Furtună pe Bosfor, am vrut să spun Croazieră pe Bosfor...

TIPĂREȘTE

Să mergi la Istanbul şi să nu mergi într-o croazieră pe Bosfor e ca şi cum ai merge la Veneţia şi să nu te plimbi cu gondola... asta pentru că sună bine... de fapt când am vizitat Veneţia am mers doar cu vaporeto, dar asta-i altă poveste...

Cum îi stă bine unui turist ce vizitează Istanbulul, printre activităţile planificate în cadrul sejurului petrecut aici, era fără îndoială şi o croazieră pe Bosfor, cum eram în concediu şi nu în misiune de luptă, am ales să ne orientăm la faţa locului în privinţa zile, orei şi a bărcuţei sau vaporului cu care urma să facem această călătorie, citisem că sunt nenumărate oferte, atât ca preţ, rută, durată, ora plecării şi a sosirii, sau a gradului de confort sau de clasificare a vasului... chiar chitisem câteva oferte pe care le văzusem atunci când vizitasem Palatul Dolmabahce, undeva prin zona staţiei de tranvai Kabataş, sau prin diferite pliante la hotel sau prin oraş, dar cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg, aveam să facem până la urmă croaziera, dar nu una obişnuită ci una care nu aveam să o uităm prea curând...

În ziua respectivă vizitasem zona din jurul turnului Galata, făcusem căteva cumpărături pe străduţele din prejmă, am traversat pe jos podul Galata, o experienţă ce nu trebuie ratată, să simţi cum podul oscilează sub greutatea vehiculelor ce-l tranzitează, o mişcare sus-jos cu o amplitudine destul de mare care face să te întrebi dacă nu cumva podul urmează să cedeze... (acum să nu credeţi că face ca acel pod din America, vazut prin diverse documentare ce s-a prabuşit la începutul secolului trecut datorită vântului... ), e un sentiment plăcut să te plimbi pe lângă numeroşii pescari ce-şi fac veacul pe pod, să admiri numeroasele vase de diferite mărimi ce trec în permanenţă pe sub pod cu o viteză destul de mare, la cele mai măricele mă întrebam de fiecare dată dacă nu cumva se vor lovi cu puntea de comandă sau cu radarele sau alte diferite parţi superioare ale acestora (catarg, antene, etc.) de pod, atunci când vor trece pe sub acesta, numeroase urme sugerau că din când în când se mai întâmplă acest lucru... admirasem numeroasele nave, de toate marimile si de toate culorile, ce făceau diferite croaziere pe Bosfor sau diferite curse către numeroasele puncte de acostare de pe malurile Bosforului sau către alte numeroase locaţii către care plecau acestea sau armata de vapoare ce trec în permanenţă din Marea Marmara catre Marea Neagră sau viceversa...

Cum majoritatea obiectivelor din zonă se vizitează la pas (pentru cele puţin mai depărtate se poate merge cu mijloacele de transport în comun, în special cu tranvaiul T1, un tranvai silenţios şi modern, cu diferite curse navale, taxiul sau metroul, funcţie de traseu, buget sau pur şi simplu, cum te taie capul...) noi eram pe punctul să o luăm din nou la pas către zona Sultanahmet, unde eram cazaţi, când suntem abordaţi de unul din numeroşii "providers" de servicii turistice ce împânzesc zona (cum ne-o fi dibuit prin marea de oameni că suntem străini? ... experienţa sau evidenţa? ... ), în mână cu un pliant color de marime A4 ce avea desenat pe el un traseu al unei croaziere pe Bosfor şi imaginea mai mult decât îmbietoare a unei nave, iaht, vaporaş de croazieră, spuneţi-i cum vreţi, ne propune o crozieră pe Bosfor ce nu putea fi refuzată, un last minute " la botul calului", sau mai bine zis "la coada vaporului" , am făcut greşeala începătorului în materie de negociere, nu că ar fi fost prima negociere pe care aş fi făcut-o în Turcia, aceea de a întreba cât costă... gata, a lui eram! Şi ce simplu era dacă aş fi spus un simplu " No thanks! "... dar în cazul acesta ce v-aş mai fi povestit... A început cu un preţ undeva în jur 25 E de persoană (băi frate! mergem cu vre-un yacht de-a lui Onasis! - zic eu ), preţul a ajuns pe repede înainte până la aproximativ 20E pentru toţi patru, ce mai, pomană curată! Ne spune să ne hotărâm rapid pentru că microbuzul ce ne va duce la cheiul unde e acorat vasul e parcat undeva lângă noi e aproape plin şi va pleca în câteva minute! De ce nu! -am zis, ce o fi o fi! Am plătit croaziera "provider-ului" şi ne-am urcat în microbuz, nu înainte de a-i face o fotografie acestuia, asta aşa, pentru orice eventualitate... În microbuz aveam să constat că 98% dintre pasageri sunt turci, în majoritate femei şi copii ce nu prea arătau a turişti, ci mai degrabă a figuranţi din telenovelele turceşti ce sunt la modă acum pe micile ecrane... Drumul până la chei a durat câteva minute, distanţa până acolo fiind de 1-2 km, odată debarcaţi văd în faţă un vas modern, curat şi elegant cu ospătari în uniformă ce-şi asteptau pasagerii... din păcate nu era acela... suntem îndrumaţi să urcăm pe cel "parcat" alături... mi-a picat faţa! Nu arăta deloc la fel cu vasul arătat pe pliant de către "provider"! Era unul mult mai mic, mult mai vechi şi se vedea de la o poştă că iniţial nu fusese construit pentru a face croaziere pe Bosfor! Cu inima-n gât urcăm la bord, prima punte era închisă, ca un fel de autobuz ce avea un fel de mese de bere şi bănci sau mai bine zis, ca o sală de mese placată cu lambriu de lemn dintro pensiune de o margaretă de pe la noi ... toată lumea urca pe puntea superioară care era deschisă, cu banchete de jur-împrejur având în mijloc câteva măsuţe, ca cele de cafea.

Începe croaziera, vasul se desprinde de chei şi se îndreaptă în viteză (atât cât putea să aibă... , imaginaţi-vă motorul care făcea "târ-târ-târ-târ"!) spre trecerea de sub podul Galata pentru ca apoi să urcăm pe Bosfor către cel de-al doilea pod, Podul Fatih Sultan Mehmet, admirând în acest timp malul european al strâmtorii, după care ar fi trebuit să întoarcem, după acesta, venind înapoi pe lângă malul asiatic. Imediat după intrarea pe Bosfor, datorita deplasamentului "uriaş" al navei şi a traficului din preajmă, tangajul şi ruliul navei erau destul de accentuate, mai ales atunci când un alt vas de croazieră trecea pe lângă noi sau o navă comercială, mult mai mare, tranzita stâmtoarea... datorită acestui fapt, soţia a preferat să rămână în "salonul" de jos, noi urcând " pe terasă" unde aveam să "savurăm" farmecul Bosforului... Normal, nu aveam ghid şi nici un pliant pe care să identificăm punctele de interes de pe maluri, aşa că a trebuit să "săpăm adânc" prin amintirele a ceea ce am citit despre Bosfor, podurile construite peste acesta, palatele şi ruinele de pe maluri, cartierele şi gradinile ce-l străjuiesc... La un moment apare pe punte un personaj cu o tavă plină cu pahare tradiţionale de ceai, cele în formă de lalea, pe care începe să le împartă turistilor, paharele fiind pline cu ceai, normal! (ce gest frumos din partea lor! Şi eu care-mi făcusem o părere nu prea bună despre ei, să-mi fie ruşine!... ), savurând ceaiul admiram Bosforul, soarele ce stătea să apună aruncând o lumină blândă asupra malurilor acestuia... Mă trezeşte din reverie nenea cu ceaiul (ce apropo, semăna izbitor de tare cu actorul Franco Nero! O fi fost chiar el... ? ) care-mi cere patru lire turceşti. Buimăcit îl întreb pentru ce.

- Cum pentru ce, pentru ceai! Scot cele patru lire, după care-mi spune: Şi încă patru! "For the Lady! " şi-mi arată cu degetul către puntea de jos, unde era soţia mea... Ea fiind singurul pasager "de la parter", când a fost servită cu ceai şi-a zis că : "Ce gest frumos din partea lor, au văzut că nu mă simnt prea bine şi m-au servit cu ceai! "... Şi acum râdem când ne aducem aminte...

Croaziera a continuat fără alte "incidente majore", cu exceptia faptului că nu am mai ajuns la cel de-al doilea pod, aşa cum ne promisese "provider-ul", căci vasul a întors la puţin timp după ce am trecut de Podul Bogazici, primul pod ridicat peste Bosfor, pe cel de-al doilea admirându-l de la oarece distanţă...

Una peste alta, o croazieră cu peripeţii pe care nu o vom uita prea curând, pe care vă invit şi pe voi să o parcurgeţi împreună cu mine, virtual, ajutaţi de imaginile ataşate acestui review, iar dacă ajungeţi prin Istanbul, nu rataţi o croazieră pe Bosfor...

Alegeri înţelepte şi vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI