Acceptabil pentru tranzit

TIPĂREȘTE

23 August 2010 (orele ~ 02:00) o liniste deplina plutea in eter, din cand in cand latratul unui caine suna lugrubu –a paguba, cald foarte cald in citadinul Bucuresti. Deodata, in linistea noptii se aude un scartiit prelung (nisipul se vaita scartietor), o portiera trantindu-se cu mult ablomb, voci si tropaituri nervoase…... ce mai ....un vacarm. TAAARRRR - soneria prinde a glasui ascutitor, trezind tot blocul - Haide-ti ba odata, se aude o voce baritonala (din umbra semioscura a holului luminat doar de un bec chior), va mai asteptam mult. "Aprind lumina” bombanind furios, - Care esti ba? ... (un cap se iveste din penumbra , era al prietenul meu din adolescenta - “Ipse”), va astept de 2 ore pe unde imi umblati. - Ha, ha, ha (raspunde "Ipse"), "Lute", iar numeri oile pe pajiste? stiindu-mi obiceiurile. - Da ma, am ajuns la 10.000 dar nu gasesc cânele, ii raspund eu enervat de veselia lui molipsitoare. - Pai hai ba ce mai astepti, da desteptarea …. hai mai repede ca trebuie sa ajungem la Giurgiu pana la 3……- Hooooo ma, ca nu dau turcii…. , care e”mersul” de trebuie sa ajungem la 3? – Gata, gata lasa vrajeala …... si vezi sa iei sticla aia de Martell pe ti-am facut-o cadou, zilele trecute ca imi este de trebuinta. Zis si facut… dau desteptarea familionului care erau toti mororcanosi cu fete nedormite (si purcedem spre masinile ce ne asteptau cuminti in parcare) … care mai de care vociferand in lumea lui…. intrebandu-ne uni pe altii…... - Ba, ce mai avem de luat sa nu uitam cate ceva sau pe careva? Iesim in tromba din Bucuresti cu destinatia Giurgiu, pana sa ajungem la destinatie dam cu “nasul” de lucrarile de reabilitare si modernizare) a “autostrazii” Giurgiu (Modernizarea si reabilitarea drumului de legatura DN5 Bucuresti-Giurgiu, DJ507 Giurgiu - Oinacu si Drum centura Sud din municipiul Giurgiu) cu numeroasele semafoare si sensurii giratorii (acum terminate - atunci erau in lucru). In apropiere de Giurgiu dam de o coloana de sute de TIR-uri ce aşteaptau linistite în coloana către Ruse, Bulgaria, coloana de maşini întinzându-se pe o distanţă de aproximativ 20 de kilometri, deci nu puteam folosi varianta ocolitoare (centura) pe la Oinacu, aglomeraţia fiind cauzată de controlul amănunţit făcut de poliţiştii de frontieră necesar pentru depistarea celor care fac contrabandă cu marfă. Intram prin oras il parcurgem in timp record, si ne infiintam chiar in stacia peco din punctul de frontieră Giurgiu-Ruse. Alimentam fiecare dupa necesitati (fetele plecasera dupa alte …... necesitati) copchii dupa inghetate, etc. In aglomeratia din statie, il vad pe “Ipse” dand mana cu un domn imbracat in pantaloni negrii si camasa alba (ulterior am aflat ca avea si “basca”- chipiu) vorbindu-si familiar (batandu-se pe umar reciproc) despre cât si câte in luna si stele ca doi prieteni ce nu se vazusera de mult timp… imi face semn sa vin mai aproape…. - "Ion....escu", sef de tura in pct. de frontiera mi se recomanda , el..…– Salut, care mai e treaba pe aci (zic eu, de parca il cunosteam de o viata) …. pai avem control de la capitala …. se inregistreaza fiecare marfa, se controleaza (la sange) actele de provenienta, bla, bla, bla…. etc.... - Asa si…., noi cand mai trecem... – Pai in urmatoarele 10 minute este o”gaura” pentru pauza de tigare, facandu-mi cu ochiul conspirativ.... –“Lute” da–mi ce te-am rugat (sticla de Martell) ca trebuie sa trag “patru vise” pe nas... – Bine coane…... s-a marcat, ahhhaaa deci pentru asta iti trebuia - “Ipse”, XO-ul Extra Old.

Iesim din peco incolonati si ghidati de “ghidul” nostru (adhoc), mergand pe partea dreapta a PCT-ului ocolind casele de marcat si iesind in parcarea de la “gura podului”, deci am fentat sistemul si am facut economie de cativa lei (53). Ne luam la revedere uni de la altii... plecam spre punctul de contol Ruse. Trecem de frontiera achizitionam Bulgaro-vinieta …. mana birjar. Am ales sa tranzitam Bulgaria pe o varianta mai scurta, si anume: Ruse – Razgrad – Targoviste –Omurtag – Sliven - Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli, cu un total de 285 KM, mare greseala si sa va spun si de ce. Drumul in regula pana in Yambol …... dupa care urma proba de foc…o multitudine de gropi……gropi unde ascundeai cu usurinta un Tico…. parcurgem si ultima distanta strangand din.....si ajungem in vama bulgaro- turca din Hamzabeyli, vama simpla (nu ca cea din Kapitan Andreevo) libera si fara mare pierdere de timp. Am iesit pe teritoriul turcesc …. alta viata…alt (e) drum (uri). Si dai bice pana in Çanakkale…. ajungem in Eceabat luam feribotul (cost 23 lire auto) trecem stramtoarea si ne indreptam catre Hotel Buyuk Truva.

Hotelul Buyuk Truva este pozitionat pe strada principala in imediata apropiere a portului (maxim 5 minute dupa ce ati coborat de pe feribot) are intrarea principala pe o straduta laterala foarte usor de accesat...., intram in receptie, receptia foarte mare si primitoare ...ii comunicam receptionerului ca am sosit si ii rugam sa ne permita accesul in parcare. Receptionerul trimite un bell-boy sa ne insoteasca permitandu-ne acesul in incinta. Parcarea foarte mare (~30 locuri) dar pozitionata in spatele hotelului si in plin soare, dar ca un plus este ca e pazita in permanenta si are si sistem de supraveghere tv. Lasam pasapoartele, vaucerele, muierile si copchhii la receptie si dai de cara bagaje. Fetele noastre au luat camerele si s-au intalat pentru cate un dus bine meritat.

Camerele micute cu mobilier saracacios cu paturi de cate o persoana si asternuturi curate, curate si pozitionate cu fata pe strada laterala (deci la umbra - implicit racoare). Toaleta curata cu prosoape si sapun dar ca tot hotelul …accesorii erau vechi. Personalul foarte amabil si cunoscator de limbi internationale....ce mai, un hotel destul de OK.

Facem si noi (baietii) cate un dus si hai la plimbare pret de cateva beri…. pe faleza. Faleza foarte lata si generoasa, plina de terase si “carciumi", din loc in loc vanzatori ambulanti de orice, fesuri, dulciuri, scoici (2 la o lira) foarte bune, suveniruri de orice si pentru orcine. Foarte multa lume la promenada, care cu unditele in balta, care pe la terase…. foarte antrenant. Ne facem curaj si intram intr-o terasa mai acatarii cu multa lume si multe miesme imbietoare…. Ne asezam pe bancile de lemn… apare o "fatuca" pe post de chelner si ne pune in fata meniurile…alegem ce alegem si cerem fiecare cate 4 beri…fata are un soc nu poate sa care atata pahare…... asa si…o sa ni le aduca pe rand…zis si facut…radem cate 2 beri asa de sete (20 secunde) … ii comunicam sa nu ne mai spele paharele …sa ne puna in cele actuale…. nu se poate politica patronului este sa ne aduca in pahare noi, in regula…. in foarte scurt timp apare si ce am comandat…veselie mare... fiecare gusta in legea lui, la un moment dat se apropie o pustoaica localnica si sporovaieste in limba lui Alah ceva…. ospatarita spune ca pustoaica vrea sa stea cu noi la masa (parintii ei erau langa masa noastra isi dau acceptul) ca ii place de fata noastra……Apune soarele …impresionat, noi cu halbele in mana ….romantic. Ajungem intrun tarziu la hotel usurati de vre-o 110 euro (cursul foarte prost, undeva la 1,7 lire /euro, casele de schimb inchid foarte repede) dar fericitii. Hai fiecare in (la) camerele lor si dai …”soileala” la greu…... am adormit primul si m-am trezit tot primu’ intr-un vacarm de nedescris in jurul orelor 02:00…... tipa unul si canta de mama focului (mai tarziu am aflat ca ne chema la slujba) la o toba impresionanta nu stiu ce cantece religioase…am crezut ca au navalit grecii si a inceput razboiul turco/cipriot… mama ce “sictiruri” i-am aruncat…...

Dis de dimineata am luat micul dejun in restaurant…. placut, racoros, terasa mare, meniu bunicel…. cu de toate, cafea, ceai, apa la discretie, aperitive destule (omleta, oua fierte, salam, masline, 4-5 feluri de branza, cascaval, masline de 5-6 feluri, suc de la dozator, unt la "pachetel", etc)doar pisicile m-au enervat…prea multe si prea insistente. Ospatari cam putini, dar nu li se simtea lipsa.

Deci …. pe scurt…. recomand hotelul celor in trecere.

Acesta a fost tot din periplul nostru din Çanakkale…oraselul este frumos, antrenant, curatel si cu oameni calzi…sper ca nu v-am plictisit.

Vacante placute va doresc si mult mult soare va doresc.

---

VIZUALIZĂRI: 1891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI