La Casa Bianca din Băile Herculane

TIPĂREȘTE

Iarăși vară, început de august, iarăși câteva zile de vacanță petrecută în familie extinsă, în aceeași echipă: eu şi soţul meu şi încă un cuplu cu doi copii, acum de 8 şi 11 ani. Au devenit tradiție cele câteva zile de vacanță petrecute împreună, deja de 4 ani, la început de august, pentru a descoperi și uneori a redescoperi frumoase plaiuri românești.

Anul acesta am pus pe listă Valea Cernei și Cazanele Dunării, câte puțin din fiecare, cât ne permiteau cele 4 zile intrate în planul nostru de vacanță în zonă.

Ne-am stabilit obiectivele, trasee nu prea grele, nici prea lungi, atractive și potrivite pentru copii dar și pentru puterile noastre de sedentari în cea mai mare parte a anului. Și pentru că Băile Herculane se aflau în centrul acțiunii, la distanță potrivită de tot ceea ce ne-am propus să vizităm, am stabilit că aici va fi cartierul general și am căutat cazare potrivită în zonă.

Cazare potrivită pentru noi înseamnă cam așa, criteriile constante de la an la an: număr cât mai mic de camere, doar 3 dacă se poate, cât avem noi nevoie (cu cât pensiunea e mai mare, gălăgia e mai multă), cu spațiu amenajat pentru stat afară şi grătar, o grădină eventual, cu acces la bucătărie şi băi în camere, cu review-uri bune, curată şi la preţuri decente. Și eventual vreo panoramă frumoasă de la ferestre. Cerem prea mult? Cred că nu.

Fiind vară, plin sezon, am început căutarea cu vreo lună mai devreme, la începutul lui iulie. Nu prea ai de unde alege pensiuni cu 3 camere în Băile Herculane, dar ne-am oprit destul de repede la o pensiune cu 5 camere, Casa Bianca. Ne-au convins ușor fotografiile de prezentare de pe internet și review-urile foarte bune, însoțite de asemenea de fotografii de la turiști.

Doamna gazdă a fost foarte amabilă la telefon, mi-a dat toate informațiile pe care le-am cerut, legate de camere, băi, acces la bucătărie, răcoare în camere, balcoane, grătar și ce mi-a mai trecut prin cap să întreb, deși unele dintre informații erau deja pe site-ul pensiunii. Ne-a asigurat că nu e prea cald noaptea în camerele mansardate de la etaj, pentru că e zonă de munte și nu e necesar aer condiționat și că nu acceptă petreceri de noapte și gălăgie, pentru că e o pensiune pentru odihnă, ceea ce ne doream. Se pare că nu am sâcâit-o totuși foarte tare, sau nu a arătat.

Am stabilit ce camere vreau și acelea au fost rezervate pentru noi. Plăcut, sunat, rezervat. Cam așa au decurs lucrurile. Dar asta probabil pentru că am rezervat cu o lună înainte. Când am ajuns, pe 31 iulie, pensiunea era complet rezervată pentru toată luna august.

Rezervare: 3 camere de 2 locuri fiecare - 120 lei camera/ noapte, 4 nopți = total 1440 lei

Avans solicitat și plătit în cont: 150 lei

Ca urmare în ziua stabilită, pe la 7 seara ne-am înființat, 6 persoane în 2 mașini, la intrarea pensiunii. Ne-am dat jos din mașini și am continuat o vreme să ne legănăm în ritmul acestora, după o zi lungă de curbă după curbă: am venit dinspre Valea Oltului, Voineasa, Transalpina, Târgu-Jiu, Baia de Aramă, Valea Cernei, până pe str. Trandafirilor la nr. 85 din Băile Herculane, la Casa Bianca.

Ne-am oprit deci din legănat și am privit-o. Arată fix ca în poze, micuță și cochetă, sau poate chiar mai bine. Se află pe strada principală a orașului, la vreo 10 minute de centrul nou, poate 15 pe jos și nu mai mult de 3 minute cu mașina.

În fața casei, la stradă, e parcarea de 4 locuri, câte 2 pe fiecare parte a aleii de intrare. Două locuri de parcare erau ocupate de turiștii cazați în celelalte două camere, iar un loc de mașina gazdelor. Domnul proprietar a scos imediat mașina în stradă și ne-a făcut loc să parcăm.

Intrarea în casă te conduce direct într-o cameră de zi în care se află o masă lungă cu vreo 8-10 locuri, un televizor și un calculator la dispoziția turiștilor. Gresie pe jos, o scară răsucită de lemn care te conduce la etaj, pe deasupra mesei. Internet-ul wireless funcționează bine în casă și pe terasa din spate.

La parter se mai află o cameră de închiriat cu baie proprie și vedere la stradă, fără balcon, camera și baia proprietarilor (aceștia locuiesc în pensiune, dar sunt prezențe discrete și plăcute) și o bucătărie utilată, în partea din spate. Bucătăria e dotată cu aragaz, cuptor cu microunde, prăjitor de pâine, filtru de cafea, veselă, tacâmuri, cam tot ce este necesar. O masă rotundă îți permite să iei masa și în bucătărie. De asemenea se mai află la dispoziția turiștilor un frigider foarte mare cu congelator. Altul la fel se află pe holul de la etaj.

Deși toate camerele au fost ocupate în perioada respectivă, spațiul din cele două frigidere a fost suficient pentru toată lumea.

La etaj, de pe holul larg unde nu se află decât frigiderul, se face accesul în 4 camere, 2 cu vedere la stradă și două cu vedere în spate, spre grădină.

Cele două camere cu vedere la stradă se află față în față, una este mai micuță, cealaltă mai spațioasă și dispun fiecare de balcoane foarte mari, dotate cu masă și scaune. În cele două camere sunt băi micuțe cu cabină de duș.

A treia cameră cu balcon de la etaj are vederea spre grădină, este spațioasă și are un balcon frumos de asemenea dotat cu masă de lemn și două scaune cu pernițe comode. Această cameră are baie proprie, însă accesul la ea se face de pe hol, aceasta aflându-se vis-a-vis. Baia acestei camere este foarte mare și dotată cu cabină de duș. Tot aici se află și boilerul. Această baie are un mic neajuns: ar fi fost util un raft pentru cosmetice. Baia are chiuvetă, oglindă cu poliță, calorifer port-prosop și cuiere pe ușă. Și foarte mult spațiu liber inutil. Mai intra și o cadă (nu că ne-ar fi trebuit, că nu folosim niciodată în deplasare). Dar niciun raft. Așa că trebuia să traversezi holul cu cosmeticele după tine, pentru că nu aveai unde să le ții, camera fiind, cum spuneam, vis-a-vis. I-am recomandat cu politețe gazdei, la plecare, acest lucru și mi-a dat dreptate. Despre a 4-a cameră de sus nu pot spune mare lucru, noi le-am rezervat pe cele trei cu balcon. Oricum, a patra cameră are de asemenea baie proprie, vedere spre grădină și nu are balcon.

Camerele ocupate de noi sunt mansardate, dar peretele înclinat nu este deranjant, spațiul fiind suficient. Eu și soțul suntem două persoane înalte și avem în general grijă să ne asigurăm de acest lucru când rezervăm camere tip mansardă, e o măsură de prevenție anti-cucui.

Camerele sunt foarte curate și aerisite. Sunt dotate cu pat matrimonial mare, saltele și perne comode, noptiere cu veioze funcționale, dulap mare, încăpător, cu zonă de umerașe și rafturi. Așternuturile sunt de calitate, prosoapele la fel, frumoase și pufoase, câte unul de față și unul de baie pentru fiecare. În afară de pernele de pe pat, în dulap se mai afla un rând de perne de rezervă cu fețe de pernă și pături. Televizoarele LCD sunt fixate pe perete în cele două camere dinspre stradă. În camera noastră dinspre grădină televizorul se afla pe un raft-suport cu polițe și sertare. Pe jos este parchet, la geam jaluzele verticale. Din balcoanele de la stradă se vede bineînțeles strada, se mai văd pensiunile din jur și dealul de pe partea cealaltă a drumului, din spatele caselor. Deși e strada principală a orașului, traficul este rezonabil ziua și aproape deloc noaptea. Ca urmare zgomotul nu a fost deranjant.

Mai deranjant a fost faptul că primăria se apucase să spargă și să repare trotuarele, așa că zgomotul de șantier începea de dimineață devreme. Din fericire a ajuns în dreptul pensiunii noastre exact în ziua în care plecam, deci nu a apucat să fie foarte supărător. Ce mi s-a părut interesant este că parcă mai gălăgioși erau muncitorii care strigau, vorbeau tare, înjurau, decât utilajele lor. Este totuși o stațiune turistică, este o zonă plină de pensiuni, oare primăria nu a găsit altă perioadă decât în plin sezon turistic, să facă șantier din strada principală?

Întorcându-mă la pensiune, am lăsat ce e mai frumos la sfârșit: vederea de la balconul camerei dinspre grădină și grădina. Din camera de care povestesc și din grădină vederea e aceeași, superbă, spre stâncile Domogledului, care se ridică dincolo de Cerna, în depărtare. Este frumos dimineața, când vârfurile îi strălucesc în lumina soarelui ivit încet pe deasupra lor și la apus, când umbrele înserării se joacă între stânci. De fapt este frumos în orice moment al zilei.

Grădina e verde, mult verde, iarbă, cireși, viță pe lângă ziduri și garduri, un măr cu ramurile grele de rod (una din păcate s-a rupt sub greutatea fructelor când eram noi acolo), sub măr un loc de odihnă cu mese și scaune, o vatră de foc, fileu de badmington/ volei, masă de ping-pong și în spatele grădinii, în loc de gard este chiar Cerna, mică și limpede.

Pe terasa din spatele casei se ajunge iese prin bucătăria cu uși mari, vitrate. Pe terasa largă se află grătarul și patru mese mari de lemn, frumoase, cu scaune și umbrele de soare. Este o plăcere să iei micul dejun aici, privind muntele, să stai pe seară la un pahar de vin sau de bere, la alegere, dar sigur la un pahar de vorbă, până somnul te alungă noaptea târziu în cameră.

Nu am spus aproape nimic despre gazde, două persoane foarte simpatice și amabile, care cunosc foarte bine zona și ne-au dat indicații despre trasee și locuri de văzut și unde să mâncăm bine și rezonabil ca preț. Ne-au servit cu țuică și au stat la povești cu noi, fără să fie vreo clipa indiscreți sau prea insistenți. Ne-au ajutat ori de câte ori le-am cerut.

Singurul lucru care ne-a chinuit în mica noastră vacanță, dar nu putem da vina pe nimeni pentru asta, a fost canicula. Am nimerit exact săptămâna aceea cu cod portocaliu în tot Banatul, transformat în cod roșu către final. Luaseră foc pădurile, mai departe, peste munte, iar în ultima noastră zi acolo a trecut de câteva ori elicopterul cu burduful cu apă pe deasupra pensiunii, dincolo de stânci.

Dar chiar și așa, noaptea se răcorea suficient și deși în camerele mansardate de la etaj nu era aer condiționat, am constatat că nici nu era nevoie, gazda avea dreptate. Noaptea, cu geamul deschis a fost suficient de răcoare iar plasa ținea țânțarii departe de noi.

Ca o concluzie, ne-am simțit foarte bine aici, a fost un loc perfect de odihnă și am petrecut clipe frumoase în familie, după ce ne întorceam obosiți în fiecare seară din plimbările pe care le voi descrie separat. Ne-am mai întoarce aici și recomandăm și altora.

Lucruri frumoase de văzut și de făcut sunt multe în Munții Cernei, sper să revenim cândva și să continuăm cu traseele încă nebătute și locurile încă nevăzute de noi.

---

VIZUALIZĂRI: 2552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI