Charles Bridge Palace 4* - farmec de palat în Praga romantică

TIPĂREȘTE

Mi-aduc aminte… A trecut multă vreme… Niște decenii… Prin șap-șapte rămâneam fermecată de frumusețea Pragăi și a stațiunilor Karlovy Vary și Marianske Lazne.

De data aceasta mi-am dorit doar Praga și am redescoperit-o modernizată, dar păstrând același mix armonios dintre stilurile renascentiste, baroc, gotic, art nouveau și cubism, o metropolă de invidiat. O capitală extraordinar de îngrijită și curată, plină de verdeață și flori, cu o viață trepidantă, dar nederanjantă, care parcă te umple de energie și pe tine ca turist. Așa cum mi-aș dori-o și pe a noastră…

Charles Bridge Palace face parte din rețeaua de hoteluri Pinelli. De ce l-am ales pe el dintre sutele de hoteluri și pensiuni ale Pragăi?

Hotelul are o locație imbatabilă, aflându-se în inima orașului, în apropierea celor mai faimoase atracții.

Râul Vltava a dat viață orașului magic de sute de ani, el curge chiar prin centrul istoric al Pragăi, netulburat și calm în drumul său către fuziunea veșnică cu sora Elba și în cele din urmă cu Marea Nordului. Simt că frumusețea Pragăi este sporită de Vltava, ea va mai trece prin multe orașe și sate, dar aici are un farmec aparte. La doar 60 de metri de hotel, îmi era nespus de la îndemână ca fiecare seară s-o încheiem cu plimbarea prelungă pe cheiul Vltavei, chiar și pe ploaie… Lebede, rățuște, pescăruși și alte păsări, ba chiar și bizami animau apele râului.

Acest hotel care se află la doar două minute de mers pe jos de Podul Carol, se mândrește cu istoria sa bogată.

Este unic datorită atmosferei sale încărcată de istorie. Hotelul se află pe Anenske namesti 203/1, într-o clădire clasicistă cu patru aripi. Casa Inchizitorilor se situa în acest loc între anii 1366-1416. În a doua jumătate a secolului al 18-lea, casa a fost reconstruită de familia contelui Joseph von Deym într-o clădire tip baroc, impozantă, cu patru aripi. În secolul al 19-lea clădirea a fost renovată, păstrându-și caracterul distinctiv până în zilele noastre. Cert este că și-a primit numele de la renumitul pod, datorită și distanței foarte mici dintre ele – 150 de metri. Nu cred că există un hotel mai apropiat față de Podul Carol.

De mici și simple bucurii care mă fac fericită de la sine, am avut și de data asta parte: imaginea apusului auriu reflectată în apele Vltavei și având ca fundal Castelul Pragăi, îmbrățișarea necondiționată a unor păsări, neașteptata întâlnire de-o clipă cu o veveriță în parcul Vysehrad-ului, acea mică floare a soarelui ivită solitar într-un zid de piatră, dar și gustul acelui gulaș savuros, acompaniat de o bere Pilsen Urquell… și acum mijesc ochii plescăind de poftă precum un aligator fericit… Sau tdelnik-ul, cel care-ți muta nasul din loc ori de câte ori treceai pe lângă magazinul unde era preparat. A, era să uit… Cum să nu rămâi *paf* la vederea acelui mic kit de cusut din camera de hotel, în care ața de cusut era băgată și în ac! Nicăieri, niciodată n-am mai întâlnit așa o ajutorare pentru cei care nu se descurcă fără ochelari… Un alt motiv de bucurie era pur și simplu să hoinărim, fără nici o țintă, pe șerpuitoarele străduțe înguste, pietruite, unele mărginite de magazine și cafenele sau pub-uri tradiționale, cele mai multe având și terase fie la stradă oferind tumultul circulației, fie ascunse în curți interioare. La tot pasul și cu ochii tot pe sus, nu încetam să admirăm arhitectura uimitoare a clădirilor.

Dar cum să nu te bucuri, să-ți tresalte inima de bucurie – vorbele lui Creangă – când în stația de metrou unde am vrut să cumpărăm abonament pentru mai multe zile pentru transport local, ni s-a spus că beneficiem de gratuitate pentru oricare dintre mijloacele de transport – metrou, autobuz, tramvai? Avantaj, seniori! Doar să prezentăm pașaportul la un eventual control. Mai există vreo capitală cu asemenea facilitate? Iar dacă nu mi-aș fi îndreptat pașii spre acel ghișeu de informații din stația de metrou, n-aș fi știut de acest beneficiu și aș fi cumpărat direct bilete de la automat…

Poate toate acestea ar părea nesemnificative, însă mie mi-au oferit momente de încântare…

București – Praga – zbor de dimineață, TAROM, durata două ore.

Pentru a ajunge de la aeroport la hotel, cam vreo 12-13 km, aveam două opțiuni: taxi și în 30 min ajungeam la hotel, sau mai complicat – autobuz 119 Veleslavin, apoi metrou linia verde, coborâre în stația Starometska și vreo 400 m de mers pe jos. Am ales bineînțeles prima variantă, fără stress, cursa cu taxi BMW a costat aproape 30 euro, iar pentru că la sfârșitul sejurului am apelat la aceeași firmă de taxi, am primit un mic discount la cursa spre aeroportul Vaclav Havel.

Clădirea hotelului este impunătoare, fiind împrejmuită pe cele patru laturi de strada principală Smetanovo, paralelă cursului Vltavei, cele două străduțe înguste cam cât un lat de mașină -Anenska și Na Zabradli- și de piațeta Anenske. Străduța Anenska este prima următoare străzii Karlova cea care este în prelungirea Podului Carol și conduce spre Piața Veche a Pragăi.

Intrarea în hotel se face din piațetă unde sunt și locuri de parcare pentru mașini. Hotelul are trei etaje și mansardă. Parterul este ocupat de recepție, restaurant, camere, mai multe holuri, terasă interioară.

Ca să te simți binevenit într-un hotel, un prim rol îl are recepționerul. Ne-a întâmpinat un tânăr arătos și deosebit de amabil, care în câteva clipe a completat formularele necesare, dându-ne și unele informații importante, precum și cardurile pentru curent electric și cheia de la cameră, atașată unei perișoare din lemn, cu rugămintea ca atunci când părăsim hotelul, să o lăsăm la recepție. OK, de altfel, ar fi fost și incomod s-o luăm la plimbare cu noi… Alegerea și rezervarea o făcusem cu o lună și jumătate înainte, pe booking.com, pentru o cameră dublă, cu mic dejun inclus și anulare gratuită. Pentru cele șapte zile de cazare am plătit 780 euro. Nu a fost puțin, dar pentru tot ce ne-a oferit, a meritat.

Pentru cine voia să admire de la fereastră priveliștea spre Castel și Vltava, trebuia să adauge niște bani în plus, dar avea parte și de zgomotul aglomeratei străzi Smetanovo. Mi-am dorit doar o cameră liniștită, făceam doi-trei pași și beneficiam de aceeași priveliște.

Tot în aceeași clădire, pe strada Smetanovo nr. 22, opus intrării în hotel se află Muzeul Berii din Praga – un restaurant în care au fost aduse cele mai bune beri artizanale regionale. Oferta? Doar vreo 30 de sorturi de bere poți degusta aici… Există patru astfel de pub-uri în Praga având aceeași denumire – Prague Beer Museum.

Chiar în fața hotelului se află stația de tramvai Karlovy Lazne – numerele 1,2, 17,18,25 și de noapte 93. Și ce tramvaie! Ultramoderne, silențioase, curate…

Există două lifturi – unul de tip vechi, de secol trecut, cum numai prin filme mai vezi, dar funcțional și unul nou, Schindler, pentru maxim opt persoane.

Să intrăm în cameră – etajul I, camera 103.

Un mic culoar, pe partea dreaptă baia, pe stânga o cămăruță – gen dressing, în față – camera. Spațioasă - 22 m. p., primitoare, luminoasă, mobilier elegant, paturi mari pe care noi le-am apropiat, într-un cuvânt: plăcută. Mobilier rafinat de epocă – secretaire din lemn masiv furniruit, cu două sertare adânci, birou, scaune înalte tapisate, fotoliu, măsuțe cu blat gros de sticlă, tăblia de la capul paturilor din lemn masiv pictat în culori puternice, ferestre înalte până la tavan, ba chiar și candelabru ornamentat (doar locuiam într-un palat…) Pentru prima oară ne-am bucurat de atâta lumină într-o cameră de hotel.

Perdele albe, vaporoase, din voal semitransparent dar și draperii aurii pentru orele însorite din zi, parchetul de culoare deschisă, perfect întreținut, oglinzi mari tot cu rame aurii, lampă, aplice deasupra paturilor care răspândeau o lumină blândă, un suport pliabil pentru bagaje, telefon, televizor LCD SENCOR cu peste 50 de canale, aparat de aer condiționat cu termostat pentru a seta temperatura dorită, două calorifere generoase sub pervazul ferestrelor, telefon, fierbător de apă, cești și pahare, pliculețe cu ceai, cafea și zahăr, cutiuțe cu lapte – ne-am răsfățat într-o cameră aerisită și îmbietoare.

Paturile au fost foarte comode, saltele înalte, lenjerie impecabilă, gata să-ți ofere mângâiere la orice mișcare. La două zile era schimbată și cu toate că le-am rugat să n-o mai facă, mi-au zâmbit spunând că asta-i politica hotelului. Prosoapele aveau același regim.

În micuțul vestiar se află o comodă înaltă, cu patru sertare, un dulap fără uși (s-au redus probabil din cauza locului strâmt) în care se află în partea de jos minibarul. Cocoțat este seiful.

Baia, nu foarte mare nici ea, avea o chiuvetă pe cinste, cu picior, robinete strălucitoare, vas de toaletă și bideu, cabină de duș cu uși perfect etanșe, dulăpaș cu trei compartimente, cu oglinzi și led, uscător de păr, oglindă cosmetică, calorifer, un scăunel pe care era așezat un coșuleț cu articole de toaletă, reînnoite zilnic dacă se consumau.

Holurile hotelului sunt decorate cu picturi minunate, sculpturi, oglinzi, mobilier din lemn sculptat, ba chiar salonul unde se află recepția este *strașnic păzit* de o armură veritabilă.

Doza zilnică de bucurie debuta cu mic dejunul (între 7:30 și 10:30) – alt punct forte oferit de hotel. Papilele noastre gustative au fost distrate cu arome delicioase, culori și texturi incitante. Pe lângă brânzeturile și șuncile pragheze, salate și pastete, ouă ochiuri, fierte sau diverse omlete, crenvurști și mai multe feluri de cârnați, te mai înfruptai și cu bacon, fasole și porridge pentru englezi, amestec de legume coapte, rondele de cartofi, cereale și iaurturi, gemuri, fructe și legume proaspete, murături, diverse tipuri de pâine, chifle și cornuri. Lista se încheie apoteotic cu prăjiturile de casă, în fiecare zi, altele. Cafeaua de calitate, sucurile răcoroase și ceaiurile aromate le acompaniau fericit.

Abundența aceasta era însoțită de atmosfera atât de plăcută care te întâmpina când intrai în restaurant. Totul era perfect aranjat. Lumina caldă, mobilierul luxos, muzica de fundal plăcută, picturile, dar mai ales ospitalitatea și profesionalismul fetelor care ne serveau, făceau să ne prelungim festinul…

Recepția are program nonstop, într-un colț un computer este la dispoziția oaspeților. Tot aici se află și camera de depozitare a bagajelor.

Umbrele mari, vânjoase, care rezistă la rafalele puternice de vânt, ne-au fost oferite de către recepționer. Nu multe hoteluri o fac…

Google Earth mi-a fost de ajutor în descoperirea supermarket-urilor din apropierea hotelului, la 700m –1km aveam LIDL, BILLA și TESCO (de unde am cumpărat berea la prețul cel mai bun).

Combinație de eleganță rafinată și bungust cu confort și caracter practic, profesionalism din partea întregului personal – da, m-am simțit ca-ntr-un palat – Palatul Podului Charles!

O vorbă înțeleaptă spune că ficare om trebuie să creadă în ceva… Momentan, cred că o să mai revenim în Praga, au mai rămas atâtea de vizitat…

Și nu uitați, când treceți pe Podul Carol să atingeți placa de bronz din josul statuii Sf. Jan Nepomuk…

Într-adevăr, un hotel la care îți dorești să revii, excelează la ospitalitate. Loc superfain.

Toate au fost pe gustul meu. Hotel perfect într-o vacanță.

Există o gamă largă de produse servite. Dulciurile de casă au fost delicioase. Atmosferă deosebit de plăcută în restaurant. Eram îmbiați să gustăm din toate...

Pe malul drept al Vltavei, Stare Mesto, districtul 1 Praga. În apropierea imediată a celor mai cunoscute atracții turistice.

Relaxare 100%.

---

VIZUALIZĂRI: 1097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI