Cu vaporasul pe Bosfor

TIPĂREȘTE

Am citit alte impresii despre croaziera pe Bosfor si nu voi fi atat de exacta deoarece nu m-am informat prea mult inainte de a pleca. De aceea impresiile mele sunt un rezultat al impactului pe care l-a avut o lume de vis, cu palate, minarete, poduri, piete al caror nume nu il stiam dar care prin frumusetea lor au transformat intreaga calatorie intr-o poveste.

Ne-am imbarcat pe un vaporas din portul de langa podul Galata. Cel mai mult mi-au placut vaporasele de pe care se vindea mancare, in general peste prajit. Erau atat de frumos ornamentate si atat de colorate incat am avut impresia ca fac parte din O mie si una de nopti.

Vaporasul pe care am urcat semana mai mult cu un fel de autobus pe apa. Daca nu stiam ca vaporasul nu opreste pe malul celalalt as fi putut crede ca o parte dintre pasageri sunt localnici care se intorc seara obositi acasa.

Am baut ceai si am mancat gozleme in timp ce ne pregateam de plecare. Podul Galata era plin de pescari. Cu o zi inainte am asistat pe acest pod la momente in care pescarii aruncau pesti in aer iar pescarusii ii prindeau din zbor.

Pe celalalt mal, strajuia turnul Galata pe care ne-am propus dar nu am mai ajuns sa-l vizitam.

Marea era destul de involburata si vaporasul ne-a cam leganat smulgand fetitei mele tipete de incantare.

Pe malul stang am observat o dantelarie de piatra, un palat. Am incercat sa ghicim ce sultan a construit bijuteria de piatra pentru dragostea lui... sau ca sa o tina inchisa in el... Am aflat mai tarziu ca era palatul Dolmabahce. Frumos...

Am inaintat vijelios spre podul Bosfor. Micul nostru vaporas s-a ferit parca in ultimul moment din calea unui pasager cu multe punti si cu un zambet de Afrodita pictat la prova... Siajul acestuia ne-a mai leganat un timp lasandu-ne sa intram si mai mult in poveste.

La piciorul podului un alt palat, serai sau moschee? Cine sa stie? Si ce conteaza? O alta frumuste de piatra, misterioasa si plina de povesti... Oare cate cadane din tara mea si-or fi plans tineretea pe aici... ?

Un alt palat, Ciragan (am aflat tot mai tarziu comparand pozele facute de mine cu unele din pliantele turistice) se infatiseaza privirilor noastre, cu treptele sale coborate in apa Marmarei. Deja vedeam hamalii descarcand din vapoarele acostate langa palat, baloti de matase si butoaie cu mirodenii.

Si iata, o fortareata cu multe turnuri si ziduri groase. Edikule... imi vin in minte filmele copilariei cu vestita inchisoare cu 7 turnuri. Si daca nu o fi asa, ce mai conteaza? Oare aici si-o fi pierdul Brancoveanu viata si copii... privind apele Bosforului care nu il mai puteau duce acasa... Stiu, nu e Edikule... si daca?

Trecem pe sub poduri inalte, steaguri flutura, pescarusii tipa...

Pe malul celalalt vad casute, vilute, palatute cochete, cu gradini, debarcadere...

A... lumea bogata a orasului... Frumos.

Ne intoarcem incet, trecem pe langa o insulita pe care un far isi arunca raza... deja s-a inserat. Iata turnul Galata din nou, arata altfel. O lumina palpaie prin ferestrele sale, oare vegheaza vreun ostas sa nu ia foc orasul?

Podul Galata luminat in toate culorile ne trezeste putin la realitate. Nu, nu sunt lampioane de sticla colorata, nici torte care lumineaza calea, sunt reclamele cafenelelor si restaurantelor de pe pod.

Ne intoarcem in lumnea noastra lasand povestea prin care am navigat altui an, altui concediu...

Hai pe pod sa gustam niste bunataturi: serbel, halva, sarailii... cum nu ne-am trezit din poveste???

---

VIZUALIZĂRI: 2399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI