Un super mini-concediu de Pasti!

TIPĂREȘTE

Ieri m-am intors dintr-un mini-concediu de 5 zile petrecut la Cabana Anda 3* de langa Gheorgheni, jud. Harghita si chiar vreau sa ii fac reclama prin acest review!

Am fost acolo 4 familii, fiecare cu copii mici, avand varstele de 2 ani 4,5 ani, 7 ani si 11 ani.

Sa incepem cu inceputul...

Am contactat pensiunea pe e-mail cam pe la mijlocul lui Ianuarie si le-am facut o cerere de rezervare pt. luna Aprilie pt. 3 familii, toate avand 1-2 copii.

Mi-au raspuns foarte prompt si mi-au confirmat rezervarea.

La ceva timp ne-am sucit cu rezervarea si am vrut sa o schimbam pentru exact perioada de Pasti (13-17.04.2012) si sa mai adaugam inca o familie in plus.

Am primit din nou o confirmare facuta foarte amabil de dl. Buta Zolt si chiar vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pt. amabilitatea de care a dat dovada si cat am fost noi acolo cazati la pensiune!

OK... A venit si ziua de 13 Aprilie cand am plecat la drum.

Am plecat pe traseul Ploiesti-Brasov-Sf. Gheorghe-Miercurea Ciuc-Gheorgheni si am facut cca. 6-7 ore cu f. multe opriri pe traseu, ba pt. un mic shopping, ba pt. a manca, ba pt. una-alta...

In mod normal cred ca in cca. 4 ore de mers intins se poate ajunge din Ploiesti acolo.

Am ajuns la pensiune pe la ora 6 seara si dl. Zolt ne-a aratat camerele disponibile la care deja adaugasera cate unul sau doua paturi, in functie de cati copii avea familia care se caza. De fapt ca sa fiu corect, nu au fost chiar paturi, ci saltele puse pe jos in camera, dar a fost foarte OK si asa, tinand cont ca pretul pe camera a fost doar de 70 RON.

Camerele sunt sus la etaj si sunt in numar de 10. Tot la etaj exista un living/hol mare, cu mese si cu canapele din piele foarte comode si frumoase.

Jos la parter, unde este si receptia, de asemenea sunt doua randuri de canapele si fotolii cu masute unde se poate sta si in plus exista si o masa de biliard.

Ne-am cazat si am coborat sa facem un tur al pensiunii.

In partea din spate a pensiunii exista un rau care curge si care a fost amenajat astfel incat trece pe sub mai multe podeturi amenajate si ele, unul din ele facand legatura cu un foisor mare in care sunt mai multe mese cu bancute unde se poate sta la un pahar de vorba sau chiar sa iei masa. Cand am ajuns noi era cam frigulet, cca. 8-10 grade afara.

Totul este foarte frumos amenajat, lemn peste tot si sub foisor este un fel de la/helesteu. Podeaua foisorului este facuta din lemn si sticla a. i. poti sa vezi apa de dedesubt. Culoarea apei nu te prea incanta fiind de un verde inchis si dand senzatia de apa statuta; dar nu mirosea deloc. Pe urma am descoperit ca de fapt acest mini-lac este alimentat tot timpul de o conducta care is trage apa din raul care curge prin spatele pensiunii.

Un alt mini-lac mai mare decat cel de sub foisor este in partea dreapta si acolo am inteles ca sunt si pesti si cei pasionati pot si pescui.

Tot afara in spatele pensiunii exista un loc de joaca, avand in componenta un tobogan, doua leagane si o scara pe care sa se catere cei mici. Langa acest loc de joaca este un alt foisor, dar mai micut decat primul, care are gratar si un dozator la care presupun ca se monteaza butoaiele cu bere cand este cazul...

Am vazut si animalele care apar in pozele de prezentare a pensiunii, dar acum erau inchise intr-un fel de grajd pt. ca era prea frig sa le lase pe afara: un ponei si un magarus, o caprita o oaie si un pui de caprioara, cred...

Copii au fost incantati sa le vada si sa le mangaie.

In fata pensiunii, mai aproape de sosea, este si un mini-teren de fotbal, cu iarba naturala, imprejmuit cu plasa. N-am avut ocazia sa jucam fotbal pt. ca vremea a fost cam ploioasa cat am stat acolo.

De asemenea langa ele este un teren cam de aceeasi marime plin cu pietris. Nu stiu ce au de gand sa faca pe acest teren.

Ca o paranteza aici, as fi vrut sa vad si o masa de tenis, fiindca venisem pregatit de acasa cu palete si mingi. Poate in viitor administratorii pensiunii vor gasi un loc si pentru asta.

Dupa acest tur facut am mers sa mancam in restaurantul care se afla de asemenea la parterul pensiunii. Am fost serviti din partea casei cu palinca (barbatii) si cu visinata de casa (femeile); frumos gest!

Masa se comanda din meniu, care este suficient de variat pentru o perioada de stat acolo cum am stat noi, 4-5 zile. Preturile sunt decente si la bauturi si la mancare, dar mai presus de toate, mancarea a fost excelenta! Tot ce am comandat a fost gatit excelent si nu pot sa nu laud painea, care a fost ceva... de vis! Sincer, nu am mai mancat o paine asa de buna de cand imi facea bunica la tara, la cuptorul cu lemne...

Dupa masa am urcat in living-ul de la etaj unde adultii am jucat Monopoly pana la 2:30 dimineata iar prichindeii s-au jucat acolo si au facut o galagie de cred ca ne-au cam injurat ceilalti locatari, dar nu am primit nici o plangere. Multumim pt asta...

A doua zi (sambata), dupa ce ne-am trezit fiecare dupa pofta inimii, am mancat si ne-am dus la salina la Praid, care este cam la 51 de kilometri fata de pensiune. Drumul este cam nasol, fiind plin de plombe si pe alocuri mici gropi, dar am observat ca este o caracteristica a localitatilor din Harghita, cel putin anul asta; la fel era si in Sf. Gheorghe si in Miercurea Ciuc.

Salina din Praid merita vizitata macar o data, daca aveti drum pe acolo.

Nu se compara cu cea din Turda dpdv. amenajare si investitii facute, dare este peste cea din Slanic sau Cacica.

Ne-am intors la pensiune unde am luat masa de seara. Am avut de unde alege din meniul oferit si din nou mancarea a fost delicioasa. Dupa masa ne-am retras din nou sus in living cu copii si am continuat cu jocul de Monopoly (unii), cu navigat-ul pe Net (altii), iar altii citeau... Am stat din nou pana tarziu in noapte si am petrecut o seara foarte frumoasa impreuna.

Internetul wireles functiona foarte bine. Au doua routere wireles in penisune, unul la parter, in hol unde este si receptia si unul la etaj. Oriunde m-am logat in pensiune am avut semnal f. bun.

Una din familii a vrut sa mearga in seara de Inviere la o biserica ortodoxa in Gheorgheni si s-au dus. Nu au stat prea mult fiindca cele cca. 50 de persoane care erau in biserica la acea ora se uitau la ei ca la extraterestrii. Ei erau imbracati toti in negru, femeile intr-o parte, barbatii in alta si toti cantau. Prietenii nostrii erau care intr-un trening rosu, care in blugi si tricou colorat si faceau clar nota discordanta in poza respectiva...

Ma rog, asa este intr-o comunitate mica unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Au stat un pic cu o lumanare aprinsa in mana dupa care s-au intors la pensiune.

A treia zi (duminica), dupa ce ne-am trezit iarasi fiecare cand a vrut, ne-am adunat toti si ne-am dus la masa care a fost o masa festiva de Pasti organizata de cei de la pensiune.

Am avut numai si numai preparate traditionale si facute de casa: de la oua rosii, cozonac, drob de miel, carnati de casa, piept sau muschi de porc invelit intr-un fel de aluat, sunca (slanina) de casa, branza telemea, ceapa verde, ridichi, rosii, etc.

A fost super si ne-am simtit excelent.

Restul zilei l-am petrecut in pensiune si ne-am relaxat.

A patra zi am decis sa mergem spre Lacu Rosu si sa ajungem si la baraj la Bicaz.

Am plecat pe la ora 12 dupa ce am mancat la pensiune si am mers intins spre barajul Bicaz unde am petrecut ceva timp si ne-am plimbat si cu vaporasul pe lac. Dupa asta ne-am intors spre pensiune si ne-am oprit si la Lacul Rosu. Aici sincer nu este cine stie ce de vazut. Lacul este mizerabil si n-am invartit un pic prin bazarul de acolo.

Ce ne-a placut f. mult au fost Cheile Bicazului. Intr-adevar ceva ce merita sa vezi! Avem atatea locuri frumoase in tara asta...

Pacat de drumuri, pt. ca si inspre Bicaz drumul a fost prost, peticit si plin de gropi.

Seara am mancat la pensiune si daca ajungeti pe acolo va recomand tocanita de mistret. Este super si merge excelent cu o mamaliguta si stropita evident cu un vin rosu...

A cincea zi, pe 17.04, ne-am trezit iarasi tarziu si dupa ce am mancat ne-am facut bagajele si am plecat spre casa.

Nu am spus nimic despre personalul pensiunii si nu vreau sa trec peste asta.

Toti am fost foarte multumiti de felul in care am fost tratati in pensiune, serviti la masa si am fost foarte multumiti in general de tot timpul petrecut acolo.

Desi limba maghiara este clar predominanta in regiune, nu am avut nici o problema de comunicare sau de alta natura. Dimpotriva, ne-au tratat astfel incat ne-am simtit ca acasa!

Concluzia: recomand cu foarte mare caldura sa va opriti la aceasta pensiune daca aveti drum pe acolo.

Noi din pacate am prins o vreme ploioasa si nu am putut sa ne bucuram pe deplin de locatia exterioara a pensiunii. Sunt convins ca vara acolo este super frumos si sunt si mai multe activitati in aer liber care se pot face.

Si acum deoarece o poza face cat o mie de cuvinte, sa incep atasarea pozelor la acest review.

---

VIZUALIZĂRI: 2010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI