Cazare la Porţile Raiului

TIPĂREȘTE

Cu Dubrovnikul cuibărit în suflete pentru totdeauna, ne-am aşternut din nou la drum, către ultima destinaţie a vacanţei noastre, Golful Kotor. Deoarece am plecat mai devreme decât era prevăzut iniţial (fiecare oră în preajma năbădăioasei dive ne-ar fi scos din buzunar încă 3 euro, preţul parcării), ne-am oprit vreo 2 ore în Cavtat, un orăşel ca o carte poştală, cu golfuri turcoaz umbrite de pini şi chiparoşi, unde mi-am propus să mai ajung cândva, dacă şi stelele vor fi de acord şi se vor alinia în acest sens.

Am făcut apoi un scurt popas la una din benzinăriile de dinainte de graniţă, să cumpărăm motorină de ultimele kuna. Frontiera croato-muntenegreană am traversat-o rapid, fără peripeţii, am continuat pe drumul de coastă E65, am trecut şi prin Herceg Novi, una dintre cele mai răsărite aşezări ale Muntenegrului, fără să ne abatem însă în dreapta, spre centrul vechi, căci eram nerăbdători să ajungem la cazarea noastră de pe malul golfului.

S-a tot spus despre Boka Kotorska (Golful Kotor) că are forma unui fluture; cam aşa e, seamănă cu un fluture, dar şi cu o fundiţă, făcută în joacă de un copil năstruşnic, cu 2 bucle inegale îndreptate spre continent şi cu 2 capete de asemenea inegale, unul mai scurt şi mai lat, care începe la Lapetane şi o ia spre sud-est, insinuându-se între 2 peninsule, şi altul mai lung şi mai subţire, care flutură sinuos înspre nord-vest, pe lângă Herceg Novi, topindu-se în final în Marea Adriatică. În zona „nodului”, acolo unde cele 2 bucle se unesc şi de unde pornesc cele 2 capete ale fundiţei, golful se îngustează tare, aşa că localnicii au amenajat un sistem de traversare operat de câteva ferry (care seamănă binişor cu bacurile noastre ce trec Dunărea, doar că sunt de generaţie mai nouă). Aşa că dacă n-ai treabă pe malul golfului, poţi să-l şuntezi liniştit, scutind cam 30 km şi să-ţi continui drumul spre sudul rivierei muntenegrene.

Ei, dar noi tocmai pe malul golfului aveam treabă. Ca şi în cazul Dubrovnikului, nu ne permiteam să zăbovim prea mult, doar vroiam „să înţelegem care-i treaba”. Aşa că ne trebuiau 2 nopţi de cazare prin zonă. După ce am studiat îndelung harta golfului, am decis să ne facem tabăra în Donja Kostanjica (citiţi Donia Costaniţa, cum ar veni „Constanţa de Jos”), o mică localitate aflată la câţiva km nord de Kamenari, locul de unde pleacă ferry spre Lapetane în scopul de a şunta golful, după cum vă povestii. Avantaje: uşor de ajuns (practic, dacă vă imaginaţi fundiţa, locul este in partea de jos a buclei nordice), uşor de plecat (ferry la 2 paşi), uşor de înconjurat golful şi… cireaşa de pe tort: vedere superbă spre cele 2 insuliţe din mijlocul golfului!

Boka Vista a fost cel de-al doilea new-entry de pe booking pe care l-am ales pentru această călătorie. Şi s-a dovedit din plin a fi o alegere excelentă; în prezent, beneficiază de 35 de evaluări ale turiştilor de pe toate meridianele globului, cu o notă medie de 9,2. Am rezervat un apartament cu 2 dormitoare, cu anulare gratuită până cu vreo 2 săptămâni înainte. Preţul era ceva mai mare decât plătisem pe la celelalte rezervări din Croaţia (115 euro pe noapte), dar, fiind final de vacanţă şi depăşind deja multe praguri psihologice, l-am „înghiţit” ca pe o pilulă fără gust, pentru ca ulterior să nu regret nici un cent cheltuit. Anticipez şi vă spun că este una dintre puţinele pensiuni la care m-aş întoarce oricând! Cu mare probabilitate, tot aici o să stăm când o să mai vizităm Kotorul!

Apropiindu-ne de golf, am realizat că uitasem să comunic cu proprietarul, aşa cum se întâmplase de fiecare dată la celelalte cazări. Aşa că acesta nu prea avea habar când urma noi să sosim, ceea ce mă îndreptăţea să cred că nu prea conta pentru el, probabil fiind mereu prin apropiere. Nu-i bai, ne descurcăm noi! Coordonatele GPS de pe booking ne-au dus fix în centrul localităţii, unde nimic nu-mi părea familiar (cam ştiam cum arăta proprietatea din pozele de pe sait); am oprit şi am întrebat un localnic, care ne-a recomandat să ne întoarcem aproximativ un km, Boka Vista fiind chiar la intrarea în Donja Kostanjica. Aşa am făcut şi, după ce am mai întrebat o dată la un magazin cu de toate, am descoperit locaţia noastră, mai ales că o tânără zâmbitoare ne ieşise în întâmpinare. S-a prezentat a fi Diana şi ne-a indicat parcarea aproape goală de peste drum, pe partea dinspre apă, apoi ne-a condus în apartamentul nostru.

Boka Vista este un ansamblu de clădiri cu 2-3 etaje, construite în „dulcele stil” mediteranean, care se etalează albe şi îmbietoare pe peretele de calcar al muntelui şi ale căror terase umbroase privesc toate în direcţia orăşelului Perast, de dincolo de golf. Apartamentul nostru era la primul etaj al clădirii din faţă, fiind compus dintr-un living care comunica printr-un hol mare cu bucătăria, precum şi 2 dormitoare, baie şi o terasă în formă de L, cu o vedere tulburătoare asupra împrejurimilor. Diana ne-a condus deci înăuntru şi prima impresie a fost foarte plăcută, căci aerul condiţionat era pornit, iar pe masa din living ne aştepta un bol cu fructe proaspete. Diana ne-a prezentat facilităţile casei, ne-a povestit un pic despre localitate şi zonă, ne-a sugerat locuri bune de servit masa, apoi ne-a scris pe rezervare numărul ei de telefon, încurajându-ne s-o sunăm oricând dacă vom avea nevoie de ceva. Am plătit (cash, aşa cum se specifica în condiţiile rezervării) ca să-mi iau de-o grijă, deşi Diana a zis că nu e nici o grabă. Ne-a urat apoi „şedere plăcută”, ne-a spus să lăsăm cheia pe masă şi să tragem uşa după noi când plecăm definitiv şi a dispărut discret, cu tot cu zâmbetul ei frumos.

Am pornit apoi la inspecţia de rigoare, evident. Şi la pozat locuinţa, întru rememorarea viitoare, desigur. Şi ne-a plăcut ce-am descoperit… fiecare lucru, fiecare colţişor ne spunea cam aceleaşi vorbe: „Uită-te la mine, sunt nou şi perfect funcţional, te poţi baza pe mine, n-o să te dezamăgesc! ” Ceea ce s-a dovedit a fi adevărat. Dar să le luăm pe rând…

Scara exterioară conduce strict în terasa acestui apartament. Terasa are formă de L, spuneam. Pe latura din faţă se găsesc scaune şi o canapeluţă din plastic verde, acoperite cu pernuţe albe, care te îmbie la leneveală şi la visare (noi am prestat din ambele la greu de-a lungul şederii noastre la Boka Vista). Între scaune şi canapea se află şi o măsuţă din acelaşi material, cu o scrumieră în mijloc (nouă nu ne-a trebuit, nefiind fumători, dar am folosit măsuţa pentru sprijinit tot felul de recipiente cu soluţii de hidratare). Partea din faţă a terasei este jumătate din beton, iar jumătatea superioară dintr-un grilaj frumos de fier forjat. Cealaltă latură a terasei urmează peretele de calcar lângă care e construită pensiunea şi conduce la intrarea în apartament. Pe această latură este amenajat un loc de uscat rufele, iar în capăt de tot se află tomberonul de gunoi şi, ca să îndulcească puţin atmosfera, câteva ghivece cu flori.

Şi pentru că am pomenit de intrarea în apartament, să intrăm deci (din nou). Intrăm în living, evident. Predomină culorile maro şi alb-natur. Pardoseala acoperită cu plăci mari de gresie maro-roşcat, care se continuă pe toată suprafaţa apartamentului. În dreapta, imediat lângă uşă, o canapea maro cu câteva perne albe. În faţa ei, o masă ovală şi 4 scaune, iar pe peretele opus canapelei, un televizor cu ecran plat (pe care nu l-am deschis, dar cu siguranţă perfect funcţional). Şi mai în dreapta, uşa care duce la prima latură a terasei, cea cu leneveala şi cu privelişte la minunea de golf.

Livingul se prelungeşte cu bucătăria, precum menţionai anterior. Dispusă pe 2 pereţi alăturaţi, aceasta conţine cam tot ce ţi-ar trebui dacă ai dori să zăboveşti prin zonă vreo 2 luni (unde nu dă Dumnezeu?!) şi să te autogospodăreşti. Adică aragaz cu cuptor, frigider cu congelator, chiuvetă cu tot ce trebuie, dulapuri şi dulăpioare cu toate neamurile de accesorii. Plus cuptor cu microunde, prăjitor de pâine, fierbător de apă. Există totuşi ceva ce n-am găsit, deşi am scotocit prin toate sertarele: bună-voinţa de a găti :) (cu asta înseamnă că trebuie să vii de acasă, deci noi, uitând-o la domiciliu, a trebuit să ne mulţumim cu nişte creaturi marine preparate termic la unul din restaurantele din zonă…)

Din holul care desparte livingul de bucătărie, se intră în dreapta în „dormitorul mov”, numit aşa (de noi) după pernuţele decorative de pe pat şi perdeluţele croite din acelaşi material, toate în culoarea liliacului. 2 paturi alăturate, învelite în haine albe şi discret parfumate, ne-au garantat (şi s-au ţinut de cuvânt!) vise frumos colorate. Decorul era completat de câte o noptieră pentru fiecare pat, cu veioza aferentă, pentru poveşti citite înainte de culcare, precum şi de un dulap încăpător şi un tablou în nuanţe marine deasupra patului. Fereastra îţi conducea privirile spre acelaşi peisaj cu apă, insule şi munţi… Offf!

De partea cealaltă, holul se continua cu 2 uşi, în spatele cărora se găsea cel de-al doilea dormitor şi baia. Dormitorul numărul 2 era mai mic şi mai întunecos ca primul, fereastra lui conducând spre cealaltă latură a terasei şi spre munte. De aceea, el a fost repartizat băieţilor familiei (să se odihnească bine, să nu-i trezească primele raze ale dimineţii). El conţinea un pat dublu, decorat cu pernuţe albe şi maro, iar pe peretele opus o noptieră cu veioză şi o comodă. De asemenea, tablou în nuanţe marine.

Baia mare, modernă, funcţională. Cabină de duş (boiler, apă caldă fără număr), tron, chiuvetă cu săpun lichid şi mască pentru coşul de gunoi, oglindă de oglindit prospeţimea chipurilor bronzate şi odihnite (offf!), ustensile de curăţenie şi… maşină de spălat rufe, absolut funcţională! Ca să nu mai păţim ce am păţit la doamna Senja, în Korcula (a cărei maşină de spălat a fost mai tare decât inteligenţa noastră cumulată), ne-am pus repejor să aducem rufele încă jilave din portbagaj, să alimentăm instalaţia cu detergent (cu care eram dotaţi, dar găseam şi la faţa locului, la o adică) şi – numai bine – în timp ce noi ne-am savurat prânzul, rufele au fost spălate şi împrospătate, urmând a se usca apoi în voie pe terasa locuinţei, lângă muşcate şi … alţi îngeri!

… Păi… Ce v-ar mai putea interesa?! A! Wi-fi bun, bine, nu ca în România :), dar bun. Merge.

Parcarea: păi, vă spusei, vis-a-vis de proprietate, deasupra golfului. Mai puteţi arunca o privire din când în când către maşinuţa iubită de la balcon, asta când nu vă acaparează peisajul de vis.

Plaja: dincolo de parcare. Îngustă, cu pietricele şi stânci în apă, o altă poezie pentru care voi reveni. Apa caldă la început de august (nici nu speram altceva), curată şi turcoaz. Cu puţin noroc, puteţi înota cu delfinii, căci apele golfului abundă de aceste minunate mamifere. Oricum, puteţi înota, puteţi face plajă şi puteţi admira în voie „cel mai sudic fiord al Europei”, cu zidurile sale de piatră oglindindu-se în apa de cristal, cu insuliţele populate fiecare de biserici şi chiparoşi, cu romanticul Perast în depărtare… Eu, una, mă voi întoarce. Hei, cine vrea să mai vină cu mine?!

Împrejurimi: de vis, după cum v-am împuiat capul. La modul practic: magazin cu de toate la 3 minute de mers pe jos („Romania?! Aaa, Hagi! ”), vreo 3 restaurante cu „specific de mare” (păi, da!), dintre care noi n-am testat decât unul, pe numele lui Ribar (Pescarul), unde nu pot spune altceva, decât că ne-am apropiat şi mai mult de Dumnezeu! Divină mâncare, divin decor!

În concluzie, voi cam ce ziceţi: recomand au ba?! :) O locaţie excelentă, care îţi oferă tot ce-ţi trebuie şi mult peste, un bun punct de pornire şi întoarcere pentru vizitarea zonei, dar şi pentru odihnă într-un adevărat colţ de rai!

---

VIZUALIZĂRI: 3487 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI