In delegatie :)

TIPĂREȘTE

Nu am stiut unde sa incadrez povestirea mea asa ca il las pe webmaster sa o faca :).

In perioada 7-11 mai 2012, a avut loc la Munchen Targul International pentru managementul materialelor, apei, canalului si deseurilor. Este un eveniment de foarte mare amploare. Anul acesta s-au inregistrat peste 125.000 de vizitatori si au fost 2.939 de expozanti din 54 de tari. Eu am fost unul din cei 125.000 de vizitatori... Dar nu despre targ vreau sa vorbesc. Am pomenit despre el ca sa precizez care a fost scopul micii mele excursii. Am profitat insa de aceasta ocazie si am poposit putin si in Austria si in Cehia, la Praga.

Am pornit la drum duminica dimineata la ora 6, impreuna cu alte 3 colege... pana la Timisoara de unde ne-a preluat masina care urma sa ne duca la destinatie. Ungaria am parcurs-o rapid... Mako... Szeged si de acolo pe autostrada pana in Austria. Nu o sa inteleg niciodata cum de iarba este atat de verde in Austria... totul este atat de ingrijit si campurile acelea pline de eoliene... si acoperisurile caselor pline de panouri solare... categoric stiu sa profite de resursele oferite de natura. Am lasat Viena in urma si am mai calatorit inca vreo 30 de km pana in Siegenfeld im Wienerwald, un mic satuc inconjurat de paduri, la cativa km distanta de Mayerling, localitatea in care se afla castelul de vanatoare al imparatului Franz Josef si locul in care s-a sinucis printul mostenitor Rudolf.

Noaptea am petrecut-o la Gasthof Skilitz, o pensiune foarte draguta si curata, condusa de familia Skilitz, doi tineri foarte primitori. Cazarea a costat 33 euro camera single, cu mic dejun inclus, un pret foarte bun, zic eu. Am ramas foarte uimita cand am aflat ca pensiunea este inchisa lunea, fiind ziua lor libera. N-am auzit de asa ceva in Romania. Totusi, luni dimineata erau la datorie servindu-ne micul dejun.

Am plecat din Siegenfeld si ne-am indreptat spre Mayerling ca sa vizitam castelul. Din pacate era prea devreme si nu era inca deschis, asa ca l-am vazut doar pe exterior. Am crezut ca este mai impunator, dar totusi a fost doar o casa de vanatoare.

Am plecat spre Munchen, unde am ajuns dupa un drum de peste 500 de km fara sa simtim prea mult oboseala. La Munchen... surpriza... am fost cazati la Katholische Akademie in Bayern... da... este un hotel... foarte aproape de statia de metrou... si la 4 statii de metrou de Marienplatz, unde am batut magazinele timp de vreo 5 ore. Katholische Akademie e doar un loc de dormit , deloc ieftin... am platit 83 de euro/ noapte camera single, cu mic dejun inclus. Nu aveam televizor in camera, in schimb aveam o mica biblioteca... toate cartile in germana, desigur. Camera era mica, dar foarte curata, baia era aproape la fel de mare ca si camera, cu dus, uscator de par, prosoape, sapun, sampon, etc.

In Munchen am stat 2 zile si am fost intr-o continua alergatura... magazine... IFAT (targul) si apoi iar magazine... Olympia Einkaufszentrum merita vizitat pentru amatorii de cumparaturi. In ultima seara, am fost invitati la cina de una din firmele expozante de la targ si drumul inapoi la hotel l-am facut cu autobuzul. Din metrou nu vezi nimic, dar te duce repede la destinatie, cu autobuzul am facut 45 de minute dar macar am vazut o parte din Munchen. Cel mai mult mi-a placut o cladire in care erau expuse masinile de la Mercedes... n-am pozat decat o parte a acesteia, pentru ca m-am incurcat in husa aparatului cand ma grabeam sa-l scot sa imortalizez imensitatea de cladire. Am avut in program si o excursie la uzinele BMW... n-am vazut muzeul BMW, in schimb am umblat cateva ore, insotiti de un ghid, pe la toate liniile lor de fabricatie... am vazut cum fac partile componente ale masinilor... cum vopsesc masinile... spre final ne cam lasasera picioarele asa ca am ratat cea mai importanta parte... partea de distributie. Ghidul ne-a scutit de suferinta si nu ne-a mai dus si acolo, cand a vazut ca eram pe jumatate lesinati de la atata umblatura.

Din Munchen am plecat miercuri dimineata... directia Praga, aproximativ 400 de km. Aveam cazare la Hotel Adeba. Pe drum spre hotel am profitat de ocazie si am facut cateva poze cu cladirile de pe malul Vltavei si uite asa am vazut si Casa care danseaza, denumita si Casa Ginger si Fred, dupa celebrul cuplu de dansatori Ginger Rogers si Fred Astair.

La hotel…surpriza…. schele, schele si iar schele…. era in renovare…deja imi si inchipuiam ce nebunie este in interior, dar interiorul hotelului era perfect, totul era curat si nou. Pretul? ... perfect…. 39 euro camera single cu mic dejun inclus. Hotelul se afla la 20 de minute de mers pe jos de centrul Pragai. Asa ca ne-am lasat bagajele in camere si am pornit spre centru. Am intrebat la receptie cum se ajunge in centru, iar receptionera mi-a dat indicatiile necesare, dar se pare ca oboseala era cam mare si dupa cateva sute de metri uitasem tot…. eu ziceam stanga…dreapta …stanga, altcineva zicea dreapta…stanga…dreapta…asa ca am agatat repede un ceh pentru a ne da indicatii. De data asta a fost ok si dupa o plimbare de 20 de minute am ajuns si in centrul Pragai. Acolo…nebunie…. nu mai stiam unde sa ne uitam si ce cladire sa pozam. Era plin de grupuri de turisti asiatici, pe care ghizii ii adunau ridicand niste stegulete…. fiecare grup cu steagul lui. Noi, fara ghid, cam habar n-aveam la ce ne uitam . Si totusi…. centrul vechi unde toate cladirile dateaza din sec. XI…Primaria din Praga, cu turnul ei impresionant…. Ceasul astronomic unde din ora in ora, o usita mica se deschide si Domnul Isus inainteaza iar cei 12 discipoli il urmeaza, in timp ce scheletronul bate clopotul. Sub ceasul astronomic sunt 12 medalioane cu semnele zodiacului…. Muzeul National…ai nevoie de vreo 2 zile ca sa vizitezi linistit Praga. Ne-am si pierdut, dar dupa o ora de umblat pe tot felul de stradute am ajuns intr-un loc cunoscut…. E plin de magazine de suveniruri unde se negociaza tot ce vrei sa cumperi, iar plata se poate face si in coroane si in euro, dar la fiecare pas intalnesti si case de schimb valutar…cursul de schimb? ... 1 euro = 24.8 coroane.

Mancarea a fost extraordinar de buna peste tot... la nemti am mancat cea mai piperata supa cu taietei din viata mea :)... in rest nu am nimic de reprosat la capitolul acesta.

Joi dimineata, dupa ce am respirat si aerul din Praga, am pornit spre casa…. lung drumul…pana la Timisoara 811 km si din Timisoara inca 160 km pana la Deva, dar a meritat.

A fost haios cand am intrat in tara…... de la imensitatile de drumuri pe care umblasem am trecut la drumul dinspre Cenad spre Timisoara…. atat de ingust mi s-a parut…aveam impresia ca nu incape masina pe el (un microbuz VW) …. si disparusera campurile verzi si casele nu mai erau la fel de ordonate…si totusi…. mi-a fost tare dor de casa.

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI