De prin tara adunate, Cabana Chilia, Pojorata

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Planul nostru initial de plimbare prin tara, vezi aici (Praid, Turda), se incadra si o vizita in Bucovina pentru a revedea vestitele si frumoasele manastiri, dar pentru ca alte probleme neprevazute ne-au intors din drum de la Colibita Bistrita, unde eram atat de aproape, ne-am rezervat alte 3 zile pentru a ajunge in locurile pe care nu le mai vizitasem de prin 2003.

Dulcea (dulshea) si frumoasa Bucovina.

Impreuna cu noi am cooptat in plimbare si o familie de prieteni de la Piatra Neamt, asa ca am inceput cautarile pentru cazare. Noi cautam o camera cu 2 paturi iar pentru ei fiind 2 adulti si 2 copii mai mari, un apartament sau cel putin o camera cu 4 paturi. Pentru noi a fost simplu. mai ales ca era sfarsit de vara, dar fiindca vroiam sa stam impreuna, nu gaseam ceva de 4 paturi. Iarasi lipsa de viziune din partea proprietarilor. Foarte putine oferte. Ca sa nu mai zic ca noi initial vroiam sa mergem impreuna cu fetita, deci 3 paturi gaseam greu, d’apoi 4?

Telefoane peste telefoane. Ramasesem eu setat pe Pojorata si am insistat acolo sa gasim ceva.

Initial in vara, prin luna mai, facusem o rezervare la Pensiunea “Flori de Bucovina“ deoarece la mult laudata “Pietrele Doamnei” nu aveau locuri libere, dar mai apoi intuind ca nu vom ajunge am sunat la pensiune asa cum ne-a fost intelegerea cu o sapt inainte si am spus ca nu mai venim.

Din putinele oferte de pe net am ramas doar cu o cabana ce ne oferea atat un apart pentru 4 persoane cat si pentru noi o camera de 2 locuri, ambele libere la data care ne propusesem noi.

Am cautat rapid ceva despre pensiune si cum nu am gasit nimic am zis sa mergem la risc, cat de rau putea sa fie? Si apoi daca era sa nu ne convina aveam sa o luam din poarta in poarta.

Pensiunea este Cabana Chilia clasificata 2 margarete

Adresa comuna Pojorata, sat Pojorâta, Str Izvor Giumalau, Nr. 727

GPS: N 47.4958033 E 25.4773897

Ca sa nu facem drumul dintr-o data, prietenii nostri ne-au invitat pe la ei si asa am mai revazut si Piatra Neamt. Urmatoarea zi de dimineata 3 septembrie, am plecat la piata sa ne cumparam ce avem nevoie de-ale gurilor, mai ales ca pensiunea nu dispunea de restaurant, si incet, incet am umplut portbagajul masinii de parca plecam o luna izolati pe munte. Hopaaa! Inapoi acasa unde ne asteptau restul familiei gata de plecare cu bagajele pregatite. Si asa cum ii sade bine omului calator am purces la drum, planificat sa ajungem dupa ora 12 cand incepea ziua de cazare.

Vreme frumoasa de inceput de toamna cu o temperatura de aprox 18 C numai buna de calatorit. Traseul calculat era de vreo 150 de Km, prin Targu Neamt am tinut apoi drumul 15 C catre Falticeni care se intersecteaza mai apoi cu E 85 pentru putin timp si dupa localitatea Spatarasti il parasiti imediat catre stanga pe 2E catre, Gura Humorului – Vatra Dornei. La acea intersectie am vazut si la dus si la intors un echipaj care statea la panda ascunsi, deci atentie.

Nu am oprit nicaieri pana la destinatie cu exceptia statiei de unde am alimentat si ne-am dezmortit un pic picioarele si iar la drum. Dupa ce am trecut prin Campulung Moldovenesc si am ajuns in Pojorata, l-am pus la treaba pe nenea GPS sa ne ajute, dar si din indicatiile pe care le-am notat de la gazda am inteles ca pensiunea este pozitionata spre drumul catre Rarau, deci la vederea indicatorului am parasit E 576 care inainte ducea in Vatra Dornei si am virat la stanga pe o strada si tot inante pana spre pensiune.

Acum pe google maps vad ca acest drum 175 B mai este denumit si Transraraul (nu prea suna fain) dar daca ei ii zic asa, asa sa fie. Am parcurs aproximativ 3,5-4 km si apoi cu atentie, dupa ce am trecut de Restaurantul-Pastravarie Izvor, care era pe dreapta, se face un drum de acces, strada zic ei, care face la dreapta spre padure pe langa un parau mic (posibil sa ii zica chiar Giumalau) dar ca sa nu ne incurcam, am sunat la telefon si doamna Georgeta proprietara ne-a indrumat sa mai urcam putin fata de vila la care ne oprisem noi chititi ca aceea este si dumneaiei ne va iesi in strada. Drumul cam stricat de utilajele si masinile care care lemne, dar cu atentie merge masina fara sa atingeti pe dedesubt.

Am ajuns in dreptul pensiunii si intr-adevar proprietara ne astepta zambind bucuroasa de oaspeti, normaaal, ne-a deschis poarta de acces pe un podet catre curtea mare si ne-a indicat sa tragem masinile sus aproape de pensiune.

Curtea deosebit de mare, in dreapta o pajiste ingradita de un gardulet de sarma unde pasteau cateva vacute, in stanga erau cateva utilaje si sus era pensiunea propriuzisa. Asa cum ii zice si numele, chiar arata a cabana de lemn, cu un etaj.

Am schimbat amabilitatile cu doamna, si mai apoi ne-a povestit despre facilitatile pensiunii: capacitatea de cazare este de 12-14 persoane (in perioada de vara 14 - 20 persoane), in 5 camere duble cu pat matrimonial fiecare cu baie proprie plus un apartament compus din dormitor cu pat matrimonial, living cu canapea extensibila de doua persoane si baie.

In toate camerele sunt televizoare si cablu Tv.

Pentru perioada de vara sunt disponibile si 8 locuri de cazare intr-o cabanuta nou construita, cu etaj, care are la parter doua camere nedecomandate dotate cu cate un pat dublu fiecare plus baie comuna si la etaj doua dormitoare decomandate cu cate un pat dublu prevazute cu grup sanitar fara dus (chiuveta plus WC).

Tot pentru perioada de vara exista si doua casute din lemn, fiecare dotata cu doua paturi de o persoana.

Ne-am luat cheile de la camere si curiosi sa vedem cum arata ne-am carat bagajele sa ne instalam si sa punem mai apoi de un gratar sa ne potolim foamea, poi nu?

Camerele noastre erau sus la etaj, de fapt la etaj sunt toate camerele si erau ultimele de pe terasa mare pe partea stanga, prima a noastra de 2 locuri si in capat apartamentul.

Pretul la camera de 2 locuri era de 70 de lei pe noapte iar apartamentul de 120 de lei.

Camera noastra era micuta, mobilata modest cu un pat matrimonial cu o saltea cam obosita (am simtit asta noaptea), si in fata era baia. Usa de la intrare era un pic mai veche, cam scartaia si parca nu se inchidea foarte bina lasand sa se vada o farama de lumina deafara.

Am fost multumiti per total atat noi cat si prietenii nostri, la urma urmei erau 2 nopti de cazare si ne-am mobilizat sa pregatim focul pentru gratar, fetele sa pregateasca preparatele, salate si ce mai trebuiau unei mese imbelsugate. O visinata ne-a mai colorat putin situatia si deja ne faceam planuri de plimbare, ne ploua in gura de la mirosul de ardei copti, vinete, ciuperci si ce alte legume de porc se mai perpeleau la jarul gratarului care parca nu se mai terminau odata...

Gratarul este asezat putin mai departe de pensiune, din motive de protectie, chiar langa un parau care trece pe langa curte, este acoperit, iar lemne ne-a dat doamna destule.

In pensiune mai erau vreo 3 familii care aveam sa aflam ca vor pleca a 2 zi deci urma sa ramanem singuri dupa cum ne-a spus gazda la telefon in ziua rezervarii.

Se simtea lipsa unui foisor si o masa cu scaune unde sa putem sta cu totii in asteptarea gratarului, era doar o masa mica langa gratar si inca una de lemn afara langa leagane, dar noi am preferat pana la urma sa mergem pe terasa de la parter.

De pe terasa de la parterul pensiunii se intra intr-o mica bucatarioara cu aragaz, chiuveta cu ustensile de gatit, in hol era un frigider si tot de pe terasa se intra in sala de mese care acum era incuiata, bine nici nu i-am zis ca am vrea sa mancam acolo ci am servit masa pe terasa deoarece era destul de cald si aer curat.

Dupa ce foamea a fost potolita, am plecat putin la plimbare de la pensiune sa exploram imprejurimile si ajunsi la intersectia cu Transraraul am luat-o la dreapta in sus catre Rarau, pana la care din indicatoare am aflat ca mai sunt 13 km.

Zona este intr-adevar in dezvoltare, se mai construiesc pensiuni si resedinte de vara, dar padurea seculara dispare putin cate putin si in urma raman goluri mari in locul padurii. Noi am parcurs asa lejer vreun km si jumatate, la deal, apoi la intoarcere am mers la pastravarie si fiindca de la miscare s-a mai facut ceva loc prin stomac ne-am delectat cu niste clatite, asa ca tot nu avuseseram desert.

Se lasase seara iar prin zona nu sunt destule lumini asa ca mai pe bajbaite am ajuns la noi la pensiune, si apoi pe terasa din fata camerelor am mai stat la povesti pana tarziu in noapte cand ne-a luat frigul si ne-am retras fiecare in camerele noastre. Fiindca era cam rece noaptea am incropit si un foc in sobele de teracota numai cat sa se dezmorteasca si sa fie placut la iesirea din baie. Rapusi de oboseala am adormit instantaneu ….

Continuare...

---

VIZUALIZĂRI: 4299 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI