GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Turkish Airlines, o companie foarte bună
Având un sejur de 10 nopţi în Antalya, anul acesta am ales să zbor cu Turkish Airlines din Bucureşti, escală pe Istanbul/Ataturk. Am rezervat biletele din ianuarie, zborul fiind la sfârşitul lunii august. Cost bilet 235 euro/persoană, noi fiind 8 în grup, 4 adulţi şi 4 copii. În preţ aveam incluse 40 kg bagaj de cală/persoană şi un bagaj de mână de 7 kg. Despre Turkish ştiam că a fost desemnată cea mai bună companie din sudul Europei în 2016 şi aşteptam cu nerăbdare să văd dacă se ridică la înălţimea renumelui.
Am încercat să îmi fac check inn-ul pe internet cu o zi înainte dar nu puteam face decât pe primul segment, cel de Bucureşti-Istanbul. Aşa că am ales să-l facem în aeroport la îmbarcare. Decolarea era la ora 10 dimineaţa. La ora 7 am fost în Otopeni, super stresată că nu ne ajunge timpul, văzusem la TV câteva zile la rând ştiri cu pasageri care au pierdut cursa din cauza aglomeraţiei de pe Otopeni, aşa că ne-am trezit copii de dimineaţă să fim la 7 în aeroport. Normal că check inn-ul nu era încă deschis la ora aceea aşa că am întrebat la ghişeul Turkish la ce ora deschide şi la ce ghişee. O domnişoară foarte drăguţă ne-a spus că se deschide în 20 min şi ne-a dat numărul ghişeului aşa că ne-am şi postat primii acolo, cu toate bagajele după noi şi cu toţi copii. Într-adevăr, la 7.20 s-a deschis şi în 10 min eram rezolvaţi, predat bagaje, uşuraţi, am trecut în 5 min de control paşapoarte (unde era frate aglomeraţia de la ştiri?). Mă liniştisem puţin căci aveam emoţii şi pe Ataturk, ştiam că e foarte mare şi aveam escală de 1 ora şi jumătate. Cei de la ghişeu mi-au spus să stau calmă că îmi ajunge timpul de conexiune, nu pierdem avionul de Antalya (hâmmm).
După ce mi-am savurat cafeluţa în Otopeni, la 9.30 începe îmbarcarea. Ajunsă la bord, rămân stupefiată. Un avion mare, elegant, sclipea de curăţenie. 2 rânduri de scaune în stânga, 4 la mijloc şi 2 în dreapta, noi aveam locuri pe la mijlocul avionului. Pe fiecare scaun ne aşteptau cuminţi căştile audio sigilate şi câte o pernuţă pentru spate. Spaţiu pentru picioare berechet, parcă eram la “extra leg” pe companiile low cost. În spătarul fiecărui scaun din faţă aveam un ecran cu telecomandă de pe care selectam meniu de filme, desene animate sau jocuri. Aşa că tot zborul m-am delectat cu “Ştrumfii-satul pierdut” şi copii s-au jucat de pe telecomandă tot felul de jocuri. Avionul a fost aproape plin, doar la business am văzut locuri goale. Decolare la timp, zbor lin, după 1 oră aterizăm la Istanbul. Ce mi-a plăcut că pe ecran, înainte cu 15 min de aterizare se puteau vedea zborurile de conexiune, aşa că am aflat la ce poartă trebuie să ajungem pentru Antalya. Deşteaptă chestie :).
În Istanbul începe goana: am stat ca pe ace să se deschidă uşile să putem ajunge pe terminalul de plecări domestice. Am aterizat la 11.15 şi la 12.55 aveam zborul de Antalya. Am stat 10 min în avion până să deschidă uşile şi deja aveam palpitaţii. Mi-am prevenit familionul să îşi facă încălzirea că o luăm la goană, ei credeau că glumesc, mai ales cumnaţii care nu au mai călătorit cu escală, căutau să mă liniştească “ lasă mă că ne ajunge timpul” (pe bune?).
Jos din avion şi după indicatoare. Totul e foarte bine semnalizat, nu ai cum să te pierzi, vedeam în faţa ochilor doar indicatorul de Domestic Departures. Şi dă-i şi fugi, sus pe bandă, jos de pe bandă, după 10 min vedem ghişeele de control paşapoarte şi puhoi de lume... Aoleu, zic în gândul meu, dacă merge greu mă rog de unii şi de alţii să ne lase în faţă să nu pierdem avionul. Dar surprinzător, mergea destul de repede, cred că erau 200 de oameni la coada aia. Am trecut cam în 15 min. Şi apoi iar pune-te pe alergat, cred că am slăbit 1 kg alergând pe acolo (lasă că am pus 3 în schimb în Antalya :) ) . După încă 10-15 min, urmând indicatoarele, ajungem şi la poarta de îmbarcare. Era 12.35, zborul decola la 12.55. Timp berechet de o pauză de toaletă :). Ne pofteau ăia la îmbarcare, noi nu şi nu, toilet first :)
Ne urcăm la bord în sfârşit liniştiţi, după noi în interval de 10-15 min au mai ajuns vreo 10 români cu care fusesem şi pe zborul precedent (probabil ei nu au alergat ca noi :)).
Frumos şi aici, curat, 3 rânduri de scaune pe fiecare parte, avionul full, complet. Şi dă-i şi aşteaptă decolarea... care a întârziat cu mai bine de o oră. În loc să plecăm la 12.55 am plecat la 14.10. De ce am alergat ca nebunii atunci??? Nu-i bai, mergeam în vacanţă doară, aşa că nici o grabă :)
Acelaşi meniu pe ecranul din faţa scaunului de filme (dar altă selecţie de filme), desene animate şi jocuri. Doar că aici nu am mai găsit căşti pe scaune, aşa că mi-am pus căştile de la telefon. Având atâta timp, am urmărit de dată asta “Alvin şi veveriţele” (deh, gusturi de copil în vacanţă) şi am aşteptat cuminţei decolarea. Partea faină cu atâtea filme, desene şi jocuri e că au stat şi copii cuminţi, unul nu a întrebat de ce nu mai plecăm odată. Zbor ok, cu ceva zdruncinături înainte de Antalya, normal zic eu când traversezi munţii, o mică cădere în gol care a albit-o la faţă pe nepoţica mea care zbura prima oară cu avionul, dar a fost în regulă în general.
Pe ambele zboruri am avut acelaşi tip de sandwich la masă, cald, cu caşcaval, roşii şi măsline, un deliciu :), apă, suc, cafea, ayran sau ceai. Echipajul de bord foarte amabil şi foarte atent. Ce mai, îşi merită renumele .
Am aterizat la 15.15 în loc de 14.20 dar nu ne grăbeam niciunde. Bagajele au venit relativ repede, au fost toate şi în bună stare.
Am avut transfer privat, ne-au aşteptat că au văzut că avem întârziere.
După 11 zile superbe petrecute în Belek la Papillon Zeugma (urmează articol), ne-am întors în ţară.
Transferul prompt la hotel la ora indicată 12.35, avionul către Istanbul pleca la 15.25. De data asta am avut escală în Istanbul de 2 ore 50, timp berechet de făcut controlul la paşapoarte (aceeaşi coadă imensă). Văzând că suntem foarte mulţi la coada de cetăţeni străini, ne-au ghidat către coada unde stăteau cetăţenii turci aşa că a mers mai rapid. Am avut timp berechet de colindat duty-free-ul, nimic interesant, preţuri mari la parfumuri dar mai mici la ţigări :)
Ambele zboruri de retur au fost impecabile, decolat şi aterizat la timp, avioane curate, personal amabil, vizionat “Inferno” la retur. Nici acum nu mai erau căşti pe scaune, dar acestea au fost împărţite de echipajul de bord celor ce doreau. Aceleaşi sandwich-uri delicioase care cu ayran se potriveau teribil de bine.
M-am îndrăgostit de compania asta, sincer :)
Clar că aş mai zbura cu ei, oricând şi oriunde!
Zboruri line să aveţi dragilor şi vacanţe frumoase :)
Trimis de ioana74 in 15.09.17 11:23:49
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ioana74); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@ioana74: Zborul cu avionul mi se pare o calatorie in sine, aparte fata de restul concediului. Am zburat si eu cu cateva companii aeriene, nu m-au incantat francezii, in schimb printer altele am zburat cu o companie chineza operata de Turkish airlines, astfel incat din China pana in Turcia am primit (am zburat noaptea) o trusa cu ochelari pentru somn, sosete, periuta de dinti si pasta de dinti dar si o crema de fata precum si dopuri de urechi. Si pentru ca la zborurile lungi mai ales se recomanda sa consumi apa, am primit dupa masa de seara inainte sa se stinga luminile pentru culcare, cate o sticla de apa.
Escala a fost in Turcia iar de acolo pana la Bucuresti (preferam segmentul din Turcia) am calatorit la clasa business, am primit cocktail, lucrurile in rest erau ceva mai deosebite iar spatial si mai generos.
Asadar si pentru mine Turkish Airlines este o companie preferata.
Astept cu mare nerabdare povestile, pana atunci insa felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: am multe de povestit din aceasta vacanta minunata, am fost la rafting, in croaziera, la bai turcesti si am tras cu pusca... dar, acum sunt la servici, cu multa treaba de recuperat si sper asa printre picaturi sa reusesc sa-mi adun gandurile si sa scriu. Abia acum am reusit sa citesc articolul tau cu Alba Iulia, superb scris, ca de obicei. Te pup cu drag
Pentru mine simplul fapt de a urca în avion este un act de mare curaj!
Dacă mai și zborcu el, asta e bravură demnă de statuie, în parcul central din localitatea unde locuiesc!
Și cu vaporul am avut emoții, mă rog, acolo am mai mers, dar, să zbor, n-o să mă prindă nimeni, neam!
Din acest punct de vedere americanii pot sta liniștiți: nu voi emigra acolo, nu zbor și nu stau tri-cinci zile pe apă. Până nu construiesc ăștia vreun pod, ceva, aici voi sta!
M-a amuzat povestirea calatoriei cu avionul. Parca razbate pulsul... am citit si eu cu graba periplul de la un zbor la altul, cat pe ce, cat pe ce... sa pierdeti avionul, la asemenea cozi! Si eu as fi incercat aceleasi sentimente!
Numai ca daca nu ati avut grija bagajelor (si ei s-au ocupat de transferul bagajelor), puteati sa fi mers in ritm mai domol, ca nu va lasau ei in aeroport si bagajele trimise fara voi...
Frumoasa aventura!
Nu am zburat niciodata cu Turkish.
@cristina47: ei s-au ocupat de bagaje. Noi eram usori ca fluturasii fara bagaje alergand. Eu am mers pe principiul ca avionul nu asteapta pe nimeni ????
@ioana74: bun articol! Acu să mai zică cineva, ceva despre turci si serviciile lor, că mă supăr! ????
@ioana74: Am zburat cu avionul de la vârsta de 23 de ani. Prima oară cu AN 24 (brrr!), apoi cu Boeing 707 şi Boeing 737.
Toate bune şi frumoase, până când avionul cu care călătoream în Anglia (iunie anul acesta) a ratat o primă aterizare în oraşul Bristol.
Pe moment nu mi-a fost frică, ştiam din statistici că cea mai sigură călătorie este cu avionul, dar când, după vreo 20 de minute de tăcere şi plimbare prin aer, echipajul ne-a anunţat că s-a ratat aterizarea din cauza condiţiilor meteo nefavorabile şi... "ÎNCERCĂM să o facem din nou", am intrat în panică.
Atunci am hotărât să nu mai pun vreodată piciorul pe scara de urcare a unui avion. Între timp mi s-a făcut dor de nepoţi şi cum "never say never"...
@ioana74:
Am citit articolul tău, am zâmbit, mi-a plăcut.
Senzaţia de deja vu nu-mi dădea pace, istorisirea ta semănând într-o bună măsură cu experienţa mea cvasisimilară din urmă cu trei ani, când am experimentat pentru prima dată zborul în Antalya cu Turkish cu escală la Istanbul (vezi impresii). Şi noi am mers cu escale scurte de o oră şi 25 la dus şi o oră şi 35 la întoarcere. Emoţii am avut la drumul de întoarcere când a întârziat mult cursa Antalya Istanbul. Nu am alergat să prindem avionul de Bucureşti, am mers doar alert, ceea ce pentru mine, neobişnuită cu un asemenea ritm, s-a lăsat cu o febră musculară. Eram mulţi care trebuia să ajungem la Bucureşti şi avionul ne-a aşteptat. Altfel, erau obligaţi să ne urce în cursa următoare peste vreo două ore.
Am cochetat şi eu cu varianta aceasta. Preţul biletelor a fost destul de constant anul acesta. Cu o săptămână înainte de a pleca în Antalya, o simulare îmi dădea 235 euro de persoană. Pentru mine era mai complicat că eram doar noi doi şi mai şi schimbam hotelul, aşa că am renunţat, dar acum îmi pare rău.
@traian. leuca: Cunosc senzatia
In urma cu vreo 10 ani veneam de la Bucuresti la Sibiu pe furtuna cu un IAR cu elice. Eram doar 6 oameni in tot avionul. Eu citeam linistita si deasupra Carpatilor potopul. Caderi in gol, lungi caderi, zdruncinaturi, s-au deschis compartimentele de bagaje de deasupra si a zburat tot jos, eu am scapat cartea din mana. In acele momente m-am consolat cu gandul ca macar sfarsitul va fi rapid (cred ca de oboseala nu mai gandeam limpede).
Eu nu stiam de ce ne tot ridicam si iar coboram. Sotul care ma astepta in aeroportul din Sibiu a spus ca abia din a 6-a incercare a reusit sa aterizeze. Pista fiind uda, avionul a derapat putin si a alunecat pana a iesit de pe pista de-a latul.
Doi pasageri vomitau de zor, eu am fost mai brava, cand s-au deschis usile a venit pilotul la noi si i-am strans mana multumindu-i, am fost singura, ceilalti erau galbeni la fata toti si nu mai puteau vorbi.
E drept ca la urmatorul zbor am avut mari emotii, dar cum totul a decurs bine de atunci eu zic ca e ok.
Asa ca... zboruri line sa avem cu totii
@ioana74: Mă bucur să citesc și vești bune despre Turkish Airlines. Am fi folosit-o și noi pentru a zbura la New York, cu linia lor directă FĂRĂ ESCALĂ, dar trambalarea Cluj-Bucureșști- și de acolo Istambul-New York, ne complică și ne scumpește zborul. Așa că tot varianta Budapesta rămâne, deși avem zbor cu o escală.
Ceea ce este lăudabil, că, deși avioanele menționate erau din clasa mediu-curier, dotarea lor era de top, iar faptul că la o oră de zbor s-au distribuit șandviciuri, sucuri, cafea, este absolut notabil. În ceea ce privește întârzierile, cred că este o boală pe toate aeroporturile Europei. Aglomerarea zborurilor și goana după profit fac ca mentenanța avioanelor să nu poată fi executată la timp și la acest capitol ”fușereala” se lasă cu pierderi de vieți omenești. Are perfectă dreptate cristina47: dacă bagajele tale sunt deja suite în avion și tu n-ai ajuns, avionul nu pleacă, existând suspiciunea că acele bagaje pot fi periculoase pentru siguranșa zborului. Felicitări! Am votat cu FB!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Drumul cu avionul spre Antalya din Suceava, aproape la fel de lung cât până în Thailanda — scris în 20.06.24 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - nu recomandă
- May.2024 Cu charter în Antalya – oare a meritat? — scris în 10.06.24 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Timișoara - Antalya charter avion plus autocar până la hotel și înapoi — scris în 10.07.21 de Nicu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Transport aeroport - centru antalya — scris în 05.09.19 de dima Deea din CONSTANţA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Du-ma in Antalya, mai Onur... — scris în 08.07.19 de viki68r din BOTOSANI - nu recomandă
- Jul.2016 Impresii de călătorie Turcia 2016 — scris în 31.07.16 de sebigeanina din PăTâRLAGELE [BZ] - RECOMANDĂ
- Apr.2016 Impresii de călătorie Turcia 2016 — scris în 22.05.16 de sebigeanina din PăTâRLAGELE [BZ] - RECOMANDĂ