Casa Moeciu

TIPĂREȘTE

casamoeciu.ro/index.php?lang=ro

La Moeciu am fost nu vara trecuta, ci acum doua veri, și de atunci tot vreau sa scriu despre Casa Moeciu pentru ca ne-am simțit tare bine acolo, și noi și copiii. Știu ca am plecat atunci într-o perioada în care se anunța canicula și ne doream foarte mult sa scăpam de oraș, sa ne petrecem câteva zile undeva unde verdele sa fie încă verde și aerul curat. Sincer nici n am avut timp sa caut prea mult, de obicei când plecam în țara caut pe site uri de pensiuni, agroturism, dar acum nu aveam timp asa ca am luat efectiv prima opțiune din Moeciu de pe Booking, mai ales ca prețul era convenabil. Plecând cu copiii nu vreau sa mi asum prea multe riscuri asa ca am și sunat ca sa spun ca venim, ca suntem 4, sa ma asigur ca totul e în regula. Doamna cu care am vorbit a fost extrem de amabila si la obiect asa ca am plecat liniștiți. Cum pensiunea apărea pe Google Maps, am găsit-o ușor, deși inițial podul peste râu ni s-a părut a fi cam extrem el s-a dovedit practicabil.

Pensiunea se afla în Moeciu de jos, cam pe la mijloc, se intra în curte printr-un mic drum peste râu (la stânga din șoseaua principala). Acolo sunt de fapt doua vile, una mai aproape de drum și o alta mai aproape de deal, administrate de aceeași familie. Circumstanțele au făcut ca am stat în ambele, pentru ca am dorit sa ne prelungim sejurul iar vila în care eram cazați era rezervata complet de un grup, asa ca ne-am mutat pentru doua zile în cealaltă. Vila din fata este mai mare, are parter + etaj, camerele (3 sau 4 nu mai țin minte exact) se afla doar la etaj. Tot parterul este ocupat de o bucătărie măricica, dotata cu de toate și de o sala de mese foarte mare, decorata in stil rustic. Ideea e ca toată pensiunea este decorata in acest mod dar cu eleganta si cu suflet. Au fost folosite diverse obiecte din gospodărie si adaptate pentru a le da un nou scop, de exemplu o roata de căruța a fost transformata in lampadar. Spatiul este destul de mare si impresionant iar pereții sunt decorați cu vechi poze de familie, din acelea care iti arata viata satului de acum 50 de ani. Acest personal touch e chiar de apreciat pentru ca in ziua de azi totul se face cam dupa acelasi standard si reproducerile artistice impersonale, pozele de duzina si lebedele din prosop abunda in detrimentul unei abordari subiective si autentice.

Camera in care am stat mi s-a părut extraordinar de frumos amenajata, o combinație de modern și traditional făcuta cu gust. Nu era lux dar covorul de tip cerga, astenuturile de calitate, mobila simpla si inserțiile de traditional (vechi grinzi de lemn masiv, obiecte casnice), toate dadeau un aspect inedit, o statornicie vesela, un clasic rural improspatat.

Baia era de asemeni foarte bine facuta, o abordare moderna cu materiale de calitate dar si cu un mic twist traditional. Am fost uimiti de o asemenea amenajare si am vorbit cu gazdele noastre care s-au dovedit a fi intr-adevar oameni pasionati, care tin la valorile satului si ale familiei si care incearca, pe masura puterilor lor sa faca ceva cu adevarat deosebit si durabil. Aceasta vila-cabana fusese o tesatorie care a fost efectiv mutata si reconditionata complet, toate amenajarile le-au proiectat ei insisi si au fost executate de mesteri locali iar obiectele si fotografiile expuse sunt intr-adevar "de familie", pentru ca proprietarii fac parte dintr-una din cele mai vechi familii din Moeciu.

Sa continui totusi descrierea cu exteriorul, unde se afla o veranda spatioasa cu mai multe mese si scaune, pentru cei ce doresc sa petreaca timp afara. In mica curte de langa casa e amenajat un loc de joaca cu nisip pentru copii (in paranteza gazdele au 3 copii, din care 2 de aceeasi varsta cu ai nostri, drept care s-au imprietenit imediat si s-au jucat impreuna foarte frumos).

Apoi urmeaza o pajiste cu o gradina in stanga, o mica pastravarie amenajata tot de ei si urmatoarea vila. Aceasta este un pic mai mica dar este amenajata la fel de frumos.

Apoi se poate urca pe deal, care este tot in proprietatea familiei, prin faneata, pana cat de sus vrei. Bineinteles ca am mers cu copiii si nu pot sa descriu cate de frumos e pur si simplu sa mergi prin iarba presarata cu flori, in lumina calda a soarelui si in adierea vantului, pana sus de unde privelistea e minunata si satul se intinde serpuind la picoare.

In toate cele 5 zile cat am stat acolo nu am simtit canicula, a fost cald dar placut. Ne-am plimbat prin zona, am ajuns la rezervatie, sus la cheile Gradistei, am vizitat cheile Dambovicioarei si pestera, apoi prapastiile Zarnesti. In acea zi in Bucuresti erau 40 de grade iar in chei erau 24, iar la umbra stancilor chiar era racoare.

Ne-am simtit foarte bine la Casa Moeciu si am promis sa revenim, anul trecut nu am reusit dar vara asta vom ajunge acolo cu siguranta.

---

VIZUALIZĂRI: 1789 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI