Rara avis printre pensiunile românești!

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Casa Astronomului cu ocazia participării la festivalul Artmania de la sfârșitul lunii iulie. Am căutat cazare pentru o noapte undeva cât mai aproape de locul desfășurării concertelor, pentru a nu avea foarte mult de mers obosiți și la ore târzii :)

De Casa Astronomului am dat pe booking, ne-au impresionat imaginile și comentariile pozitive, iar locația era nemaipomenită, lângă Podul Minciunilor, în Piața Mică. Am rezervat camera dublă superioară (doar asta mai era disponibilă) pe site-ul amintit, am luat legătura și telefonic cu proprietara și am stabilit detaliile. Asta se întâmpla prin aprilie, de... am fost prevăzători! Cu câteva zile înainte, am sunat iar și ne-a fost confirmată rezervarea.

Am plecat cu trenul (ca în studenție...) pentru că știam Sibiul și am vrut să evităm nervii inerenți căutării unui loc de parcare în centru. (Totuși, după câte am constatat la fața locului, se poate parca pe trotuare, lângă pensiune, nu știu însă dacă legal...)

Am ajuns pe la 10 am. Știind că check-in-ul este la ora 14, am profitat de răcoarea dimineții și ne-am plimbat prin centrul atât de frumos al Sibiului apoi am vizitat expoziția Durer de la muzeul Brukenthal, foarte interesantă.

La ora stabilită, gazda noastră ne aștepta în fața pensiunii, ne-a condus, dându-ne explicațiile de rigoare atât tehnice (încuiat poartă, uși) cât și artistice (despre vechimea casei, modul cum au făcut renovările). Am aflat cu ocazia asta că denumirea pensiunii vine de la o frescă descoperită sub tencuiala veche, ce înfățișează un astronom care privește cerul printr-o lunetă. Am fost conduși să o și vedem, este într-o cameră aflată în proces de renovare. Mai există o mică frescă și pe holul de acces spre camere care are tematică florală. De admirat preocuparea proprietarilor pentru a conserva aceste mici comori ale trecutului care accentuează farmecul pensiunii.

Casa în care se află pensiunea este monument istoric, are o arhitectură tipică Sibiului vechi, intrarea se face pe o poartă mare de lemn spre o curte interioară micuță unde locuiesc mai multe familii (păreau doar oameni în vârstă). Partea cu pensiunea e bine delimitată, imediat de la poartă se urcă pe niște scări de lemn spre un mic pridvor, apoi se intră într-un spațiu frumos, care conține o bucătărioară ca o bijuterie și antreul cu scările spre camere. Cred că e bine de știut că la această pensiune nu se poate sta afară, la terasă, grătare, loc de joacă, etc... e mai mult un boutique-hotel. Mie îmi convine foarte mult acest aspect pentru că nu-mi place socializarea forțată de împrejurări, dar poate pentru alții e un inconvenient.

Camera unde am stat, nr. 4, ne-a surprins în primul rând prin amenajarea clasică, rarisimă la pensiunile românești: mobilă de lemn, model retro, maro închis, care contrasta plăcut cu parchetul simplu, bej și albul pereților și al așternuturilor. Doar alb, bej, maro... bun gust desăvârșit! Nu există balcon, dar cele două ferestre micuțe oferă un peisaj pitoresc: căsuțele vechi, restaurate și Podul Minciunilor. Toate dotările camerei sunt de foarte bună calitate (aer condiționat, televizor mare, foehn, ventilator, cabină de duș cu tot felul de dispozitive), totul arată a nou, curățenie lună. Patul este foarte confortabil, nu se aude zgomot de afară. Mai există un avantaj: camerele (cele două, deocamdată) sunt situate față în față, deci e exclusă posibilitatea de a auzi ce fac vecinii ca în alte părți.

Ne-am simțit răsfățați atât de condițiile oferite cât și de modul în care am fost primiți, am apreciat preocuparea gazdei de a ne informa în privința obiectivelor turistice și a restaurantelor bune. Este un loc perfect pentru un popas în inima orașului, oriunde te-ai duce, ești aproape de ”casă”.

---

VIZUALIZĂRI: 1314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI