Boyne Valley - continuare

TIPĂREȘTE

Dupa ce am plecat de la Loughcrew am facut un mic popas pentru o sedinta foto cu frumosul Castel Slane din orasul cu acelasi nume. Castelul a fost construit si apartine inca familiei Conyngham (de origine scotiana) stabilita in Irlanda in sec. XVII. Castelul a fost reconstruit in 1785 si astazi este pe langa resedinta familiei, un loc deosebit de elegant si de inalta clasa, in care se desfasoara evenimente artistice si intalniri sociale si politice discrete, departe de ochiii lumii si ai presei. Anual in curtea castelului (de aproximativ 6 kmp.) se desfasoara concerte rock la care participa cele mai mari nume ale genului.

De la castel, ne-am continuat drumul pe un traseu interesant, pe o sosea ingusta in care e mare necaz sa te intalnesti cu o masina care vine din sens opus. Intraga regiune (Boyne Valley), este recunoscuta pentru cresterea oilor si a vacilor. Interesant este ca doar aici, toate oile nasc cate doi miei odat, fata de restul tarii unde oile au doar cate un miel pe an. Poate clima blanda si iarba deosebita sa fie motivul... Fermierii au incercat tot felul de schimburi in tara, dar fara succes; odata mutate oile din zona acesta in alte regiuni, au nascut un singur pui.

Din km. in km. si din poveste in poveste, am ajuns la

The Jumping Church

Acum, nu va imaginati ca am asistat la lucruri paranormale sau ca am avut noi haucinatii. Legenda spune ca in 1715, unul din zidurile bisericii a " sarit " si s-a mutat aproape trei metri mai in interiorul bisericii pentru a exclude mormantul unui om excomunicat, in afara cladirii. Acum au mai ramas doar ruine din vechea biserica, pentruca in anii in care catolicismul era interzis in Irlanda, biserica a fost inchisa si abandonata. Dar datorita legendei, este un obiectiv important in traseele turistice din Irlanda si in randul credinciosilor care nu isi pun intrebari si iau si cred intamplarile asa cum le sunt spuse.

Sa spun drept ma uitam cu oarecare amuzament la partenerii mei de excursie, privindu-i cat erau de fascinati de acel zid... Asta dupa ce ghidul ne spusese ca explicatia stiintifica ar fi ca zidul a fost rupt din temelie in urma unei furtuni foarte puternice si a fost repus pe verticala alaturi de locul unde fusese initial. Ei retinusera doar prima parte a povestii... cea mistica.

La mica distanta de a ruinele acestei biserici, singura din Irlanda care nu are un nume de sfant, am ajuns la

Monasterboice

Monasterboice este o asezare crestina timpurie din secolul V e. n. infiintata in jurul manastirii ridicata acolo de Sfantul Buithe, adept al Sf. Patrick. Din minunatia existenta pana acum cinci sute de ani, cum mai sunt doar cateva ruine si turnul manastirii, tipul acela de turn specific manastirilor irlandeze, in care erau depozitate proviziile, ascunse averile si care era loc de refugiu si aparare in timpul atacurilor hotilor. Legenda spune ca St. Buithe, a venit direct din cer coborand pe o scara (nimic nou... inca un sfant care face acest lucru, cum dealtfel asa au facut in intrega lume sfintii).

Intrarea este libera si in curtea manastirii, pe langa ruine si cateva vechi morminte ce mai pastreaza inca pietrele funerare de acum cateva sute de ani, sunt si cateva cruci celtice de mari dimensiuni. Una din ele este Crucea lui Muirdach. Crucea a fost realizata in perioada 900 – 920 e. n. dupa cum spun istoricii si are 5,5 m... Muirdach a fost staret la aceasta manastire si crucea a fost facuta pentru mormantul lui. In afara ca este mare, pe toate fetele are sculptate o multime de " tablouri " cu scene biblice.

Mai exista o cruce celtica, numita Crucea din Vest, care este cea mai mare cruce celtica din Irlanda - are peste 6 m. si are inscriptii la fel de interesante, din scrierile biblice. Este prezentat Isus dandu-i cheile cerului Sf. Petru; este scena rastignierii in maniera tipic irlandeza (cu Isus imbracat si aparent fara sa sufere...) unde la piciarele lui Isus este reprezenta pasarea Phoenix, ca simbol al invierii. Mai sunt prezentati Adam si Eva cu mere si Cain ucigandu-l pe Abel si multe altele. Crucea se termina sus cu o " bisericuta " in chip de acoperis al ei. Datorita marimii si bogatiei inscriptiilor aceasta este cea mai studiata si fotografiata cruce celtica si este un simbol al acelei perioade crestine din Irlanda.

Turnul rotund din incinta manastirii are cca. 30m. inaltime si un diametru de cca. 5m. dar se crede ca a fost mai inalt, straturile de pamant depuse in atatia ani, facandu-l un pic mai mic acum.

La inceputul sec. XI, in urma unui atac al hotilor, cand turnul a fost incendiat, in el au ars toate manuscrisele existente la acel moment in manastire. Turnul are cam sase etaje, la care se ajunge prin usa ampasata la cca. 2 m. deasupra solului. Accesul in turn nu este permis, desi inauntru exista o scara din lemn asemanatoare celei pe care urcau si calugarii in urma cu cateva sute de ani. Fiecare etaj al turnului este pravazut cu cate o mica ferestra (seamana mai mult cu o mica gaura pentru aerisire).

In curtea manastirii sunt ruinele a doua biserici, o alta cruce mare celtica mult mai simpla ca inscriptionare si o piatra mare monobloc, asezata vertical pe care se vede un cadran solar. Prin introducerea unui bat intr-o gaura a pietrei, si " citirea " umbrei pe care batul o lasa pe piatra, se poate stabili ora, in zilele insorite.

De la manastire ne-am continuat drumul si urmatoarea oprire a fost in orasul

Drogheda

Este un oras pe raul Boyne acolo unde acesta se varsa in Marea Irlandei. Este un oras batran, in care biserici, turnuri si ziduri vechi din epoca medievala, stau in picioare intre casele si cladirile noi. Pana in sec. XV, de o parte si de alta a raului erau doua orase, care au fost reunite la 1412 in unul singur. Multe din aceste vestigii au fost scoase la lumina, odata cu constructia soselei de centura a orasului. In dupaamiaza cand noi am vizitat orasul, strazile erau aglomerate; nu mi-am dat seama cti erau localnici si cati turisti, dar peste tot erau oameni; in magazine, pe strazi si in magazine.

Primul nostru obiectiv vizitat a fost Biserica St. Peter, o biserica romano - catolica aflata in centrul orasului pe West St.

Am lasat masina in fata bisericii intr-o parcare destinata doar autocarelor turistice si am intrat in ea. Este o biserica frumoasa, atat la exterior cat si inauntru realizata in stil gotic. Este mare, inalta, eleganta si frumos decorata la interior. Cel mai vechi document gasit in care este mentionata biserica, dateaza din anul 1200, dar se crede ca este mai batrana. Actuala biserica dateaza din 1747, cand a fost reconstruita in totalitate. In 1771, a fost comandata la Londra orga bisericii. Ghinionul a facut ca ea sa fie avariata, cand nava cu care era adusa a naufragiat. Cu ale cheltuieli, a fost reparata si in final instalata in biserica.

La interior, doua randuri de coloane masive din marmura bine slafuita sustin tavanul inalt si frumos decorat in casete inflorate. In interiorul bisericii, intr-un monument deosebit din bronz frumos slefuit, ca un turn inalt si subtire, este capul mumificat al lui St. Oliver Plunkett. Acesta a studiat religia la Roma, a fost o vreme preot in Irlanda, dar dupa cucerirea Irlandei de Oliver Cromwell si interzicera catolicismului, s-a intors la Roma. Dupa o vreme s-a intors in Irlanda, luptand pentru drepturile catolicilor, dar stradania nu i-a fost nici respectata nici apreciata, ba mai mult a fost inchis si torturat cand la Londra cand la Dublin. In final a fost executat (spanzurat) intr-o inchisoare din Londra. Capul sau a fost trimis la Roma, de unde a fost adus in 1921 la aceasta biserica, unde este tinut la loc de cinste. Tot in amintirea lui, este expusa in biserica usa celulei de la ultima inchisoare in care si-a trait ultimile ziele.

Altarul principal al bisericii este o frumoasa lucrare in marmura alba si toate ferestrele au frumoase vitralii.

De la biserica, ne-am inceput plimbarea prin centru vechi al orasului. Am facut urmatoarea oprire la Birou de informații turistice de pe West Street, care in evul mediu era inchisoare si loc de executie publica.

Nu departe de acolo, am vazut o bucata din vechiul zid de fortificatie din vremea cand activitatea se desfasura in incinta unei cetati. Imediat in apropierea lui este aprope intreaga, poarta de intrare in cetate cu turnul de observatie; St Laurence Gate, care dateaza din sec. XIV.

In curtea Episcopiei Anglicane, St. Peter's Church, mai exact in cimitirul ei, am vazut cea mai bizara piatra de mormant; pe ea sunt intatisati " propritarii " sub forma de schelete (un el si o ea). Este vorba de Sir Edward Golding si Fleming Elizabeth, care s-au inecat in raul Boyne, in sec XVI. si despre a caror suflete neimpacate si nelinistite se spune ca bantuie si acum pe malurile raului.

Un alt obiectiv interesant al orasului este Turnul Martello. Am mai pomenit si in alte review-uri despre aceste turnuri; sunt turnurile de aparare - forturi -, construite in intregul Imperiu Britanic. Turnul Martello din Drogheda este amplasat pe un deal de la marginea orasului, in port si in prezent adaposteste Muzeul Millmount. Turnul a fost construit de britanici in 1808 pe o movila inalta despre care atat oamenii de rand cat si istoricii au o multime de parerei; unii spun ca ar fi un mormant al unui druid, o alta legenda sustine ca o regina a Scotiei, fiica unui faraon egiptean este ingropat acolo; altii cred ca ca ar avea o vechime mult mai mare; unii au facut calcule si au alineat movila cu nu stiu care stele si i-au gasit o insemnatate astrologica. Ideea care ramane este ca de acolo orasul se vede minunat si ca la randul sau poate fi vazut din multe locuri din oras. Acum in vechiul turn, este organizat un museu in care sunt omagiate activitatile industrilele ale orasului.

Inainte de a parasi orasul ne-am oprit la o cofetarie – patiserie unde fiecare si-a luat mai mult decat a putut manca, caci toate produsele din vitrine erau foarte apetisante. A fost o pauza in care am recapitulat cele vazute, am facut schimburi de email-uri intre noi si am promis ca ne vom mai scrie si povesti pe unde am mai colindat.

La plecarea din Drogheda, am aruncat o privire catre Viaductul Boyne peste raul Boyne, mai corect podul de cale ferata a carui constructie a fost inceputa in anul 1853 si finalizata in 1855. Podul are 1,7 km si este principala linei de cale ferata ce leaga orasul Dublin de Belfast.

Intorsi in Dublin, priveam orasul de parca lispisem o luna si ne parea rau ca excursia s-a termitat atat de repede. Mi-am luat la revedere de la colegii de excursie cu un sentiment placut, ca ne cunoastem demult, si cu incantatrea ca oamenii din colturi atat de indepartate ale lumii, atat de diferiti, am avut o curiozitate comuna care pentru o zi ne-a adus alaturi; istoria si turismul irlandez.

---

VIZUALIZĂRI: 1647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI