Padina

TIPĂREȘTE

Demult n-am mai făcut revelionul la cabană. Astfel, anul 2021 am decis să îl încep la cabană, în gașcă. Găsisem în decembrie 20 o ofertă de nerefuzat la Padina. Era ofertă de la cabană peste care mai venea comisionul ghidului montan dar tot îmi rezulta convenabil.

Ca să nu fac o lungă polologhie cu evoluția turismului montan, o să mă rezum doar să scriu că de puțini ani, dacă organizezi ceva traseu pe munte, ca și grup organizat, musai să fie minim un ghid montan. Pentru ture particulare, regula asta nu se aplică.

Astfel, au început ghizii montani să se înmulțească pe toate drumurile, ca ciupercile după ploaie și să încurce lucrurile într-un hal de singură n-aș fi reușit ever. Astfel, în grupul nostru de 7,4 erau ghizi montani. Dar nu că s-ar fi observat din context, știam doar pentru că ne-au spus.

Aveam în program 2 ture în cele două zile pline adică 31 și întâi că veneam pe 30 și plecam pe 2. De fapt, nu. Prima tură trebuia să fie chiar pe 30 după-amiază că programul era să plecăm la 6:00 din București, ajungeam la Padina pe la prânz sau după și după masa de prânz aveam timp suficient să umblăm 2 – 3 ore prin Peștera Ialomiței, pe neamenajat, în rapel, program stabilit în colaborare cu salvamontul local. Aiurea-n tramvai.

Ce abureală totală. Cu o seară înainte de plecare am primit mail de confirmare și totodată am fost informați că s-a schimbat ora plecării. Nu mai plecam la 6:00, plecam la 9:00 astfel, timpul alocat pentru Peștera Ialomiței l-am petrecut în ambuteiaj la Breaza (sau, mă rog, Comarnic) planificând un bisnis de servit mici și șaorma din mersul (de melc) al mașinii.

Sosirea la Padina, planificată pentru prânz sau după, s-a efectuat la ora 17:00 după ambuteiaj crunt și sinistru la Dichiu, la Bulboci, înzăpezit, deszăpezit, pus lanțuri, scos lanțuri și negociat mult cu poliția rutieră. Nu pot spune că nu am avut aventură pe munte.

Era prima oară când mergeam la Padina. Nedumerirea mea a fost că, deși ar fi trebuit să fie platou, Transbucegii numai pe denivelare unduia, ba în sus, ba în jos, ba pedala, ba luneca, ba ’zăpezea și numai pe sub brazi. Unde e platoul? Un infern. Prima oară-n viață mea am avut rău de mașină și mare noroc, aveam pe lângă mine un ambalaj gol de cheps-uri.

Cu chiu, cu vai, am ajuns. Am putut observa că cei care veniseră fără ghizi erau aici deja de la prânz.

La Padina Salvamont aveam două grupuri în cabană: noi ăștia, tâmpiții cu ghizi și maneliștii cu mașini bengoase și multe ifose. Credeam că e cabană de munte. Deja regretam că am venit.

Am fost invitați la socializare și totodată am fost informați că băutura oferită în program de organizatori se află în camera ghizilor deci să poftim să ne servim când avem chef (???), băutură cumpărată de la market, la popas, în drum spre Padina.

Într-un final, din toată oferta lor am avut parte fix de un pahar de vin fiert, pe întâi, fix când trebuia să fie tura la Omu și n-a mai fost.

Bun. Deci all inclusive oferit de cabană, nu comentez, a fost cum trebuia. Mic dejun, nu știu la ce oră începea dar știu că se termina pe la 12:00 – 13:00 adică aveam bucate întinse pe o masă, în sala de mese, toată dimineața. Meniul era bogat și divers. Pe lângă cele uzuale la micul dejun: mezeluri, brânzeturi, legume, lapte, cereale, ouă, mai aveau și tradiționale respectiv o zi au avut caltaboș, altă zi au avut zacuscă cu ciuperci și tot așa.

La Padina Salvamont nu se gătește. Mâncarea pentru prânz și cină era adusă de la Padina veche unde se gătea. Padina Salvamont are bucătărie dar numai pentru aranjatul mesei. Ne servea la masă o fată de la bucătărie, nu ne luam farfuriile de la fereastra bucătăriei. Mai era și un băiat la bucătărie și amândoi îngrijeau de cabană dar cartierul general era la Padina veche. Unii spun că la Padina se mănâncă bine de numa’. Mie mi-a părut mâncarea fadă, nimic catchy, exceptând micul dejun doar.

Masa de revelion, cel puțin, a fost un fiasco total însă prânzul de pe întâi a fost un deliciu cu sarmale bune și cârnați de casă – delicioși. Vișinată, în schimb, nu s-a putut, nu știu de ce (la prânz, zic, că noaptea a fost).

Cabana am găsit-o frumos amenajată, nu zic. Avea și brad împodobit pe hol. Au o nișă la intrare cu rafturi cu papuci și nu intri cu bocancii în cabană ci îi lași în nișa asta.

Camerele sunt cu 4 sau 6 locuri, cu paturi suprapuse și nu au dulap. Te descurci cum poți – cabană, deh.

Baia, pe hol, cu vreo 3 cabine de duș și cam tot atâtea toalete.

Noi aveam etajul 1 și maneliștii mansarda. Sus erau spațiile mai fancy, mai înclinate, nah.

Pentru noaptea de revelion am fost invitați la Padina veche. Acolo sunt două clădiri, chiar alături, una cu priciuri, respectiv nu aveau nici măcar saltea și dormeai așa, spartan, în sacul adus de acasă și cealaltă, elegantă, cu camere cu baie și tot confortul.

Noi cu maneliștii am primit o terasă înghesuită, închisă, evident dar neconfortabilă – zic eu. Era foarte puțin spațiu. Programul a fost un infern, urletele ne spărgeau urechile, digeiul era total neinspirat, avea preferințe de acum 50 de ani, total ne-dansant, mi-a stricat total dispoziția. Maneliștii sunt o specie pe care nu o înțeleg și, evident, nu m-aș fi așteptat să-i găsesc acolo.

Am avut în program și bal mascat deci mă călcăm pe picioare cu travestiți, vopsiți, tatuați și toate speciile colaterale.

Cum scriam mai sus, meniul = jale. Dacă la aperitiv au mai descântat-o cât de cât, oricât de ciufulit ar fi fost, ei bine, peștele în baie de fulgi de porumb se prezenta total necomestibil ca și cartofii natur de alături iar felul următor cu niște bucăți de piept de pui suspect colorat și învelit într-o fâșie de bacon ciudat avea totuși ceva broccoli apetisanți alături și niște frunze de nu-ș ce fel dar le-am păscut cu drag.

La micul dejun de pe 2 – ziua plecării – am regăsit chiftele ciufulite ce stătuseră și pe masă de revelion, în platourile de aperitiv. De-ar fi fost MD-ul mai sărac cu aceste chiftele, ar fi fost mai inspirați. Mai bine le împărțeau la personal.

De-am fi servit masa din traistă, clar, ieșeam cu mult mai bine: ceva salate beuf descântate de acasă și alte cele.

La plecare, pe 2, maneliștii au servit MD, au strâns urgent bagaje și la 11:00 nu mai găseai picior de om în cabană, fie plecaseră să servească prânz pe la poale, fie urcaseră la Padina veche pentru prânz și la 13:00 aveau și issue-ul ăsta bifat.

Noi, tâmpiții ăștia cu ghizi, luam baie de soare în față la cabană, pe la ora 14:00 și după, singuri în zonă, în sala de mese nu ne mai primeau pentru că făceau curat pentru următorul grup, la camere nici atât, doar pe hol pe canapele ce mai găseam refugiu deși era frig și acolo că se aerisea.

Organizatorul, ducând bagajele spre mașină, a găsit de cuviință să mă întrebe dacă am chef să vizitez Peștera Ialomiței. Acum???

Nu știu dacă întrebarea era pe bune sau doar își bătea joc de mine. Între timp am aflat că are dosar penal pentru că își maltratează de mult timp fiica ce acum are 12 ani.

După ce-a plecat și organizatorul, noi, ăștilalții, cu ceilalți 3 ghizi, continuam să descântăm în fața cabanei, neștiind ce. Când, în sfârșit, am urcat în mașini, a venit femeia de la cabană să ne spună că nu găsește cheia de la camera organizatorului. Altă bâlbâială de jumate de oră. În final, tot negăsită a rămas că, oricât ar fi fost de calificați cei 3 în meseria de ghid montan, asta nu garanta și găsirea cheilor ci numai pierderea lor.

Cu chiu, cu vai, am ajuns și în București, târziu în noapte iar ghidul montan care era și șofer s-a oferit să ne ducă până acasă, după ce îi lăsase pe ceilalți ghizi montani pe la casele lor. Bonus, ne-a lăsat și ceva din băutura nebăută la cabană, pentru asta intrând în casă, fără să fie invitat.

În concluzie, constat, am rămas mult în urmă cu evoluția turismului montan contemporan și, sincer, chiar nu înțeleg ce naiba se întâmplă cu oamenii ăștia. Drept consecință, am decis să renunț la a mai vizita cabane și nu numai de revelion. Mult mai sănătos – în private.

Epilogul: ferește-mă, Doamne, de prieteni că de dușmani m-oi descurca eu...

Nu mai vreau să scriu nimic - m-apucă plânsu'

Nici aici n-a fost bine deși cald a fost.

Una caldă, alta rece. Uneori a fost bun, alteori nu.

Peisajul e superb, n-am ce zice plus zăpadă, alte cele dar atât ce lunecam de numa' . Trebuie gheruțe.

???????????? nici, nici, nici, nici

Of

---

VIZUALIZĂRI: 1595 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI