Circuit Austria si-un-pic din Italia

TIPĂREȘTE

Si iata-ne in sfarsit sositi in ziua de dinaintea plecarii. Verificat presiunea in pneuri, bagaje (de care trebuie sa recunosc ca nu prea m-am ocupat eu ci sotia), apa de parbriz si toate cele de trebuinta pentru ca urmeaza un circuit destul de lung, mai bine de 3000 km dupa aprecierile initiale. Soacra-mea a sosit si ea la noi pentru ca urma s-o luam cu noi in excursie, deci nu mai ramane nimic decat sa-i dam drumu.

In acest review imi propun sa tratez doar problema drumurilor peste care ne-au dus pasii (si GPS-ul), astfel ca amanunte despre obiectivele turistice si locurile in sine o sa urmeze in alte review-uri. Excursia urma sa aiba 3 tronsoane mai importante:

1. Timisoara-Fontanella (AT) – cu 3 nopti de cazare in Fontanella - amanunte intr-un review viitor; (completare WM: amanunte aici;

2. Fontanella-Mogliano Veneto (IT) – pentru vizitarea Venetiei, cu o noapte de cazare in Mogliano Veneto (amanunte intr-un review viitor) (completare WM: amanunte aici;

3. Mogliano Veneto – Gosau (AT) – cu 3 nopti de cazare in Gosau (deja am mai scris despre unitatea de cazare pentru ca am mai stat de doua ori, puteti citi amanunte aici: vezi impresii;

si desigur, ar mai fi al 4lea - intoarcerea: Gosau - Timisoara.

Ziua 1: joi. Plecarea din Timisoara a fost la ora 05:30. Drumul pana la Cenad a fost cel binecunoscut, si in mai putin de o ora deja treceam in Ungaria (06:30). Imediat am intrat pe autostrada, la Mako, si da-i bataie spre Budapesta. In jurul orei 07:30 (ora lor, deci in aprox 3 ore de la plecarea de acasa) treceam pe langa Budapesta, pe centura. Doua benzi pe sens, putina aglomeratie, limita de 80 km/h pe aproximativ 20 km din cei 30 ai centurii, dar de obicei se merge putin mai tare (90-100), iar pe ultimul segment al acesteia ungurii deja au definitivat lucrarile de largire si adaugare a inca unei benzi, asadar aici se circula mai repede si mai lejer, limita de viteza fiind ridicata la 100 km/h. Apoi tot inainte spre Gyor, la ora 08:45 (ora lor) deja intram treceam in Austria. Aici am facut un mic popas pentru cumpararea vignetei de AT, mers la toaleta, plimbat catelul (care era si el cu noi cuminte in cusca lui de pe bancheta din spate) si mancat niste sanvichuri. Pe la 09:10 am urcat in masina si voiosi nevoie-mare am plecat mai departe, nu stiam de patania ce ne asteapta in doar cateva zeci de minute. Am alergat masina destul de tare pana aici (medie de 160 km/h) astfel ca aveam un timp foarte bun, in nici 5 ore de la plecarea de acasa eram deja trecuti in Austria. Dar imediat dupa ce am trecut de Viena (pe autostrada ocolitoare, desigur) simt ca masina nu mai trage cum ar trebui. Dupa cateva secunde se aprinde si martorul din bord care indica problema cu bujiile incandescente, se aprindea si se stingea intermintent, ca un semnalizator. Hopa! Avem o problema! Stiam de aceste motoare (2.0 TDCi) ca la o anumita varsta apar probleme la injectoare, dar nu ma gandeam c-o sa se intample tocmai intr-un astfel de moment. Ies de pe autostrada la primul popas si spre norocul nostru era si semnul i, asta insemna ca avem si internet wireless. Eram aproape de St. Polten, am cautat repede cea mai apropiata reprezentanta Ford si mi-a gasit-o la doar 16 km de unde eram noi, undeva in zona St Polten-Sud. Mergem acolo, imi fac o mica investigatie si vine rezultatul, imbucurator: este vorba de un furtun spart, putem sa il comandam si il aveti pe maine, sau putem sa va punem unu folosit. Eu: sunteti sigur ca nu e problema la sistemul de injectie? La injectoare? Ei: nu, nu, este doar frurtunul. Aveau la vanzare o masina exact ca a mea, cu doar 67.000 km rulati si mi-au pus furtunul de la ea. A costat 135 EURO (50 manopera + 85 furtunul) si dupa ce am asteptat sa treaca si pauza de masa (la ei pauza e pauza intre 12 si 12:45) am platit si am plecat mai departe bucurosi ca s-a rezolvat problema. Am inceput din nou sa calc masina mai tare sigur fiind ca problema e rezolvata, dar dupa nici jumate de ora, iar se aprinde martorul, si iar masina pierde putere si nu mai trage. Ne-a pierit imediat zambetul si ne-am dat seama ca deja avem o problema imensa. Am facut cale-ntoarsa (parcursesem deja 50 km de la service) si am mers din nou la service. Au pus-o din nou la diagnoza si de data asta n-au stiut ce sa-mi zica. Ca s-ar putea sa fie o problema cu injectoarele, sau cu pompa de inalta presiune, sau s-ar putea sa fie de la combustibil sau de la sistemul de alimentare. O verificare amanuntita ar dura cel putin 4 ore (si ar costa cel putin 400 EUR manopera fiind 100 EUR/ora) si asta doar pentru ca sa-mi spuna ce are. Si un injector costa cam 600 EURO si pompa chiar mai mult. Noi deja eram in intarziere asa ca le-am batut putin obrazul ca mi-au luat cei 135 de euro degeaba si am plecat mai departe in ideea ca o sa merg mai incet si sperand ca problema sa nu mai apara. Si intr-adevar, am mers cu 110-120 km/h si n-a mai aparut, insa timpul asta dupa aprox 5 ore pierdute fix degeaba. Si ceva bani.

Era deja 14:30 cand am plecat de la service (a doua oara) si mai aveam de parcurs aprox 600 km in acea zi. Nu era foarte mult, dar am plecat cu inima-ndoita pentru ca nu stiam cum o sa se comporte masina. In jurul orei 17:00 treceam pe langa Salzburg si imediat dupa aia autostrada intra in Germania, pentru aprox 95 km. Aici am avut parte de niste portiuni cu ploi torentiale incredibil de puternice, si desigur nelipsitele ambuteiaje. Aveam si un cadru natural olfactiv destul de neplacut pentru ca pe majoritatea campurilor in acea zona a Germaniei se imprastia balegar pentru ingrasarea solului. Se stie ca este principala modalitate prin care isi pastreaza pajistile atat de verzi. Doar ca, fie vorba-ntre noi, dupa miros parea sa nu fie doar produse animale, intelegeti ce vreau sa spun. Portiunea asta cu ambuteiaje si furtuni de doar 100 km ne-a costat destul de mult, cred ca aproape de doua ore. Dupa ce am iesit din Germania, am mers mai intins. Am trecut de Innsbruck si de aici mai aveam doar 160 km. Masina nu mai dadea semne de oboseala (e adevarat, nu am trecut de 120 km/h) si totul decurgea OK. Totusi, pe final a devenit foarte obositor. Eram deja plecat de acasa de mai mult de 14h. Autostrada in acea zona (Imst-Landeck-St Anton-Dalaas) pe alocuri se transforma in drum national normal cu o banda pe sens, mai ales prin tuneluri. Apropos de tuneluri, acestea sunt foarte multe in zona respectiva, si foarte lungi, totul culminand cu tunelul Alberg Strassentunel dintre St Anton si Klosterle (care face si legatura intre Tirol si Vorarlberg) de 15 km si pentru care se achita o taxa speciala de 8,5 EURO pentru fiecare trecere. La Bludenz am iesit de pe autostrada si cu toate ca mai aveam doar 24 km pana la Fontanella, pot sa o spun fara doar si poate ca au fost cei mai lungi 24 km din viata mea. Deja era noapte, drumul foarte ingust, multe urcusuri si coborasuri, multe serpentine, curbe foarte stranse si o ploaie marunta care cadea necontenit. Si noi eram 15 ore de la plecarea de acasa (din care vreo 11 in masina si vreo 4 la service), treziti la 04:30. Reteta perfecta. Gps-ul ne-a dus pe varianta Raggal-Plazera-Garsella-Sontag-Fontanella, traseu cu mult mai greu mai ales pe ploaie (drum mai ingust) decat cel pe la Thuringen-Blumenegg-Blons-Fontanella dar se pare ca era mai scurt cu 2-3 km drept pentru care el l-a considerat mai rapid. Eh, ce s-o mai lungim, totul e bine cand se termina cu bine, am ajuns in jurul orei 21:00 (ora lor), asadar dupa vreo 16 ore. Daca nu era patania cu service-ul am fi ajuns mai repede cu vreo 4-5 ore si totul a fost perfect. Dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Despre ce am facut pe-acolo o sa scriu separat. Acesta este un review doar despre drumuri deci o sa continui aici cu ziua de duminica, zi in care am plecat din Fontanella, spre Mogliano Veneto, localitate care se afla la nici 20 km de laguna venetiana si pe care am ales-o ca resedinta pentru mica noastra escapada italiana de doar o noapte.

Asadar la 08:00 dimineata am plecat din nou spre Innsbruck, trecand prin tunelul Alberg si achitand cei 8,5 EUR aferenti, iar in Innsbruck am cotit spre sud, spre Italia. Inca nu am inteles de ce aici exista o cabina pentru taxare, ne-au luat 10,00 EUR chiar dupa ce am trecut de Innsbruck. Probabil pentru ca este o zona cu tuneluri si banii din aceasta taxa se duc in intretinerea acestora, nu stiu ce sa zic. Planul initial era sa trecem prin Cortina d’Ampezzo dupa care sa o luam prin Passo Giau pentru a vedea Dolomitii in toata splendoarea lor. Insa pe parcurs ne-am dat seama ca ne-am lungi prea mult si cum pentru vizitarea Venetiei aveam doar dupa-masa acelei zile, ne-am decis ca din Cortina sa mergem direct spre Mogliano Veneto pe cel mai scurt drum. Am intrat in Italia pe la Brennero si dupa doar vreo 25 km (pentru care am achitat 2,80 EUR) am iesit de pe autostrada ai am luat-o spre Cortina d’Ampezzo. Peisaj de munte foarte asemanator cu cel Austriac. Multe case ornate in acelasi mod, cu nelipsitele flori la balcoane, insa din pacate in aer deja adia iz latino: curtile nu la fel de ingrijite, pe ici pe colo au aparut si gunoaiele pe marginea strazii si alte de-astea. In Cortina d’Ampezzo am ajuns la 12:25, stiu asta pentru ca am bonul de la parcare. Am achitat 2 EUR pentru o ora de parcare, timp in care am umblat putin prin statiune, apoi am stat la o terasa la un suc si mers la toaleta.

Drumul a continuat pe traseul Pieve di Cadore-Longerone-Ponte Nelle Alpi si de aici am urcat pe autostrada A27 care ne-a dus spre sud, si ne-a lasat la mai putin de 10 km de Mogliano Veneto. Drumul excelent pe autostrazile din Italia. Inainte fusesem doar cu avionul si chiar eram foarte curios de cum arata autostrazile la ei. Dar ma declar de-a dreptul incantat. Dupa aprox 80 km parcursi pe autostrada, la iesire am achitat din cate-mi amintesc 5,50 EUR. La ora 15:00 eram deja in fata hotelului La Meridiana din Mogliano Veneto, despre care o sa scriu separat. Dupa-masa zilei de duminica ne-am petrecut-o hoinarind prin Venetia pentru ca soacra-mea nu fusese deloc pe-acolo, asa ca i-am facut o surpriza, i-am spus ca trecem prin cunoscutul oras italian doar cu o seara inainte. Catelul a ramas in camera la hotel si a dormit. E foarte cuminte in deplasari, n-avem probleme. Iar noi am luat trenul din Mogliano Veneto pana la Venetia dupa care am batut pe jos drumul Piazale Roma-Piata San Marco – Piata Giovanni e Paolo si retur, pentru ca nu functionau vaporasele. Am nimerit intr-o zi in care era ceva sarbatoare locala si pe Canal Grande avea loc o parada cu diferite ambarcatiuni si gondole asa ca toata lumea asista la aceasta si traficul era interzis pentru alt tip de ambarcatiuni.

Ziua urmatoare (luni) eram chititi sa mai mergem putin prin Venetia, pentru ca drumul pana la Gosau se anunta destul de usor (aprox 400 km din care 370 pe autostrada). Insa imediat ce am iesit din parcarea hotelului ne-am confruntat cu un trafic de-a dreptul infernal asa ca am schimbat directia din mers si am dat GPS-ului sa ne duca cat mai repede pe A4, directia Palmanova-Udine-Tarvisio, pe unde am intrat in Austria. Asfaltul la fel de bun si pe aici, cateva portiuni destul de scurte pe care erau lucrari si viteza era limitata la 60-80 la ora insa per total drumul a fost bun spre foarte bun. Pentru cei aproximativ 210 km parcursi pe autostrada in Italia am platit la iesire 14,50 EUR. La aprox 2 ore de la plecarea de la hotel (ora 10) am intrat in Austria, dar nici aici n-am scapat de taxe, in zona Villach ne-au mai tras o “amenda” – o taxa de tunel de 10 EUR. Acum ma uit pe harta si vad ca imediat dupa Villach este un tunel mai lung, asanumitul Oswaldibergtunnel, deci probabil ca aici a fost acea taxa. Asadar atentie cand va faceti calculele pentru costurile de drum, niciodata sa nu va limitati doar la costul combustibilului+vignete pentru ca niciodata nu stii cum iti iese in cale un tunel sau o taxa de pod sau mai stiu eu ce alte probleme cu masina, etc.

La ora 12:45 eram deja ajunsi la destinatie, am ales sa mergem mai intai direct la lacul Hallstatt, locul nostru preferat din zona, unde este amenajat un spatiu cu masute si pajiste frumoasa, unde lumea vine la picnic. Asta facem de fiecare data cand ajungem acolo, nu conteaza ca-s 25 de grade cu plus sau minus 10, luam pranzul la picnic pe malul lacului Hallstatt. Dupa care a urmat o plimbare si-o bere la o terasa in Hallstatt, si apoi cazarea.

In ziua urmatoare, marti, aveam in grafic o vizita la Salzburg. Noi mai fusesem de cateva ori dar vroiam s-o ducem si pe soacra-mea sa vada fortareata sau castelul Hohensalzburg. Distanta este foarte mica de Gosau, cam 65 km din care jumate pe autostrada A10, astfel ca n-a fost nicio problema in a ajunge in aprox 1h. Am stat pe acolo cateva ore apoi la intoarcere am ales drumul prin St Gilgen pentru ca ne place foarte tare pe-aici, atat aceasta localitate cat si lacul Wolfgang. Drumuri nationale cu o banda pe sens, uneori cu doua, dar asfalt ca-n palma, trafic relaxat si aerisit, condusul o placere.

Pentru miercuri aveam nu mai aveam programata nicio deplasare, doar pe-acolo prin zona poate ca am fi urcat pana la Krippenstein si la 5 Fingers. Insa nu a mai fost cazul pentru ca marti seara a venit un telefon de acasa care ne-a semnalat o problema de familie, astfel incat soacra si sotia trebuiau sa ajunga cat mai repede posibil la Bucuresti. Deci concediul nostru s-a terminat mai repede cu o zi, in loc de joi am plecat spre Timisoara miercuri dimineata. Drumul obisnuit Gosau – Hallstatt - Obertraun – Bad Ausee – Liezen, si de aici intrare pe A9 pana la St Michael in der Obersteiermark iar de acolo pe S6 spre Viena. Cand ne-am apropiat de Viena, GPS-ul a considerat ca economisim timp daca de la Wiener Neustadt o luam spre Eisenstadt insa de acolo problema e ca se termina autostrada. Asa ca de acolo am mers pe drum national prin Purbach, Jois si am iesit in A4 in zona Parndorf, iar de aici desigur pe autostrada spre Budapesta. Imediat cum am ajuns iar la autostrada am facut un popas de jumate de juma de ora (11:45-12:15) pentru haleala si mers la baie. De aici am venit intins spre Budapesta apoi mai departe spre Mako. Pe finalul tronsonului de autostrada am accelerat din nou masina putin pana la 160 km/h de curiozitate sa vad daca face din nou figura cu ledul din bord si intr-adevar iar s-a aprins si si-a pierdut puterea. Noroc ca daca opresc motorul si-l repornesc dupa cateva secunde, isi revine la normal. La 18:30 (ora noastra) eram deja acasa in Timisoara pentru ca sotia cu soacra aveau tren trei ore mai tarziu, spre Bucuresti.

3450 km parcursi, consum mediu indicat in bord 6,00 l/100km. Pe portiunea Timisoara-St Polten la plecare imi indica 7,20 pentru ca am mers mult mai tare, dar dupa problema cu masina am lasat-o mai moale si asta a avut pana la urma si o repercusiune pozitiva: scaderea consumului. Per total o experienta inedita si care ne-a oferit posibilitatea de a vedea si o particica din indepartatul Vorarlberg. Daca masina nu ne-ar fi bagat bete-n roate, ar fi fost chiar perfect. Dar nici asa nu ne plangem. Ne gandim ca la anul sa repetam experienta unui circuit, poate mai extins, sa atingem si alte tari ale Europei. Ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 5322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI