Catedrala necropolă St. Denis, 1200 de ani de regalitate

TIPĂREȘTE

Am ajuns în Saint Denis cu metro 13 coborând la staţia Basilique de St. Denis. Oraşul este situat la 10 km de Paris făcând parte din suburbiile sale (banlieues). În 2009 avea o populaţie de 110000 locuitori. Dintre aceştia predomină imigranţii 35% dar dacă se ţine seama de a doua şi a treia generaţie, procentul e de cel puţin dublu. Rata criminalităţii (incidente de tot felul) este dublă faţă de media Franţei, adică 150 cazuri/ an faţă de o medie în Franţa de 80 la 1000 locuitori. Am scris aceste rânduri fără o intenţie discriminatoare sau rasistă dar la coborârea din metrou, de cum am intrat în piaţă m-am întrebat ˝ unde sunt francezii? ˝. Era duminică spre prânz şi se spărgea târgul în care puteai cumpăra o cămaşă cu 3 eu, două cu cinci, pantofi cu 3-4 euro, etc. Mărturisesc că am străbătut piaţa cu oarecare frică pentru că deşi marfa era aproape strânsă, trăgeau de noi să cumpărăm orişice. După plecarea comercianţilor, lucrătorii de la salubritate au curăţat şi spălat cu furtunul mizeria din întreaga zonă. Cele două poze ale pieţii sunt dovada că nu exagerez. După încheierea vizitării catedralei abia am găsit un local italienesc unde să mâncăm decent. Oraşul are o clădire impunătoare TGP, teatrul Gerard Philippe, actorul de teatru şi film care a dispărut la 37 de ani lăsând în urmă o filmografie de neuitat: mănăstirea din Parma, roşu şi negru.

Catedrala Saint Denis este în centrul oraşului. Este una din capodoperele artei gotice şi cel mai mare muzeu din lume cu monumente funerare. Faţada sa este acoperită de schele dar din fericire am găsit o fotografie dintr-o altă vizită pe care am făcut-o în 2008 când nu începuseră lucrările de restaurare. Faţadele laterale nu au intrat în refacere. Bazilica este împărţită în trei spaţii: partea în care se ţin slujbele religioase şi în care intrarea e liberă, muzeul delimitat de un grilaj, format din jumătate din parter şi criptă cu taxă de 7 eu. şi o criptă arheologică nevizitabilă care conţine cele mai vechi morminte din dinastia merovingiană cât şi presupusul mormânt a lui Saint Denis. În morminte de marmoră albă (cu excepţia unuia singur negru) numite în limba franceză gisants (statui funerare alungite) se află 42 de regi, 32 de regine, 63 de prinţi şi prinţese şi alte oficialităţi. Începând cu Dagobert +630 şi până la Ludovic al XVIII, +1830, trecând prin marii regi Carol cel Mare, Francisc I, Henric al II-lea cu Caterina de Medicis, Henric al IV-lea, Ludovic al XIV- lea, Ludovic al XVI-lea cu Marie Antoinette toţi regii Franţei cu excepţia a trei au fost înmormântaţi aici. S-au succedat rând pe rând dinastiile capeţiene,merovingiene, carolingieni şi burbon.

Bazilica Saint-Denis (redenumită catedrală după 1966) a fost ridicată pe locul unui cimitir galo-roman. Se denumeau bazilici lăcaşurile care erau locuri de pelerinaj, aveau în apropiere o piaţă şi în jurul cărora se dezvolta un cartier. Urmele cimitirului galo-roman ca şi mormântul Sfântului Denis patronul Franţei se găsesc în cripta arheologică de sub bazilică. Sfântul Denis a fost martirizat de romani în jurul anului 250. Legenda spune că după ce a fost decapitat pe colina Montmartre, sfântul a alergat cu capul în braţe până în locul în care mai târziu, prin sec. V s-a construit prima bazilică care a a devenit loc de pelerinaj. Dagobert, unul din primii regi ai Franţei din dinastia. merovingiană a mărit şi a înfrumuseţat lăcaşul în care au început să fie înmormântaţi regii şi reginele Franţei. Dintre regii mai importanţi care au contribuit la desăvârşirea bazilicii au fost Pepin cel Scurt şi Ludovic al VII. Al doilea mare constructor al bazilicii a fost Ludovic cel Sfânt mort într-o cruciadă în 1270 şi ulterior canonizat care a comandat 16 morminte în care a îngropat rămăşiţele predecesorilor săi începând cu Fredegonda+597,şi Dagobert. Au urmat ca şi ctitori Francisc I şi Henric al II-lea. Intrarea în bazilică se face prin trei portaluri sculptate deasupra cărora sunt timpane (sculpturi hemicirculare deasupra uşii) conţinând scene religioase. Timpanul central înfăţişează martiriul sfântului Denis. Ministrul Surger de sub Ludovic al VII-lea a construit în 1135 faţada de vest cu trei portaluri şi 1140 de statui. Faţadele laterale seamănă cu cele ale catedralei din Chartres construită în acelaş timp. În perioada 1150-1250 a fost construită partea de cor a bisericii, transeptul (un coridor perpendicular pe nava longitudinală), ferestrele lungi şi înguste cu vitralii, cele două rozarii imense (ferestre circulare cu vitralii în formă de rozetă) permiţând o iluminare mai bună. Din sec. XIII bazilica are înfăţişarea de astăzi. În formă finală catedrala are o lungime de 108 m, înălţimea bolţilor de 29 m, transeptul de 39 m şi un singur turn de 58 m.

Este de prisos să vă spun sentimentul de admiraţie şi umilinţă pe care l-am încercat intrând în catedrală. Arcurile gotice svelte, profunzimea naosului, vitraliile ferestrelor şi ale rozariilor prin care se strcoară o lumină albăstruie îţi dau senzaţia de ireal. Ca şi la Notre Dame şi Chartres altarul este înconjurat de un zid de lemn, pe care sunt sculptate scene religioase. În partea cu gisanţi am parcurs toate mormintele, de regulă rege şi regină culcaţi, cu mâinile împreunate a rugăciune dar şi copiii acestora, câte doi, câte trei, morţi înainte de vreme. Sunt trei mausolee cu etaj de mare valoare artistică. M-a impresionat monumentul lui Henric al II-lea şi al Caterinei de Medicis împodobit cu doi îngeri. A fost construit în anii 1570 din marmură de diferite culori. Sunt remarcabile monumentul lui Francisc I şi al soţiei sale Claude. Are forma unui arc de triumf cu coloane clasice. În partea superioară cei doi regi sunt înfăţişaţi în genunchi, rugându-se iar în partea de jos, întinşi pe spate în poziţie mortuară. Cel mai vechi este al lui Ludovic al XII-lea şi al Anei de Bretagne în faţa căruia veghează doi îngeri negri. După plăcuţele din apropiere am identifica mormântul lui Pepin cel scund şi al Berthei cu picioare lungi. M-au frapat numele primilor regi franci, nume cu rezonanţă de creştinism timpuriu: Chidebert, Aregande, Clotaire, Clovis, Nantilde. Deosebite sunt mormintele reginei Feregonda (+597) din mozaic de marmură, porfir şi serpentine de bronz cât şi ale lui Jean şi Blanche de France, din argint aurit. Tot aici sunt picturi şi sculpturi ale sfântului Denis ţinându-şi capul în braţe, pietre funerare ale unor prunci, placa de marmoră neagră a regilor neidentificaţi. Mormintele şi mausoleele sunt goale pentru că în 1793 bazilica a căzut pradă furiei revoluţionarilor. Mormintele au fost devastate, rămăşiţele regale aruncate în două gropi în grădina din spatele bazilicii. Mobilierul a fost furat sau distrus. Un timp în bazilică s-au ţinut şedinţele unui cult ateist revoluţionar apoi catedrală s-a transformat în hambar. În timpul revoluţiei câteva monumente au fost salvate de un arheolog care a convins aurtorităţile revoluţionare de valoarea lor artistică şi le-a transferat la Muzeul Monumentelor franceze. De aici, la înapoierea burbonilor au revenit în bazilică. Napoleon I a redeschis bazilica în 1806 şi a încercat refacerea ei. Abia la reinstalarea Bourbonilor, Ludovic al XVIII-lea a recuperat ce se mai putea, îngropând rămăşiţele regale găsite dar neidentificate sub o placă în cripta bisericii. Pentru Ludovic al XVI-lea şi Marie Antoinette a comandat un mausoleu în care-i înfăţişează pe nefericiţii regi, în genunchi rugându-se. În 2004 inima mumificată a fiului lui Ludovic al XVI şi al Mariei Antoinette, mort/omorât în închisoare la 10 ani, a fost închisă într-un perete al criptei. Am încercat şi în parte am reuşit să identific mormintele cu ajutorul plăcuţelor inscripţionate. Ieşind din catedrală şi uitându-mă în urmă am fost conştientă că sub ochii mei s-a derulat istoria Franţei şi am rămas cu impresia de solemn şi grandios.

---

VIZUALIZĂRI: 4188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI