Veni, vidi, vici

TIPĂREȘTE

Am ales această pensiune pentru a petrece o noapte de weekend, auzind că peisajele de aici merită efortul DN1.

Dacă îndurați chinurile DN1-ului, se ajunge cam în câteva ore aici din București. DN1 se lasă greu de estimat mai mereu. Pensiunea este foarte aproape de Zărnești si sunt câțiva kilometri de parcus pe drum de țară. Mașina se transformă în acești câțiva kilometri, deci adăugați la costul excursiei și costul spălării mașinii. Părea că au început să asfalteze și acest drum, dar nu știu dacă vor ajunge până la pensiune cu asfaltul sau se vor opri pe parcurs.

Iată-ne ajunși, deci, la pensiune. Munții Piatra Craiului se fălesc în fața noastră, peisajul promite multe. Mi-a plăcut că nu erau multe clădiri pe metru pătrat, părea că avem și noi intimitate și mulți metri cubi în aer liber pe unde să ne facem de cap. Cabanele sunt foarte răsfirate, ba chiar uneori așezate la câțiva kilometri distanță.

Camera 7 a fost decentă, un pat fără scârțâieli, o baie modestă, dar cu de toate. Din păcate nu am făcut poze în interior. Am deschis la un moment dat televizorul și pe singurul post funcțional l-am văzut pe Horia Vârlan cu purici, așa că l-am închis repede.

Cu masa nu prea am fost eu împăcată. Să încep cu chestiile bune în primul rând: am băut pentru prima oară limonadă cu sirop de păpănie care chiar era senzațională. În prima zi am luat prânzul aici, două persoane și am comandat fasole în pâine și bulz. Fără să cerem și fără a avea nevoie, ni s-au adus 4 felii de pâine pentru care am fost tranzacționați cu suma de 6 lei. Supriza cea mai mare am avut-o de dimineața la micul dejun, când ni s-au adus mai multe felii de pâine pentru 3 lei. Pentru micul dejun aveau câteva variante cu multă carne și brânzeturi, dar fără legume. Nu prea am fost încântată, dar măcar nu am mai fost păcăliți cu prea multe grame de pâine (doar pe bon, nu și pe masă), care ingrașă și prostește oricum.

Am explorat împrejurimile pe jos și am ajuns și la următoarele cabane și la un izor unde am înțeles că apa este potabilă. Îmi pare rău că nu e asfaltat, căci natura e distrusă de atâta praf de la mașini, iar plimbările nu sunt prea plăcute când trec mașini care îți fac viața gri sau, mai rău, care aruncă pietre.

La pensiune au o herghelie foarte mare, caii păreau bine îngrijiți și de rase pure, se putea face echitație, inclusiv pentru copii (aveau si ponei). Noi nu am încercat asta, dar am văzut câțiva copilași pe ponei și păreau încântați. De altfel, locul este prietenos cu copiii, am văzut și locuri de joacă pentru copii.

Vă recomand cel puțin o noapte în aceste peisaje. Nu uitați de limonada cu sirop de păpădie. Las pozele să vorbească.

---

VIZUALIZĂRI: 2727 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI