să luăm la pas în voie ulicioarele din Chora, ceea ce ne-a reuşit în bună parte.

  Pentru o vedere cu adevărat remarcabilă, de sus, e musai de urcat la Kastro, fosta cetate veneţiană (timp de 300 ani insula a fost sub dominaţie veneţiană, din circa 1200 până în 1500) ridicată pe locul unei acropole din secolul alV-lea Î. C care culmina cu un templu închinat zeiţei Athena. Suişul se face pe treptele de pe stânca pe care se află biserica Panagitsa (Panagia tou Pyrgou) ce se înalţă în colţul din dreapta cum privim spre oraş. De data aceasta, am găsit-o deschisă, un preot vârstnic ne-a permis să intrăm în interior, iar în apropiere am văzut şi biserica Agios Athanasios construită în secolul al XI-lea, pe fundaţii ce datau din secolul al IX-lea. Tot în partea de sus a oraşului se află şi biserica în formă de cruce Agios Papamelotiou, iar ceea se spune despre capitala Skopelos, că îşi etalează cu mândrie cele 123 biserici, este cu siguranţă o realitate, parcă la fiecare pas mai dai de câte o bisericuţă. O alta, de seamă mi s-a părut a fi biserica Agios Nikolaos, pe care am găsit-o în partea mai joasă a oraşului, spre port, ştiut fiind faptul că sfântul este protectorul marinarilor.

   Se mai pot vedea/vizita Muzeul de Folclor, Casa natală a poetului Paul Nirvana, transformată în mic muzeu, portul, faleza lungă cu tavernele înşiruite unde se pot încerca excelentele preparate pe bază de prune, insula fiind renumită pentru producţia însemnată de asemenea fructe. Pe faleză atrage atenţia eleganta clădire a Primăriei ce seamănă cu un conac clasic. Oraşul deţine plajă proprie, nu foarte atractivă, dar la nevoie, merge.

De menţionat ar fi faptul că Chora a primit, încă din 1978 prin decret prezidenţial, distincţia de aşezare tradiţională de patrimoniu, ceea ce o clasifică drept un loc aparte cu un aspect idilic şi actual, într-un melanj reuşit asupra căruia nu prea se intervine, decât cu permisiune specială chiar şi pentru lucrări minore.

 Recomand cu mâna pe inimă petrecerea unei vacanţe (cel puţin a uneia) în verzile Sporade, fie într-o singură insulă, fie făcând combinaţia dorită. Sporadele sunt insule care au devenit foarte accesibile pentru turişti în general şi de conaţionali în special, atât cu maşina plus ferry, dar mai ales cu avionul (eventual plus ferry), mai ieftin şi mult mai rapid. Parcă nici preţurile nu mai sunt atât de sus, devenind ceva mai modeste şi mai uşor de digerat. Rămâne la latitudinea fiecăruia s-o abordeze după cum simte, cert este că micul arhipelag cu insulele sale ca nişte bijuterii are ceva de oferit pentru oricine.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=RhLaM_ohu9w

---

VIZUALIZĂRI: 447 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI