Dezamagire

TIPĂREȘTE

Auzind de frumusetea vaii Ariesului, ne-am gandit sa petrecem cateva zile intr-un loc mai neaglomerat si linistit. Am consultat ofertele zonei si am fost atrasi de mica "Vila Any&Catalin" din Albac si de "Oferim produse naturale din gospodaria proprie care pot fi savurate in foisorul amenajat in curte, iar cafeaua de dimineata o puteti servi pe terasa casei". Am crezut ca este locul perfect pentru noi: cu doar 3 camere, liniste, gazde nestresate de prea multi turisti, in sfarsit, locatia pe care o doream. Ii contactam, stabilim ca la terminarea sejurului din Maramures sa venim la ei, 3zile cu demipensiune, si sa confirmam cu 1-2zile inainte ca sa se pregateasca. Confirmam, cum ne-a rugat, cu 3 zile inainte, iar in ziua stabilita de la Salina Turda ii sunam din nou pentru mai multe detalii privind gasirea locatiei si ca in 2-3 ore ajungem.

Gasim foarte usor vila intr-un peisaj minunat, camere curate si ingrijite, felicitandu-ne pentru alegerea facuta. De aici incolo incepe "circul". Ajungand la ora 19.00 in loc de cina, cum era normal, primim intrebarea de bunsimt "vreti sa mancati? ", la care noi, in cor, raspundem DA! . Mai stam de vorba cu ei, iar dupa vreun sfert de ora primim aceeasi intrebare dand acelasi raspuns. Abia dupa a 3-a intrebare se hotaraste sa se duca la cumparaturi. Pe la 21.00 in sfarsit pune masa: o farfurie cu bucatele de branza, salam, niste slanina taiata cu "toporul", un castron cu 2 ardei si cateva rosii, cateva jumari pe care "le-am primit de la sor'mea" si un castronel de salata de vinete pe care "le-am facut pentru noi, dar vi le dam dumneavoastra". Am inghitit cu noduri, am mai stat la taclale pe terasa si hai la culcare. Cine poate sa doarma. Pensiunile sunt situate langa sosea, iar noaptea daca vrei sa dormi auzi toate masinile si motocicletele, dar mai rau, trec si basculante. A doua zi ne-am facut cate o cafea si gazda a servit un mic dejun o. k. (oua, branza, lapte si nelipsita slanina), dupa care am plecat la Targul de fete de la Gaina. Un fel de serbare campeneasca cu mititei, cantec, joc si voie buna, dar cu multi "comercianti" de kitchuri din Chinatown. Mai toata ziua ne-am invartit pe acolo ajungand seara "acasa".

La cina surpriza!!! Sarmale cat pumnul, semifierte si cu o smantana care mirosea a sosete scoase din adidasi dupa o zi de munca, insotite de intrebarea "Mai doriti ceva? " Mi-a trecut prin gand sa-i spun "o funie si un sapun", dar noroc ca gazda din Maramures nu ne-a lasat cu nici un chip sa plecam "la drum fara pita-n traista". Asa ca am deschis "traista" si am gasit schnitzele, branza, slanina, cornulete si sticla de horinca. A urmat o noua noapte de basculante.

A doua zi de dimineata vazand ca ploua bine am anuntat-o ca plecam mai devreme si vrem sa ne achitam obligatiile. Cred ca "s-a prins" de motiv.

"Distractia" ne-a costat 50ron camera si 10ron de persoana fiecare masa.

Morala: Mergeti acolo numai cu mancare "in traista"!!!

Locatie de vis, servicii de cosmar.

P. S. Foisorul plin cu lemne.

---

VIZUALIZĂRI: 1970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI