Descalecatul orasenilor pe dealurile tomnatice ale Praidului

TIPĂREȘTE

"Dinspre vest, Praidul este poarta judetului Harghita. Aici valea se strâmteaza si mai mult, muntii se încumeta mai aproape. Peisajul este un mic paradis pentru cei, care nu se limiteaza sa savureze împrejurimile doar gonind, din masini si autobuze.

Daca consideram ca asezarile vechi din Transilvania se dateaza din anii 1100 - 1334, Praidul se clasifica ca fiind o asezare relativ "tânara", fiind atestat din anul 1564. Ocnele (cel de Sus si de Jos) sunt atestate înca din anul 1493. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiara) vine din cuvântul "paraj" cu diminutiv, asa cum apare în tot bazinul Carpatic, si înseamna mic teren cu iarba sau pasune mica cu iarba. "(click aici)

Sfarsit de septembrie in culorilor toamnei in amurgul Praidului... lumini calde, miresme fine de la faneata ingrijita de jur imprejurul povarnisului unde sunt cele 3 casute de lemn care ne adapostesc, desprinse dintr-un basm spus de orasenii osteniti de o vara nebuna prin birourile de sticla si betoane.

Ne-am primit pe deplin rasplata celor 4 ore de drum dupa ce am "platit vama" Cheilor Bicazului, printre peisaje parca iesite de sub penelul lui Grigorescu descoperite cu fiecare curba, ca intr-un montagne russe, mai ales de la Lacul Rosu spre Gheorgheni pana in centrul Praidului.

Lipsa instalatiei de incalzire din casutele spatioase, dotate cu tot ce trebuie de altfel pentru drumetul care nu a uitat sa-si arunce in rucsac cele necesare sfarairii gratarului din curte ne-a admenit mai tare la aroma vinului fiert la lasarea serii, in lumina unui Crai Nou pentru care ne-ar fi invidiat toti sultanii si toate turbanele care ne-au incercat de-a lungul timpului.

Ce poate fi mai potrivit cand ajungi intr-un asemenea rai decat sa-inchini cu prietenii un schinduc natural 100%, ca sa nu-ti uiti originile si sa-ncerci dragostea tigancilor la un foc zdravan de lemne, zorind nevestele cu aromatul carnurilor ca deh! si pantecelui ii sade bine dupa atata drum sa se desfete din bogatiile toamnei dupa ce ochii s-au umplut de simfonia culorilor.

Si-apoi dai inainte la povesti, sub cerul plin de stele, despre Calea Lactee si alte cai de a-ti apropia de suflet oameni dragi la un pahar - pardon! - o perna cu licoare bahica de Murfatlar, ca sa completam cercul geografic al semintiei romanesti, cu tot ce are mai bun dupa ce, bineinteles, n-am uitat in adancul nostru sa cerem dezlegarea cuvenita de la apropiatii slujitori ai altarului crestin. Si cand colo ce sa vezi: incep sa mijeasca zorii! Hai la somn vreo ora-doua si apoi o cafea mare ca urma ziua toata sa strabatem salina in adancurile pamantului si sa degustam sarmalutele gospodinelor din jurul ceaunelor agatate-n pirostrii la expozitie ca era mare competitie gastronomica pentru cei veniti din cele patru zari ale tarii romanesti. (click aici)

Ne-am incarcat plamanii pentru o buna bucata de vreme intr-o promenada de vreo 2 ore prin salina, le-am acordat apoi note in piata asezarii celor mai atragatoare tarabe gastronomice si ne-am stropsit la vreo cateva "galuste" cu carne de curcan si afumatura de porc picurate cu perle albe de smantana. Plimbarile pe jos prin furnicarul de lume sosita la sarbatoarea toamnei ne-au dat chef de alte degustari maiestrite cu repetitie la gratarul din curte, in pasi de vals sau de sarba, dupa pofta inimii fiecaruia.

Si cum am admirat ca si seara trecuta jocul de lumini al Sovatei in valea dinaintea privelistii noastre am lasat vreo doi catelandri si cateva vulpite care nu s-au multumit cu soriceii de camp care misunau prin tufisuri sa-si dispute resturile festinului campenesc in puterea noptii si am pregatit culcusurile soferilor si ale insotitorilor pentru o noua zi.

Cum a dat soarele a treia zi racoarea a fost stinsa incet-incet si ne-am incalzit ajutati de un ceai fierbinte cu lamaie si un mic dejun copios demn de drumetii inaintea carora se pregatea o excursie la 6 km - Sovata - dar, mai ales, drumul inapoi catre casa.

Sovata cu vile cochete, cel mai multe renovate, impodobite de soare si de flori multicolore vesele ca le-am ochit cu aparatul pentru eternitate. In oras ne-a intampinat o veverita inca de la rondurile mari de flori si ne-a invitat in Parcul "Lacul Ursu" la palcurile de branduse rasarite semet prin covorul de frunze care abia incepea a se tese la picioarele noastre. Raiul e pe pamant, pe scurt! (click aici)

Ne-am inapoiat la Praid si ne-am strecurat apoi pentru o ultima degustare printre sarmalutele si ceva suveniruri pentru acasa si din nou la drum catre betoanele noastre cele de toate zilele fara de care, ne place sau nu, nu am fi putut avea bucuria sa petrecem momente minunate de desfatare.

---

VIZUALIZĂRI: 2163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI