Israel. Iordania. Egipt. Israel

TIPĂREȘTE

Cineva ma intreba ce zeu m-a ajutat la o calatorie… da, cred ca cineva, acolo sus, ma iubeste. Iata ca dupa 24 de ani de la prima idee de a vizita Israelul, anul asta am ajuns acolo. Excursie. Agentie.

Si pentru destinatia asta planurile au inceput cu mult timp in urma, un an si jumatate, pentru ca agentia ofera discount la plata integrala in…. maaaaare avans. Deci pretul a fost simbolic, spun eu, pentru avion, 8 nopti la hotel cu mic dejun si cina, autocaaaaare, ceva intrari, ghizi… 555 euro, dupa reducere. Taxe de frontiera: 100 euro.

Asadar, Aventura a inceput intr-o dimineata de vineri, cand in RO se astepta ploaie. Pentru cei care nu stiu, formalitatile la compania israeliana El Al sunt diferite de restul lumii; daca te gandesti ca ei sunt o alta lume, nimic nu trebuie sa va supere pentru ca vigilenta este in primul rand in folosul calatorilor. Veti fi intrebati despre cum, cand ati facut bagajele; daca ati primit pachete de la cunoscuti sau necunoscuti si daca stiti ce cuprind; cand ati planificat calatoria si altele, de interes pentru ei.

Dupa aterizare a urmat coada la granita, unde am primit viza de intrare: un cartonas albastru, pe care se pune stampila; in felul asta veti putea calatori fara probleme in tari musulmane, care se lupta, de cand lumea si pamantul cu Israelul, pentru ca pe pasaport nu va aparea ca ati calatorit in Israel.

Ne astepta un autocar racoros, cu apa la frigidere: 1 $/sticla de ½. A urmat un tur scurt si un popas la Jaffa. Apoi drumul lung, mi s-a parut, spre Tiberiades, la Marea Galileii. Un drum prin desertul presarat cu palmieri din loc in loc si minunate flori sangerii. Am ajuns pe intuneric la hotelul de 3 *; camera curate, cu apa calda si strictul necesar, inclusive cu cana electrica si ness, cafea si ceai… Cina, buffet suedez. Incercati mancarea de limba de vita. Un deliciu. Va rog mult, nu faceti risipa de mancare. In grupul nostrum, multi au avut impresia ca trebuie sa-si puna in farfurie din fiecare fel; au plecat de la masa stambandu-se ca nimic nu e bun. Credeti-ma, mancarea era delicioasa, dar nu poti manca din tote; sunt multe feluri pentru a gasi fiecare cate ceva sa-I placa. Eu nu fac acasa decat un fel de salata de vinete, acolo erau 3 feluri si vinete la cuptor si multe altele. Am suferit in fiecare seara vazand farfurii pline cu mancare ramase pe masa. Afara sau in desert, multi copii nu au ce sa manance… Am poposit 2 nopti acolo; a doua zi a urmat un tur pe la locurile incarcate de minuni biblice si de energii positive.

In cea de a 3-a zi am plecat spre Iordania. Petra a fost tinta mea acolo; au fost si alte opriri. La iesire din Israel au fost probleme cu pc-ul din granita si am asteptat aproape 3 ore recuperarea ultimilor 12-13 persoane din grup, din teritoriul afectat. Transferul spre Iordania se face cu un autocar care circula in “no men land”; apoi inca aproape o ora pentru formalitatile de intrare. Un autocar ne astepta dincolo de granita, deci am plimbat bagajele dupa noi. Drumul prin noaptea desertica urcand spre Amman a fost aproape mistic. Am aflat toata povestea printilor desertului care au civilizat cateva triburi si au facut o tara aproape occidentala. Un hotel bun, cu cel mai interesant tapet: fulgi de gaini lipiti pe pereti! Nu puteam sa nu va spun asta! Mici minusuri in camera dar au fost remediate imediat. Cina si mic dejun bune. Tur de oras dimineata. Coplesitoare privelisti. In ce conditii pot trai fericite unele popoare. Pranzul, in desert la un popas: bufet suedez, cafenea arabeasca, suveniruri si snacks-uri….

Petra. Un loc ce nu poate fi descris. Maret. Inaltator. Divin. Protejat de un trib frumos. Lasati-va impresionati de dorinta copiilor de a face negot, e mijlocul lor de trai. In pretul intrarii era inclus un drum pe magarusi dar nu s-a incumetat nimeni. Aveti posibilitatea de a merge calare, pe cai sau camile; sau cu trasura... Sau poate doar la intoarcere. Cumparati smirna, santal-alb si negru si alte arome mirifice de la ei, la “boutiq-ul” de la intrarea in defileu, chiar bijuterii: sunt sinceri si va vor spune care sunt din argint si care nu, care sunt piatre adevarate si care sunt sticla sau plastic. Si nu ezitati sa le priviti ochii.

O noua bucata de drum pana la Aqaba, la granite cu Israelul; o noapte frumoasa pe malul Marii Rosii. Dimineata, trezita de muezin: nu a fost asa sinistru ca in filme. Am auzit in cantecul lui si a celor ce se rugau impreuna cu el slava lui Dumnezeu. Un tur de oras pe lumina si privit in zare spre Egipt si Arabia Saudita, peste mare.

Trecerea prin Israel a fost meteorica: trebuia sa intram si sa iesim foarte repede: se sarbatorea Yom Kipur si urma sa se inchida granita intre orele 14 si 22 in ziua urmatoare. Asadar, noi formalitati de iesire din Iordania spre Israel, cu controale de bagaje prin filtru, ca la aeroport. Apoi drumul prin frumoasa statiune Eilat, spre granite cu Egiptul. Iar iesire din Israel, cu minunatul cartonas roz, la iesire. Intrare in Egipt. Pauzaaaa. Diferenta de ora locala, autocarul a venit dupa aproape 2 ore; timp de povestit spus bancuri…. in grup. Timpul aproape a zburat. Doar foamea si setea ne mai zburleau…

Ei, autocarul egiptean era… altfel! Jumatatea din spate era “imbracata” in folie protectoare impotriva soarelui. Buun. Umbra. In fata, cald. Arzator. In jur, piatra, nisp si praf. Uneori, aerul conditionat avea miros de praf. Pentru comparatie, in autocarul israelian, din cand in cand, aerul era improspatat cu aroma de grapefruit… roz! Sa te tot relaxezi. Ne asteptau 3 ore si un pic pana in zona turistica Sf. Caterina, locul de plecare spre frumosul rasarit de pe minunatul munte Sinai. A fost o oprire pe la jumatatea drumului pentru improspatare, ceai, cafea, gustare si suveniruri. Din nou o familie cu copii care isi dezvolta de mici abilitati mercantile. Asa traiesc ei: datorita turistilor. Chair si amaratele de capre nu au de ros decat pietre…. In Egipt am fost insotiti de... politia… ”turistica”; un frumos ambalaj de Securitate. Ghidul local, vorbitor de franceza, cum altfel, foarte amabil si recunoscator pentru bacsisul oferit cu mult drag de grupul nostrum, la final.

O oaza in mijlocul desertului. Mi s-a parut magnific faptul ca am putut sa fac dus cu apa calda. Cina a fost minunata. Oboseala ne-a doborat usor. Un alt grup de romani, mult mai mic, a ajuns noaptea, putin inainte de plecare pentru urcarea pe munte. Plecarea a fost in jurul orei 2, cu autocarul pana in locul de unde ne-a preluat ghidul din tribul beduinilor. Urcarea in intuneric, cu lanterne, cumparate sau inchiriate cu 1 $. Se puteau inchiria de la un magazine din curtea hotelului si bete pentru urcat pe munte. Se poate negocia urcatul pe camila, cam 10 $ dus- 10 $ intors…. Cativa spun ca nu ar fi reusit altfel. Camilele te urca pana la cararea de trepte; ele merg doar pe pietris si nisip… Din cand in cand ai senzatia ca nu mai poti. Sunt popasuri din 20 in 20 de minute de urcus poti bea un ceai- ceea ce va recomand cu drag. Cel mai bun ceai baut! pana la ultimul popas nu am baut strop de apa, doar ceaiul, inainte de final. La popasuri gasesti apa, snacks, ciocolate, orice-1 $. Merita, pentru ca ai nevoie de energie, iar marșul e fost divin.

Rasaritul. Nu e orice rasarit, e rasaritul care acum vreo 5777 de ani a arata drumul unui popor ales. Un drum plin de provocari, de dejnadejde si de invataminte. Un rasarit care te umple si te goleste in acelasi timp.

Apoi a urmat coborarea. Si vorba poetului:” mai lunga-mi pare calea… ” e cat se poate de adevarat. Munti, lumina, umbre si un pamant graitor. La fiecare pas vezi umbre si forme delicate… Din grupul mare de 50 de turisti, 30 am plecat la drum spre Sinai si am ajuns toti sus! Un grup extraordinar! E greu la urcat dar si la intors; beduinii se ofera sa te jute sa te sprijini de bratul lor sau iti ofera o camila; am fost sfatuiti sa negociem inainte de a a ccepta orice serviciu, asta pentru ca dupa, va fi greu sa scapi de ei. Pe drumul de intoarcere am intalnit un beduin care urca cu doi magarusi pe care erau cate 2 bidoane de 30 de litri cu apa; pentru cafea si ceai. A, se plateste si toaleta, 1 $; exista la fiecare popas….

La hotel, timp doar pentru mic dejun si dus, apoi drumul spre Israel. Cu aceasi oprire de improspatare; am fost singurul grup in 4 zile, care a trecut pe acolo. Noaptea la Hilton, in Taba. Retineti va rog ca lanturile hoteliere au camera de diverse preturi; turistii le catalogheaza cu stele. Acces la piscine, a doua zi dimineata; la cazare, deja spalau piscina. Seara ne-am spalat picioarele in Marea Rosie si caaaldaaa. Am ratat shopingul …

O noua zi. Pentru ca hotelul e chiar langa granita, ne-am tras bagajele pe roti pana acolo. In Israel ne astepta minunatul autocar cu miros delicious. Prima oprire: Aqvariul din Eilat; intrarea a inclus vizionarea unui filmulet si pranzul la autoservire. Bauturile de orice fel contra cost. A urmat un tur al minunatei statiuni si o oprire la bursa de diamante… Hahaha! Si cumparaturi de bijoux sau cosmetice de la Marea Moarta.

Drumul spre Jerihon- Jericho. La rasaritul lunii am oprit pentru imbaierea in Marea Moarta: o senzatie fina si uleioasa, de intinerire. Apoi cumparaturi la magazinul aferent plajei. Daca vi se par bune preturile, cumparati; in alta parte s-ar putea sa nu regasiti aceleasi produse. Un pont: in aeroport, la plecare sunt preturi excelente, dar nici acolo nu aveau ce cautam eu, comanda de la mama. In final, am gasit pe net, zilele trecute, de acasa... Hahahaha.

Noaptea la Jericho a fost in conditii excelente! Piscina hotelului minunata; din pacate, doamnele si domnisoarele din grup s-au cam expus, in costume de baie “traditional” romanesti, intr-o oaza … palestiniana…... Araba, musulmana. Spun aste pentru ca piscina s-a umplut de barbati dupa ce le-au vazut asa …... costumate. Doamnele lor stateau la mese, invelite in “uniforma” lor traditionale, si savurand narghilele…. Se poate consuma bere; cea locala este excelenta, 4 grade... Suficient. 4$.

O noua zi, o noua minunatie: Masada, cetatea cucerita de romani dupa 3 ani de asediu. Un monument de inginerie si determinare, de rezistenta si supravietuire.

Apoi drumul spre Bethleem…. Ultima noapte pe drumuri grele dar care iti usureaza sufletul.

Ultima zi: Ierusalim. Cu toate ale sale. Cu toata piosenia si maretia sa. Locuri de nepovestit dar care iti soptesc ca trebuie sa revii. Si poate atunci, lumea va fi mai buna.

Periplul nostrum nu a fost neaparat un pelerinaj, nefiind organizat de biserica; a atins insa, toate locurile sfinte din cele 3 tari. Momentele au fost sustinute de marele nostru ghid din Israel, al agentiei partenere, domnul Leon Cosma, un teolog si istoric remarcabil. Un roman dorit departe de tara lui draga si iubita. Un om minunat!

Sfaturi care va pot fi utile: mergeti cu dolari si lei. In cele 3 tari $= euro, deci pierdeti cu euro. In Israel se poate cumpara la comercianti si ambulanti in lei. Cardul este excelent la magazinele- magazine. Cele 32 de lumanari se aprind la Mormantul Sfant, se si sting imediat; le aduceti acasa, sau le aprindeti pe unde va opriti, daca ati inceput cu Ierusalim. Acasa le puteti aprinde la rugaciuni nevoiase.

Va mai recomand geamantane rezistente; nu folositi lacate sau folie pentru ca vor fi verificate la Securitate si veti fi nevoiti sa va cumparati altele in excursie- cheltuieli nepravazute… La hotelurile unde vi se duc bagajele la si de la autocar se da cam 1 $ de bagaj pentru cel care le cara; e umilitor sa I se traga cu putere bagajul din mana; am auzit spunandu-se ca “uite cum vor sa ne jumuleasaca” de catre personae care aveau pretentia ca sunt la hotel de 4 *. Of! Nu va stresati de grija mirosurilor: datorita caldurii si lipsei umezelii, gunoaiele se deshidrateaza, nu fermenteaza si nu miroase urat. Va fi o placere sa te plimbi seara spre mare, iar containerele de gunoi sa nu se simta… doar sa se vada…

Cea mai mare suferinta a mea, a fost sa indur turul nesfarsit de poze al catorva personae! Fara respect pentru ghid, dupa ce acesta termina de spus, iar respectivele de pozat si filmat, se trezeau sa intrebe despre ce era vorba. Nesimtire! Mai mult, filmau pe toata lumea cand se inchina, fara respect; se asezau in fata, cu aparatul in mana intinsa, cat sa nu mai poata nimeni fotografia. Nesimtirea, imensa! Am refuzat de fiecare data cand voiau sa le ajut cu poze in biserici: cum sa te fotografiezi cu toate icoanele???

Atunci cand sufletul este pregatit, fiecare ajunge la locurile Sfinte.

---

VIZUALIZĂRI: 6353 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI