Rai la Valea Tătarilor

TIPĂREȘTE

Astă-vară, un alai de șase persoane, noi doi, copiii și doi prieteni de-ai lor, ne-am plimbat prin țară câteva zile, cu un microbuz din acela închiriat, cu 9 locuri.

Bine, a fost o drumeție București- Roman, cu oprire prin Horezu, apoi Ținutul Secuiesc pentru două nopți.

Căutând ceva de făcut pe lângă pensiunea închiriată în cele două zile în Lungulețu, am dat de Lacul Roșu desigur destul de aproape, iar lângă, am descoperit această... ce-o fi aia tati? - căsuțe hobbit.

Am sunat, ni s-a făcut o scurtă prezentare pe telefon, pentru seara ipotetică pe care am fi putut-o noi petrece acolo nu avea liber, dar am fost invitați totuși la o cafea și o felie de pâine de untură cu ceapă roșie pe ea.

Această ofertă a atras desigur atenția moldoveanului flămând din mine.

Am ajuns de la Lacul Roșu, exact din localitate un drum cotește spre Valea Tătarilor, cale de circa 4 kilometri și, am ajuns în rai.

Am văzut, plăcut, am promis că vom reveni.

Și promisiunea s-a materializat zilele astea când, ajunși din nou în țară să-i revedem pe cei de la Plăieșii, la spectacolul din Piatra Neamț, am sunat (din timp desigur), și am ocupat și două căsuțe pentru noi și prietenii noștri.

Scuzați introducerea lungă, dar am vrut să vă pun în temă de cum am aflat de locație.

Sunt trei căsuțe și o a patra mai mare adiacentă, folosită ca sală de mese iarna.

Atracția este, dpmdv, ciubărul cu apă fierbinte, o bucurie care pe mine personal mă bucură iarna și nu vara, plus, da, au o saună perfectă acolo sus.

Locul este aproape în pustietate, o liniște superbă, urși nu am zărit dar iepuri da.

Am avut și bafta unei ninsori cu o zi înainte și totul a fost exact... rai.

Gazdele, well, mi-ar trebui juma de zi.

Doi tineri, care au pus mâna la muncă și au făcut acolo pe dealuri acea minunăție, cu tizul meu Cătălin săpând la târnăcop detaliile băilor de exemplu, săpate direct în stâncă.

Pe lângă administrarea locației, ambii mai și muncesc căci, deși au rezervat pe săptămâni întregi, dintr-un bun simț asociat cred eu oamenilor oameni, nu iau depozit când primesc o rezervare telefonică.

Și, chiar în acest mic sejur al nostru, a treia căsuță, a rămas liberă, ocupanții care sunaseră că daaaa, venim, nu au mai venit.

În fine, asta este altă poveste.

Noi am avut camera medievală, iar prietenii noștri pe cea industrială.

Atenți la detalii, cu totul făcut din mintea lor, confortul este la superlativ.

La cerere și contracost desigur organizează și mic dejun sau toate mesele.

Am ales mic dejun zilnic, super, iar papa doar prima zi, un borș de afumătură excelent, a doua zi am gătit noi la ceaun, tot un borș, de găină de data aceasta, cumpărată din drumul nostru spre locație.

În ciubărul cu apă fierbinte am petrecut ore întregi, după care ne-am simțit super relaxați.

Am mers în halate de baie și șlapi de vară prin zăpadă, dar nici dram de răceală, după baia în apă fierbinte.

Bine, și ceva vinars.

De la șoseaua din Lacul Roșu drumul este off road, adică neasfaltat, pe zăpada existentă Loganul prietenului nostru nu a putut urca panta deja bătătorită, așa că ne-au luat gazdele cu mașina lor cu tot calabalâcul și ne-au dus sus la căsuțe.

A fost o aventură pe cinste, la o locație pentru care nu am destule cuvinte în a o recomanda.

Căsuțele hobbit din Valea Tătarilor.

Ultrabonusul, am prins în ziua plecării și o tăiere de porc.

Am avut timp doar de șoric proaspăt.

Cum să ratezi așa ceva tati?

---

VIZUALIZĂRI: 615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI