Un loc de vis, un hotel de vis!!!

TIPĂREȘTE

Salutari la toata lumea!

Va rog sa-mi acordati ingaduinta, e primul review pe AFA. Asa ca, sa incepem in forta…cu minunata insula Thassos.

Ma vad obligat sa scriu acest review din doua motive:

1. pentru ca nu sunt de acord cu afirmatiile lui vio6, cum ca ar fi un hotel galagios;

2. pentru ca la dotarile hotelului, nu merita sa fie pe acest loc (AFA) in urma unor hoteluri mai prost cotate si a unora unde turistii chiar au avut probleme la cazare.

Anul acesta din lista destinatiilor unde sa ne petrecem concediul, in ciuda crizei (si de la noi si de la ei) a fost aleasa Grecia. Prin urmare, am inceput sa cautam o locatie mai aproape de Romania, (avand in vedere ca noi locuim tocmai in nord -in Suceava) astfel incat cu o oprire la Giurgiu sa ajungem la mult dorita Grecie, cu apa limpede ca cristalul si cerul albastru ca de Voronet.

Dupa nu prea lungi cautari si dupa ce am citit review-rile si am vazut fotografiile de pe AFA, am ales insula Thassos in detrimentrul Halkidiki. Urmatorul pas a fost sa alegem din numeroasele oferte din la fel de numeroasele statiuni de pe insula a unui hotel care sa corespunda cerintelor si de ce nu pretentiilor noastre: hotel pe plaja, cel putin demipensiune, vedere la mare, piscina, AC in camera gratuit, si castigator a iesit Blue Dream Palace 4 stele, desi nu erau multe impresii de la acest hotel. Rezervarea s-a facut in aprilie pentru perioada 18-25.06.2011 si a costat 631 euro pentru 2 adulti si un copil de 3 ani impliniti.

Dupa alegerea hotelului, o alta problema a fost alegerea traseului prin Bulgaria respectiv Grecia. Dupa ce am analizat optiunile descrise de catre cei care au fost in Thassos si postate pe AFA, am decis urmatorul traseu: Russe-Veliko Tarnovo-Gurkovo- Stara Zagora –Dimitrovgrad-Haskovo-Harmanli-Svilengrad-Ormenio-Orestiada-Didymoteicho-Soufli-Egnadia Odos (autostrada) -Alexandropolis-Komotini-Xanthi- Chryssoupoli-Keramonti-Limenas-Limenaria.

Drumul prin Romania cred ca-l cunoasteti si sunteti familiarizati cu el, insa am ramas cu un gust amar cand am ocolit Bucurestiul pe centura si am facut 2 ore din Afumati si pana la Adunatii Copaceni, pentru ca asa-i pe centura Bucurestiului, dai prioritate si-n dreapta si-n stanga, apropo mergeti pe centura Budapestei si vedeti cum e. In fine lasam in urma Bucurestiul si ajungem in Giurgiu unde ne oprim pentru a ne incarca bateriile si sa putem a doua zi sa ne luam la tranta cu alta tara “pitoreasca”: Bulgaria.

In Giurgiu am oprit la hotel (de fapt motel, hotel e prezentat pe site-uri) Prietenia unde pentru 120 de lei camera +mic dejun, te chinui sa dormi noaptea: patul scartie ca in filmele lui Hithcock, iar tantarii iti sug sangele ca in filmele cu Dracula; dusul e foarte mic si stai cum stau cartile in biblioteca... sa nu mai vorbim de mucegaiul de pe peretii din baie. Dupa 4-5 ore chinuite de somn, la ora 5:30 dimineata (daca ai norocul si prinzi cand se schimba tura la bulgari stai si o ora intreaga in vama) am pornit spre Grecia, cu gandul sa scapam cat mai repede de Bulgaria.

Drumul la dus:

La ora 6 am trecut podul prieteniei romano-bulgare, la gropile de pe el nu vad justificata taxa de 25 lei incasata de STATUL degeaba ROMAN, pentru ca nu cred ca mai exista in Europa un pod asa de ciuruit ca acesta, nici măcar pe teritoriul vechii Iugoslavii incercata greu de război nu gasesti asa ceva. Bun, dupa ce am trecut de inca un obstacol am ajuns in Russe, de unde bine stiti trebuie sa va luati traditionala vignieta. La primele statii peco nici pe timpul comunistilor (cred ca din ambele tari) nu am vazut cozi mai mari, ne-am incercat norocul si am mai mers vreo 3-4 km pe centura (asa cred) orasului Russe şi am ajuns la un Lukoil unde nu erau decat vreo 6-7 conationali in fata, vigneta se putea plati in leva (bineinteles ca nimeni nu avea pentru ca nu am vazut o casa de schimb prin granita, iar la noi in Giurgiu nu aveau spre vanzare ci doar cumparau, valuta forte, domnle, ce mai), euro 5 euro 7 zile sau 15 euro o luna, cu cardul nu se putea sau nu vroiau smecherii din benzinarii sa se mai complice.

Dupa ce am intrat in sfarsit in legalitate (am lipit autocolantul pe parbriz (obligatoriu) la ei nu te introduce intr-o baza de date ca la noi), am trasat gps-ului ca un prim punct de destinatie Veliko Tarnovo. Drumul pana la Bjala este acelasi care duce la Sofia, aici se desparte si contiunand pe E85 pana la Tarnovo, in general bun fara gropi dar cu unele crapaturi in asfalt dar nu te deranjeaza si poti sa o calci, insa atentie la portiunile cu restrictie stau militienii lor cu tunurile, de ex inainte de Bjala stateau la un peco parasit undeva intr-o curba, insa anuntati prin statia de emisie receptie am redus viteza si implicit coloana.

Ajunsi in Veliko Tarnovo la ora 8 si un pic am oprim sa luam micul dejun, chiar la iesire este un peco Rompetrol. Orasul este unul interesant ca pozitie (pe munte) atat cat am putut sa-l vedem, pare putin atipic pentru Bulgaria, doar mizeria de pe malul apei si scrisul chirilic m-a coborat cu picioarele pe pamant astfel credeam ca sunt intr-o zona (mai saraca) a Elvetiei sau Austriei.

Dupa micul dejun am setat pe gps ca punct de destinatie Stara Zagora si am pornit la drum, din fericire gps ne-a condus pe drumul national 55 spre Gurkovo, in dreptul localitatii Debelets am facut stanga la o bifurcatie. Drumul spre Stara Zagora prin Gurkovo este mai liber, mai drept fara prea multe serpentinte (dar sunt largi), fara gropi chiar un asfalt nou 1,2 ani, chiar daca pana la Stara Zagora e mai lung cu 10+15 km.

Dupa ce iesi din Gurkovo am facut dreapta 20 km spre Kazanlak dar nu am ajuns acolo deoarece cu cativa km inainte, in dreptul satului Magliz am luat-o dupa un indicator ce arata Stara Zagora am trecut satul Tulovo, ne-am intepat in drumul ce mergea spre Zagora, in felul asta am redus km pe care i-am făcut in plus prin Gurkovo.

Stara Zagora am ocolit-o printr-o centura adevarata, care ce-i drept era in lucru, dar cand o sa fie gata o sa arate european. Dupa ce am trecut de Zagora am dat ca punct de destinatie gps-ului Svilengrad. Drumul continua pe E85 sau E 70, (nu stiu exact pentru ca undeva se unesc si la Svilengrad se despart) pana la Dimitrovgrad, insa in localitatea Sredets am vazut indicatorul spre Simionovgrad iar distantele cam aceleasi, am decis sa o luam prin Simionovgrad (care se afla la 10-12 km de Harmanli, care la randul lui se afla la 35-40km de Dimitrovgrad) si in felul asta sa mai economisim timp. Drumul pana la Simionovgrad este foarte foarte bun si liber, asfalt nou si nici un militian cateva sate mici. Problema a fost cand am ajuns la Simionovgrad, se lucra la un pod si era inchis astfel ca a trebuit sa ocolim 10 km in plus pana la Harmanli.

De aici, am continuat spre Svilengrad 30 km din care vreo 25 pe autostrada A3 una relativ noua si foarte libera. In Svilengrad am facut o ultima alimentare cu combustibil deoarece se stie ca in Grecia petrolul este cu 30-40 % mai scump. Dupa ce am trecut prin vama am continuat traseul pe E85, care in Grecia are 2 benzi pe sens dar nu sunt despartite si din aceasta cauza nu e incadrata la autostrada, insa se circula cu viteza fara radare drumul drept, liber, in portiunea dintre Didymoteicho-Soufli pe o portiune de 15 km se lucreaza si se merge mai incet, insa mentionez ca traficul nu este interupt sau cu semafoare pentru ca ei construiesc in vecinatatea vechii sosele si nu pe cea existenta (practic fac alta cale de rulare).

Curios mi s-a parut ca, din cand in cand pe marginea drumului apar niste bisericute in miniatura de diferite culori ca niste troite in care ardeau lumanarile, mai tarziu am aflat ca acestea in functie de culoarea lor reprezentau o multumire adusa Divinitatii sau o comemorare a celor care s-au stins in accident de masina. Peisajul in Grecia se schimba: casele sunt mai aranjate, terenurile cultivate irigate (irigau chiar si cele cultivate cu lucerna), vegetatia desi creste pe un teren arid este bine intretinuta, traseul urmareste ocolirea oraselor (mentionate la traseu mai sus) astfel ca nici nu-ti dai seama cand trebuie sa parasesti E 85 si sa te intinzi la drum pe A2 Egnadia Odos.

Autostrada este relativ noua, carosabilul foarte bun, fiind construita si in zone muntoase unde au avut destul de sapat (la noi nu-s in stare sa construiasca pe teren drept). Traseul autostrazii este unul interesant trecand prin munti se apropie de mare dar o paraseste ca sa mearga intre mare si munte pana la Salonic. Iesirea de pe autostrada este chiar dubioasa, in ciuda avertizarilor de la cei care au mai fost tot nu am nimerit iesirea si a trebuit sa fac o “romaneasca ” pe linia continua ca sa pot nimeri spre Keramonti. Iesirea care duce la Chryssoupoli-Keramonti este chiar dubioasa pentru ca practic este o iesire dubla de pe autostrada astfel iesi de pe autostrada nu faci imediat dreapta asa cum se face de obicei la o iesire de pe autostrada ci se continua paralel pe langa autostrada si dupa aia se face dreapta, practic traversezi pe deasupra drumul care vine din Zarkadia spre Chryssoupoli si dupa aia faci imediat la dreapta. Cred ca cel mai bine puteti observa iesirea in toata splendoarea ei pe Google Earth (chiar daca poza e mai veche) si in felul asta nu ocoliti sau nu incalcati vreo regula de circulatie. Dupa ce am iesit cu bine de pe autostrada am urmarit indicatorul Ferry Keramoti si am ajuns la feriboat la ora 4:30 chiar la imbarcare. Pentru traversarea cu feriboat-ul se plateste o taxa de 20 euro masina si 3 euro de persoana, copii sub nu stiu cat exact nu platesc (pentru copilul meu de trei ani nu a trebuit sa platesc nimic). Durata cursei dureaza 45 minute, practic atata timp trece pana la plecarea urmatorului feriboat, practic ele pleaca simultan in acelasi timp din Keramoti si Thassos.

Croaziera cu feriboat-ul este placuta chiar relaxanta, avand in vedere ca am “zburat” cu masina peste partea Nordica a Greciei si era sa facem bataturi in calcaie de la apasat pe acceleratie. Intr-adevar in intreaga deplasare cu feri te insotesc o gramada de pescarusi care de la urcare iti cersesc o bucatic de paine, un sticks, un covrig sau orice altceva vrei sa le dai.

Dupa ce ne-am debarcat in Thassos, am pornit la ultima parte a traseului 34 km pana aproape de Limenaria, pe un traseu de coasta care urmareste la fiecare curba marea in dreapta si in stanga muntele, alternand portiunile cu livezi de maslini si golfurile cu marea limpede si de culoarea smaraldului. Soseaua trece prin mici statiuni care poarta numele satelor situate la 3-4 km in munte: Skala Rachoni- Rachoni, Ormos Prinou-Prinos, Skala Sotiros- Sotiros etc.

Dupa 30 de km si vreo jumatate de ora de mers am ajuns la Tripyti, la Blue Dream Palace.

Hotelul Blue Dream Palace 4 stele:

Este construit relativ recent, 2009, pe un teren in panta, cu 4 nivele, toate camerele au vedere la mare. Parcarea hotelului este incapatoare pentru cate camere (45- 50) sunt, ajunge un loc pentru fiecare, mai ales ca nordicii si englezii vin cu avionul.

Imediat ce am ajuns la hotel, de la receptie, ne-au fost inmanate cartelele de acces in camera, dupa cum am solicitat in mail, am gasit amenajat un patut pentru copil (trei ani) camerele mari cu mobila de calitate (nu am auzit sa scartie vreun dulap dupa cum am auzit comentarii aici) balcoanele, de asemenea sunt mari cu masuta si 2 scaune ambele de calitate din fier (astea mai scartiau cand le tragea cel mic, dar ce sa faci in concediu au voie si copii, nu?) dotate cu plasa antitantari dispusa pe un cadru ce culisa.

Camera dotata cu pat nu chiar matrimonial, ci 2 paturi unite, o canapea pentru copii pe care noi nu am folosit-o pentru ca ne-au dat patut, aerul conditionat gratis, frigider mic fara minibar (nici nu ne trebuia pentru ca am venit dotati de acasa cu tot ce ne trebuie). Baia spatioasa foarte curata, cand am ajuns totul stralucea de curatenie, cu cada, cu chiuveta din marmura ca si masuta suport pe care statea. Intr-un cuvant, camerele arata ca in pagina de prezentare a hotelului.

La receptie este si un bar cu o terasa interioara si exterioara foarte frumoasa cu o priveliste deosebita, fiind la ultimul etaj ai o panorama a intregului golf si a imprejurimilor, dotat cu mobilier de calitate. La etajul 2 este restaurantul unde se ia micul dejun si cina, pe o terasa asemanatoare celei de la receptie cu posibilitati de a sta atat in interior cat si in exterior, practic corpul cu receptia, restaurantul, piscina interioara, sala de spa, si sala de conferinte de la subsol, sunt dispuse in centrul hotelului într-un corp separat de cele in care sunt dispuse camerele. Practic receptia si restaurantul sunt dispuse concentric iar in mijloc este un spatiu gol de unde poti vedea piscina de la parter.

Piscina interioara nu este mare, are cred 4/5m adanca de 1,6, apa era cam rece si nu am incercat-o, este alimentata cu apa dulce. Piscina exterioara (practic doua, una pentru copii mici adanca de 60 cm dotata cu topogan, si una pentru adulti si copii mai mari) este mare, dimensiunile 25/15m unde apa creste de la 70 cm pana la 1,75 m, este alimentata cu apa din mare care se incalzea foarte repede, in centru exista si o ciuperca (constructie) careia ii mai dadeau din cand in cand drumul. Sezlongurile la piscina sunt gratuite, rezistente din aluminiu dur si material textil, ajungeau pentru toata lumea (care nu dormea sau nu lua micul dejun pana la 10:30) se puteau ocupa de la 8:30 cand incepea programul la piscina (8:30-20:00) nu era necesar sa te trezesti pe la 6 ca sa iti ocupi locul (asa se proceda in Bulgaria unde am fost in 2009). Pe langa sezlonguri mai poti inchiria contracost baldachine.

Langa piscine era un bar cu posibilitati de relaxare: masa de tenis, biliard, fusbal, loc de joaca pentru copii, darts, in afara de bauturi mai puteai comanda si o gustare, o inghetata. Chiar in imediata apropriere a barului era si taverna Meltemi unde la amiaza puteai sa iei pranzul.

Ca si dotari, hotelul mai are un teren artificial de tenis, fotbal imprejmuit, dar unde cat am stat noi nu am vazut pe nimeni sa-l foloseasca.

Plaja este lata cu nisip mai fin la inceput cu cat inaintai spre mare devine mai grosier si chiar sub forma de pietricele mici rotunde. Pe plaja se pot inchiria sezlonguri si umbrele (2 sezlonguri + 1 umbrela 6 euro) dar cu bonul asta primesti o reducere de 6 euro daca mananci la taverna Meltemi ce apartine hotelului. Apa este deosebita ca un cristal in schimb pe fundul marii de la 5-6 m de tarm sunt stanci pe care stau agatati aricii de mare.

Masa de la micul dejun are de toate, carne (crenvusti, carnaciori, bacon prajit) branza, iaurt, omleta sau oua fierte, fructe uscate, sucuri de la dozator (la care se pune o cutie de 5 litri din carton cu suc) lapte, cereale, rosii, castraveti, cascaval, sunca si parizer, compoturi, croisante si curios: mancare de fasole. Nu am auzit galagie, tipete asa cum fals s-a mentionat intr-un comentariu, am vazut doar lume relaxata, voiasa care nu se ingramadea la masa (asa cum se procedeaza in Bulgaria şi Turcia). Micul dejun se serveste de la 8-10:30, tine de comoditatea specifica grecilor.

Cina, de asemenea, contine 4-5 preparate cu carne (si credeti-ma nu am mancat acelasi fel de mancare in cele 7 seri cat am stat acolo), de exemplu am avut vita, iepure, curcan, porc, pui, carnacior, suvlaki, snitel, musaca, spaghetti, peste, salate, sosuri, prajituri, fructe. Cineva spunea intr-un comentariu ca nu e diversificata sau cam putine feluri, dar oameni buni cat poti sa mananci daca ai 4-5 feluri cu carne la o masa + salate+ prajituri + fructe.

Nu am dat nota maxima restaurantului, cu toate ca mancarea era exceptionala la gust si condimentata, si credeti-ma sunt gurmand, din cauza ca fiind in Grecia ma asteptam ca pe langa salate si legume sa fie si MASLINE, sa gust si eu niste masline adevarate de la mama lor.

La amiaza am incercat in prima si singura zi taverna hotelului, pentru ca pretul era cam piperat, in restul sejurului am mers la tavernele din Limenaria si Potos. In Limenaria am fost la taverna George (care ne-a ademenenit cu vinul din partea casei) si de 3 ori am mancat la taverna Dionissos, asta dupa ce am incercat si mult laudata Taverna Irene din Potos (am ramas cu un gust amar in ceea ce privete raportul pret / calitate si de ce nu cantitate).

Taverna Dionissos din Limenaria este situata langa mare (de fapt intre ele se interpune o stada cu sens unic) chiar langa politie si pe aleea cu suveniruri la 200 -300 m de port, este proprietatea unei familii care se implica cu mic cu mare sa mearga treaba: doamna serveste la masa, copii fac aprovizionare si debaraseaza mesele, tatal este seful bucatar. Si cum se spune ca cei mai buni bucatari sunt barbatii va dati seama ca nici aici regula nu a fost incalcata. Preturile in raportul calitate/cantitate sunt excelente, de exemplu mix grillul sau mix fish, gordon bleu, snitel, la un pret de 5,9 euro era indestulator pentru o persoana cat de cat flamanda sau cu pofta de mancare, mai ales ca nici aici nu uita sa iti puna in farfurie (mai putini) celebrii cartofi prajiti sau orez fiert. Vinul casei rece si foarte bun: la 8 euro l. Insa ce te da pe spate la taverna asta este salata casei -Dionissos cu tot felul de legume taiate cat mai mic si uniform cu un sos de iaurt racoritor la pretul de 4,8 euro portia. Insa atentie, portia ajunge pentru doua personae, nu luati cate una de om ca ramane. Încercati daca mergeti aici si supa de peste. Mix grillurile isi schimba in fiecare zi compozitia, nu am mancat in cele 3 zile unul la fel.

Despre Limenaria si Potos unde am fost in vizita, celelate locuri le lasam nedescoperite pentru dătile urmatoare, va pot spune ca sunt linistite, departe de locurile galagioase pe care le gasesti in Romania si Bulgaria, muzica rasuna in surdina in general muzica populara greceasca, semn ca grecul vrea ca turistul sa revina, nu ca la noi unde fuge oripilat de muzica care suna exagerat de tare pana la 3,4 dimineata (sa nu mai vorbim de calitatea ei). De asemenea, exista pe drumul spre Limenaria, dinspre Tripity, o fabrica de bijuterii pe care nu am mai avut vreme sa o vizitam.

Concluzionand in final, Grecia este o destinatie perfecta pentru cei care cauta relaxarea dupa un an de munca, relaxare pe care o gasesti atat in felul grecului de a fi –comod, insa care stie sa isi trateze cu respect turistii, in apa marii, in muzica lor mai aproape de sufletul romanului, in livezile pline cu maslini si in albastrul cerului.

---

VIZUALIZĂRI: 6778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI