Casa Maria: ospitalitate în dulcele grai bucovinean

TIPĂREȘTE

După o noapte la Sighișoara vezi impresii și trei la Telciu, în județul Bistrița Năsăud, a sosit vremea să trecem... batalioane, române, Carpații. Din nou adică, numai că de data asta de la vest la est. Urma să dormim două nopți la Gura Humorului, în dulcea Bucovină. Tot Bookingul m-a ajutat și de data asta: am găsit fără prea mare dificultate o locație care se potrivea cerințelor noastre. O suită de două camere, cum este anunțată pe net, la un preț de cincizeci de euro pe noapte. Casa Maria nu are site propriu încă, dar o găsiți fără probleme pe siteuri de specialitate. Și bineînțeles, dacă sunt doritori, le stau la dispoziție cu un număr de telefon (deși cred că apare într-una din pozele făcute de mine panoul luminos de la poarta pensiunii).

Pentru orice eventualitate, ca și în cazul celorlalte cazări, am sunat pe la începutul lunii august ca să confirm că totul este în regulă, iar doamna Maria m-a întrebat cu cine vin: părinți, cățel, purcel... ;). Tot atunci am întrebat și dacă acolo se poate mânca, și mi s-a spus că nu, cel mult un mic dejun, o cafea... Cu o zi înainte de cazare m-a sunat dumneaei ca să se asigure că ajungem. Eram în Mocăniță, fără semnal, i-am întors apelul la sosire în Vișeu.

Localizare

Venind noi din Maramureș cu încă ceva timp la dispoziție, am cotit dreapta spre prima mănăstire de pe listă: Voroneț. De acolo Isabel, obosită și ea probabil, ne-a dus la mama naibii, scoțându-ne din localitate și întorcându-ne din drum. Probabil că ar mai fi rămas în Maramureș, știa ea ce știa, că doar și eu am plecat cu părere de rău... Am resetat și găsit pensiunea cu destulă ușurință de data asta. Trebuie numai să aveți grijă, pentru că adresa indicată este Str. Ștefan cel Mare (care „vine” de la Câmpulung Moldovenesc), dar locația se află pe o ulicioară un pic în pantă care are ieșire la această stradă. Este nevoie doar de puțină atenție, nimic mai mult. În apropiere se află Hilde’s Residence (de mai multe margarete și confort), despre care cred că am citit recent pe site.

Parcare

În micuța curte din fața casei era o mașină parcată, dar imediat ne-au deschis poarta ca s-o parcăm și noi acolo. Nu încap mai mult de două mașini, și se mai poate lăsa una în fața porții. Și cam astea ar fi locurile la pensiune.

Acces la bucătărie și alte dependințe

În câteva minute a ieșit proprietara, doamna Maria, care ne-a condus în casă, la parter, în suita de două camere decomandate, mari și curate, cu baie pe hol, adică nu în cameră, dar pe care am folosit-o numai noi. Este o casă transformată în pensiune, adică are mobilă cu bibelouri, etc. Noi ne-am simțit foarte bine. E drept că mult timp nu am petrecut acolo, dar chiar a fost ok. Doamna Maria imediat ne-a golit un raft în frigider să ne facă loc, acesta neaflându-se în bucătărie, ci într-o sufragerie în care se ieșea din bucătărie, și unde dormeau alți oaspeți, rude de-ale proprietarilor, foarte amabili și cărora le ceream scuze de fiecare dată când intram după ceva. Niciodată nu s-au arătat deranjați, dimpotrivă, ne răspundeau amabili mereu. Dacă am fi avut nevoie, femeia ne-ar fi băgat în priză și cel de-al doilea frigider. Nu a fost cazul, că noi ne-am cam gospodărit singuri, dar nici sarmale nu ne făceam seara;).

În bucătărie ne-am putut face o cafea în fiecare dimineață, sau un ou fiert, și am și folosit ceva căni de acolo fără nicio problemă. Acum... nu vă așteptați să puteți găti acolo. Când noi am întrebat la telefon dacă putem folosi bucătăria, am fost întrebați ce avem de gând să facem. Presupun că la asta se referea, la o cafea, un mic dejun... Nu veți putea face ciorbă și tocăniță acolo, deci soluția este o ciorbă rădăuțeană (acum am aflat și eu că seamănă cu aia de burtă, atât doar că e de pui;)) sau orice altceva vă poftește inima în oraș. De altfel, asta era nemulțumirea câtorva clienți de pe Booking, faptul că accesul la bucătărie este restrâns. Pentru noi nu a contat foarte mult, pentru că nu aveam nevoie să gătim cine știe ce pentru mic dejun și cină.

În prima seară și în cele două dimineți am mâncat în foișorul din fața casei, foarte frumos, plin de flori colorate și bine aranjat, unde tata își făcea veacul cu cafeaua și țigara. Tot el a fost cel care a stat mai mult de vorbă cu doamna Maria, aflând astfel, că femeia nu stă în casa respectivă, deși își petrece toată ziua acolo.

Am trecut de camere fără să vă zic mare lucru. Sunt spațioase și curate, ambele au televizor (vechi, dar funcționabil), iar în cea de la drum (ceva mai gălăgioasă tocmai datorită geamului care dă spre strada principală) ne așezaseră, la rugămintea noastră, un fotoliu extensibil, unde s-a dormit foarte bine.

Baia folosită de noi este mare și ea, și ni s-au dat prosoape suficiente. Ceva mici probleme cu cisterna în prima seară când am ajuns, dar doamna le-a rezolvat imediat.

Am întrebat în ultima zi câte camere are în total casa și mi s-a spus că șase. Cu puțin înainte de plecarea noastră tocmai își coborau bagajele și oaspeții de la etaj.

Wifi. De cum am ajuns, fi-meu a și întrebat de internet. Era, și mergea perfect. Așa că seara puteam da socoteală cu poze trimise pe whas celor rămași acasă.

De la pensiune până în centrul orașului am făcut cam zece minute pe jos. Este foarte aproape. Nu și de Mănăstirea Humorului, care este în celălalt capăt al orașului și până acolo sunt șase km. (e mai aproape Voronețul decât Mănăstirea Humorului). Pe aceeași stradă, exact înainte de Primărie, am făcut cumpărături la un supermarket. Oricum, sunt câteva în apropiere, de unde vă puteți aproviziona în caz de nevoie. Tot în centru sunt și câteva locuri de luat masa, noi am fost la un împinge tava cu mâncare proaspătă pregătită cu produse din ferma proprie (ne-au spus fetele), al cărui nume nu mi-l amintesc...

Plata am făcut-o la puțin timp după ce am ajuns, dar nu pentru că ni s-ar fi cerut, ci pentru că așa am vrut noi. Am întrebat-o dacă vrea să îi dăm banii, a zâmbit afirmativ, și am plătit în euro fără nicio problemă.

Am fost mulțumiți de cazarea la Casa Maria. Doamna ni s-a părut amabilă, în dimineața plecării și-a luat rămas bun și ne-a spus că ne mai așteaptă. Că tocmai îi plecaseră doi spanioli din Barcelona, și că sunt oameni și oameni peste tot, ea se adaptează;). Ne-a pupat, a râs colorat și moldovenesc, și noi ne-am continuat drumul.

---

VIZUALIZĂRI: 1614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI