La mama Oara în orice anotimp

TIPĂREȘTE

Citind rw lui @veteranu, impresii aici mi-am amintit că și eu am scris un rw despre cabana Diham dar nu știu de ce nu l-am publicat. Am căutat în arhivă și l-am redat mai jos.

A venit iar sâmbăta și am plecat la munte. Trenul a plecat la fix. Nici un minuțel întârziere. Dacă nu-mi țineau și mie amicii loc stăteam în picioare. Hei, deci nu doar eu iubesc muntele iarna.

De data aceasta coborâm în Bușteni. Mergem la Diham, să înnoptăm la cabană deși, nu ne-am făcut rezervare.

Am ales să mergem spre cabană pe un drum mai lung, să ne bucurăm de peisaje, de aer, de soarele care ne însoțește dând o strălucire aparte zăpezii.

Am mers pe un traseu nemarcat, pe care l-am făcut de nenumarte ori. Merge pe creasta Coamei Clăbucetului, se cheamă Coama Lungă, adică coama din dreapta șoselei ce merge spre Gura Diham. Știam că înaintea noastră trecuse un grup care bătuse poteca, așa că ne-a fost mai ușor, fiind un traseu putin umblat sunt zone în care zăpada ajunge la genunchi sau chiar mai mare. A fost o zi însorită, cu vizibilitate maximă, fără nici o adiere. O zi superbă.

După 4 ore de la plecarea din Bușteni, Coama Lungă ne scoate lângă vârful Grecu (1460m). Urcăm pe vârf și avem în față crestele Bucegilor: Caraiman, Coștila, Moraru și Bucșoiu. Piatra Craiului abia se zărește dar Postăvaru și Piatra Mare stau falnici în fața noastră. Turul de orizont este încheiat de munții Neamțului și Baiului. Mai avem de așteptat până să mergem iar pe creste.

Continuăm traseul spre cabană și iar ajungem pe poteca dintre brazii aceea imenși. Întotdeauna când ajung aici mă simt atât de mică în comparație cu creația naturii!

Soarele este acum pe partea cealaltă a Bucegilor. Se ivește în fața noastră poiana și apoi cabana Diham. Deja visam la o ciorbă caldă, la un duș fierbinte, la un vin fiert, apoi mai vedem.

La cabana Diham sau "œLa mama Oara” cum îi spun cei care vin des pe aici, ajungem în fiecare anotimp. Când este cald ne oprim în drumul nostru spre crestele Bucegilor iar când plouă sau ninge facem popas pentru a servi masa sau pentru sărbătorirea unei zile de naștere.

Situată la altitudinea de 1380m în munții Dihamului este accesibilă în tot cursul anului. În iarna aceasta am ajuns de trei ori, atât datorită faptului că acum nu se poate merge pe creste cât și multitudinii de trasee ce ne poartă spre cabana Diham.

Diham este o cabană pentru oameni de munte, unde găsesc un loc de dormit decent, o mâncare caldă, un duș fierbinte, care știu să aprecieze un loc ospitalier și o atmosferă de cabană de munte.

Trasee spre cabana Diham sunt din Bușteni, Azuga, Predeal, Pârâul Rece și Râșnov. De aici poți admira crestele Bucegilor sau te poți avânta pe trasee spre Malăiesti, Omu și Bucsoiu.

Poți servi masa la cabană sau scoate pur si simplu mâncarea din rucsac. Nimeni nu-ți ține cont dacă servești ceva de la cabană sau nu. Ești bine venit oricum. Poate acesta este și motivul pentru care cabana este mereu plină.

Găsim cameră liberă și mergem să ne cazăm. 75 lei o cameră pentru două persoane cu baie proprie, în aripa construită mai nou. Majoritatea camerelor sunt de mai multe locuri cu baia pe hol. In aceste camere locul este mai ieftin.

Camera nu este prea mare dar este curată și călduroasă. Poate prea călduroasă. Are baie cu dus și apa caldă permanent și un balcon micuț. Tocmai bună pentru nevoile noastre, după o tură de 5 ore de mers prin zăpadă.

Poziția cabanei este bună. Unele camere au vedere spre Bucegi altele spre Postavaru și Piatra Mare. Chiar din pat, pe fereastră, vedeam crestele Bucegilor, Bucșoiul Mare și Valea Mălăieștilor. Facem un duș fierbinte apoi coborâm să mâncăm.

Cabana este plină. Unii mănâncă, alții joacă rummy, cărți sau stau la povești.

Mâncarea este bună dar nu extraordinară, dar atmosfera și veselia celor din jur te fac să o apreciezi mai mult decât pe una extraordinară servită într-o atmosfera rece. Știu că odată am intrat și mirosea așa de bine a sarmale că nu am rezistat și mi-am luat o porție. Au fost bune, bune.

Prețurile sunt rezonabile:

Sarmale cu mămăliguță - 10 lei

Piept de pui la grătar cu garnitură - 17 lei

Ceaiul casei - 1 leu

Ciorbă de porc - 7 lei

Ciorbă de fasole - 7 lei

Ciorbă de văcuță - 8 lei

Suc (0,5 l) - 4 lei

Bere Bergenbier/Ciucas (sticlă) - 5 lei

După ce servim masa luăm de la mama Oara un rummy. Chiar îmi era dor de o seară așa fără griji. Luăm și câte un vin fiert. Din hol se aud acorduri de chitară. O atmosferă frumoasă, de cabană, cum în puține cabane se mai păstrează astăzi. După câteva runde de rummy mergem în hol de unde se aude așa de frumos cântând. Aproape că nu ai loc. Ne așezăm mai sus, pe scări.

Cântece de munte, cântece de dragoste, cântate de niște tineri care mie îmi par așa de frumoși, că au alte preocupări decât știu eu că au tinerii din ziua de azi. Chitara se plimbă pe la cei care știu să o mânuiască. Fredonez cu ei, bucuroasă că știu și eu versurile cântecelor de munte.

Aș fi stat acolo cu drag dar oboseala traseului și-a spus cuvântul așa că am plecat în cameră să ne odihnim, conștienți că a doua zi ne așteaptă un alt traseu.

Am dormit fără vise, vegheați de crestele Bucegilor.

Dimineața am coborât în sala de mese. Aveam mâncare la noi și am luat un ceai și o cafea de la cabană.

Mama Oara ne-a întrebat, grijulie ca o mamă, dacă am dormit bine, dacă a fost cald sau dacă ne-au deranjat chitarele. Am liniștit-o că totul a fost bine și chiar ne-a făcut plăcere să ascultăm cum cântau tinerii, stând ceva timp alături de ei. Am văzut pe chipul dânsei relaxarea și plăcerea că ne-am simțit bine aici. Dar acesta este meritul dânsei, care face această meserie de o viață și o face cu drag.

Este un loc unde îmi place să revin cu drag pentru peisaje, ospitalitate și pentru ceea ce înseamnă pentru mine munte. Aici mai poți auzi încă chitarele, cântecele de munte și poveștile despre ture și trasee.

---

VIZUALIZĂRI: 3192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI