Central, confortabil, dar ingliş ioc!

TIPĂREȘTE

Am ajuns după-amiaza în Afyon, pe final de călătorie, când deja sutele de km adunaţi la bord, ne mai moleşiseră entuziasmul. Aveam nevoie de ceva mai mult confort, de linişte şi armonie. N-aş putea spune că la Cakmak nu le poţi găsi, dar... cu câteva observaţii. După cum urmează.

Primul şi cel mai mare neajuns a fost limba engleză, mânca-o-ar sfântu'! După o săptămână petrecută dincolo de Istanbul, ne lămurisem că nu trebuie să avem aşteptări prea mari în acest sens, dar pretenţiile hotelului ne dăduseră speranţe. Când colo, jale! Fata extrem de drăguţă de la recepţie a rostit iniţial un cuvânt uşor de înţeles "paşaport", ceea ce ne-a amăgit că pricepe şi ce spunem noi. Ei, aş! Ea, biata, se uita cu ochii mari, plină de solicitudine şi ne tot turuia în turkiş. Apelând cu toţii la elementara mimă, am ajuns la un consens - ne-am înregistrat, am dat jos bagajele iar maşina ni s-a preluat spre a fi parcată de un boy. Toate bune şi frumoase. Dar când, peste 10 minute am coborât şi am cerut cheia maşinii să mai luăm nişte nimicuri lăsate pe banchetă, pas de te mai înţelege cu ei. Ne-au dat cheia şi nu reuşeam să pricepem unde e amărâta de maşină. S-au dat telefoane, s-a cerut ajutor. Ne cam pierdusem răbdarea. În cele din urmă, tot drăguţa recepţionistă, văzând că nu vine nimeni s-o ajute, şi-a luat inima în dinţi şi ne-a desenat să ieşim şi să facem dreapta şi iar dreapta... ceea ce am făcut şi, surpriză, maşina era parcată 50 de metri, mai la vale. Ne-a bufnit râsul şi ne-am calmat. Apoi, într-un final, a apărut şi ceva manager cu trei, maxim patru vorbe englezeşti la el şi ne-a explicat că există o parcare subterană a hotelului în care maşinile stau super safe. N-am mai înţeles a noastră de ce fusese mutată tot în stradă şi dacă şi când va intra în subterană. Am lăsat-o baltă şi ne-am văzut de treabă. În orice caz, la plecare ne-a fost adusă la uşă, intactă.

Despre cameră, nu am obiecţii. Mare, luminoasă, mobilată modern, funcţional. Prosoapele şi aşternuturile erau ok, la fel şi curăţenia. Baia era dotată cu tot ce trebuie, duşul spaţios, bine izolat. Cele trei stele erau meritate cu prisosinţă la capitolul ăsta. Şi aveam, de la etajul 4, o privelişte deschisă către cetatea veche de sute de ani şi castelul cocoţat în vârful unui pisc stâncos, minunăţie. da, numai că am fi dat-o la schimb cu una către oraşul nou, către o curte amărâtă sau orice altceva atunci când s-a lăsat seara şi au început să se audă acordurile unei orchestre live. Termopanele erau ca şi inexistente. Am ascultat până spre dimineaţă şlagăre naţionale şi internaţionale cântate de un solist neobosit. Sper măcar că petrecăreţii respectivi s-au distrat pe cinste în acea sâmbătă seară. Poate chiar sărbătoreau un eveniment deosebit. Noi, în schimb, ne pregăteam doar pentru alte sute de km spre casă. Lasă, să fim cu toţii sănătoşi!

S-a făcut dimineaţă şi ne-am dus la micul dejun. Acesta se servea la ultimul etaj, pe terasa de la etajul 8, adică. Am urcat, am admirat panorama. Aveau şansa să se revanşeze spectaculos cu un bufet generos şi delicios. Ce să vezi, dezamăgire! Nu aveau CAFEA. A fost una din nedumeririle mele de-a lungul întregii călătorii prin Turcia, faptul că ei nu sunt aşa cafegii cum credeam eu. Ceai, ceai şi iarăşi ceai. Am primit şi cafea acolo unde am cerut, dar nimic memorabil. Însă la Cakmak, mi-au dat-o la temelie. Mi-au oferit ness, sau ceva de genul, era o pudră într-un castronel, pe care n-aveam decât să mi-o frec singură cu apă. Altfel, mâncarea bunicică - puţine mezeluri, omletă, brânză, multe măsline, clasicele castraveţi+roşii (turceşti!), unt, gem şi o gamă variată de pâinici, chifle, penyirli, covrigi cu susan.

Asta a fost, a ieşit o remiză trasă de păr. N-au avut engleză, izolare fonică şi cafea, dar m-au îmbunat cu un pat extra confortabil, curăţenie şi brutărie diversificată. Ar fi putut să atârne şi hamamul cu care se lăudau pe site (bănuiesc că se refereau doar la saune, de fapt) dar nu am mai avut curiozitatea să îl încercăm seara, după o plimbare destul de prelungită prin oraş, cu cumpărături dubioase şi un incendiu izbucnit chiar în localul unde mâncam...

---

VIZUALIZĂRI: 1636 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI