O gazda primitoare

TIPĂREȘTE

Încurajată de voi, prin faptul că am simțit că ajut cât de puțin în luarea unei decizii de cazare, m-am gândit să vă scriu câteva cuvinte despre o pensiune pentru care nu am găsit impresii postate.

In primăvara acestui an, decizia de a-mi aniversa ziua de naștere în afara orașului de domiciliu a venit destul de târziu, astfel încât lucrurile s-au derulat pe repede înainte. Știam ca îmi doresc sa revăd Cheile Dâmbovicioarei si mai știam ca am nevoie de o pensiune care sa aibă 6 camere disponibile si mic dejun (cel puțin). După 2 zile de căutări pe net/telefoane date si la mai puțin de 2 săptămâni distanță de eveniment, când aproape abandonasem ideea de Dâmbovicioara, un bun prieten din grup si cel mai experimentat la găsit chestii pe net vine cu propunerea: Roua Florilor. Sună bine, îmi spun încurajată in gând, și sun. La capătul celalalt, doamna pare primitoare si ne înțelegem rapid. Cu toate că încă nu s-a întremat după o intervenție medicală și nu poate sta mult in picioare, ne va pregăti nu doar micul dejun, dar si o ciorbița la prânz, așa cum îmi doream. Mai mult, doamna m-a asigurat ca vom rămâne singurii ocupanți ai pensiunii în acel week-end, deși asta însemna pentru ea ca unele camere să rămână neocupate.

La solicitarea doamnei, am plătit un avans de 300 lei.

Cum îmi place ca gazdele sa fie pregătite, înainte cu o zi de descindere, am sunat sa anunț cam pe la ce ora vor ajunge primii dintre noi. Cu toate ca doamna ne spusese ca nu e in forma fizica de a găti prea mult, în seara cu pricina mi-a făcut surpriza de a mă întreba daca nu vrem să ne pregătească si alte „gustoșenii”, ca papanași, de pildă. „DA, clar. Astfel de oferte sunt de nerefuzat. ” In ciuda vremii anunțate, ploi sau zăpadă, în funcție de noroc, părea ca vom avea parte, totuși, de zile bune.

In ziua cu pricina, am găsit pensiunea curată, încălzită și gata de oaspeți. Fotografiile pe care eu le găsisem cu pensiunea pe net nu sunt actualizate, în sensul în care, uitându-te la ele, ai putea crede că este lipsită de vecini, dar nu, vecini există, cu toții atrași de frumusețea si liniștea locurilor. Livingul este spațios, cu plasmă mare pentru amatori, iar masa suficient de lungă cât să stăm fără sa ne înghesuim (pe lângă cei cazați au mai venit la cină si alți 2 prieteni). Bucătăria mi-a părut dotată cu toate cele necesare, însă destul de mică, dar – cum rolul nostru s-a limitat la a ne spăla vasele de la grătarele pregătite de noi seara – aspectul nu ne-a deranjat in niciun fel.

Noi am ocupat camerele de jos, 3 la număr, și pe cele de la etajul 1, tot 3. La etajul 2 nu am urcat și nu știu cum arată. Camerele nu diferă de ceea ce văzusem deja în căutarea noastră, sunt mobilate clasic, astfel că nu au fost surprize. Nu sunt foarte spațioase, iar dacă mai trebuie să pui vreun pătuț sau o saltea suplimentară, nu mai e loc de prea multa mișcare. Pentru noi, acesta este un aspect minor, în cameră mergem doar la somn. Am stat la etaj, în camera din mijloc, și aș puncta că salteaua trebuie schimbată, întrucât se simt gâlme. Camera este destul de luminoasă, chiar și cu draperiile trase. Din păcate și noaptea era prea luminoasă pentru că, pe de o parte, trebuia sa defiletezi becurile care clipoceau continuu, iar pe de alta, ușa de intrare este din geam si lumina de la parter sau de pe casa scării pătrunde nestingherita:(. Această problemă este valabilă pentru toate camerele (toate au ușă cu geam), iar la cele de la parter se adăugă disconfortul fonic suplimentar dat de faptul că nu puteai să te odihnești dacă cineva stătea în living la simple povești sau la jocuri (zgomotul se auzea foarte bine si la etaj). Consider acesta ca fiind cel mai mare neajuns al pensiunii si motivul pentru care nu v-aș recomanda să împărțiți pensiunea cu alte persoane/grupuri pe care nu le cunoașteți.

A fost un week-end cel puțin răcoros, deși era trecut de jumătatea lui aprilie. Pe Valea Cheii, unde este situată pensiunea, zăpadă se găsea suficientă pe marginea drumului. În pensiune, centrala mergea, dar cumva confortul termic nu era asigurat. Adică: la etaj, unde am dormit noi, noaptea a fost prea cald și, fără termostat la calorifer, situația nu putea fi schimbată; la parter, unde au dormit prietenii noștri, a fost prea rece:(.

Așa cum mă așteptam, mesele au fost foarte gustoase. Un mic dejun extrem de bogat și de îndestulător, pe care am dat 25 lei/pers, cu mâncarea servită pe platouri, astfel încât fiecare să se servească cât îi trebuie. Ciorba de perișoare, parcă 10 lei una, bună și ea, pregătită în ziua respectivă, ca să fie proaspătă. La fel si papanașii, mari, delicioși, cu dulceață de casă :). Totul a fost pregătit la timp, nu am așteptat deloc după gazde să fie gata masa.

Seara obișnuim să facem grătare; băieții din grup învârtesc cu plăcere carnea și legumele pe grătar udându-le din belșug cu povești de pahar iar, de această dată, stăpânul pensiunii nu s-a sfiit să dea o mână consistentă de ajutor și să stea la taifas. De fapt, am mari dubii că băieții ar fi putut face focul fără el :). Nu aș omite să spun că am fost primiți cu țuică curată și afinată bună, din partea casei.

În pensiune exisă wi-fi, nu au fost deloc probleme cu semnalul.

Pensiunea nu deține dotări speciale pentru copii mici, nici loc de joacă. În timpul efectiv petrecut în spațiul pensiunii, copiii noștri și-au făcut de lucru cu strânsul crenguțelor, hârtiilor și tot ce se putea preta pentru grătar, iar când s-a făcut prea frig, au trecut în casă la colorat.

În cele aproape 3 zile petrecute acolo, am simțit că gazdele s-au străduit să ne simțim cât mai bine. Sper că vor ține cont de sugestiile noastre, exprimate atunci, la cald, ca să ne putem întoarce tot la ei când dorul de zona aceea ne va birui din nou.

Din păcate, webmaster, poze nu am deocamdată; hard-diskul extern este, în cel mai bun caz, rătăcit, sper însă că nu pierdut. Însă, dupa ce am citit aseară pe blog articolul cu scrie românește, am, în schimb, diacritice :).

---

VIZUALIZĂRI: 1300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI