Prima noapte de cazare intr-un orasel din Balcani

TIPĂREȘTE

Astazi fiind inceput de saptamana, m-am gandit sa mai schimb putin “macazul” povestirilor mele din vestul Europei si sa ma indrept undeva prin sud, sud-vest, spre Balcani, unde am petrecut de curand o vacanta frumoasa si foarte interesanta.

Deci voi incepe depanarea circuitului balcanic, cu prima noastra noapte de cazare din Serbia.

Dupa o zi intreaga mai mult “odihnita” in autocar, cu vizita doar in capitala Serbiei, Belgrad, iata-ne obositi franti aproape de miezul noptii in oraselul sarbesc, Cacak. Aici am avut cazarea noastra intermediara, pana la destinatia finala din Muntenegru, acolo unde aveam sa ne petrecem cele 7 zile de sejur, la Marea Adriatica…

Autocarul ne-a lasat in piata centrala a orasului, neavand cum sa ne duca pana in buza hotelului, pt. simplul motiv ca acesta se afla situat pe strada pietonala.

Deci cu bagaje fiecare cum am putut, ne-am carat papornitele cam vreo 100 m si am ajuns in fata hotelului. Acesta se numeste hotel Beograd, de 4* (asa scrie pe o placuta din dreapta usii de la intrare, dar agentia ni l-a prezentat la 2 si dupa parerea mea, este undeva la mijloc...). Se afla pe Gradsko Setaliste bb, 32000, Cacak, Serbia, avand telefonul dat de catre agentie: 00381 32 333 632.

In noapte, la prima vedere, hotelul nu mi-a inspirat mare lucru; bine, si la paienjenisul nocturn din ochii mei, cu oboseala unei prime zile luuungi nici ca as fi avut cum sa vad eu multe. Am observat doar ca se afla pe un colt, intre strada pietonala si o alta strada perpendiculara pe aceasta si ca este o cladire cu parter si un etaj si cu o arhitectura clasica.

L-am vazut in schimb de dimineata, cand am facut si poze si pot scrie ca mi-a placut si exteriorul, zugravit in tenta de alb-galben, cred ca fusese de curand renovat, caci si in interior am sesizat acest lucru.

Acum noaptea, de-abia am asteptat sa ne dea cheia pt. a urca in camera noastra.

Dar pana acolo, am observat ca se intra pe o usa din lemn, dupa care urci cateva trepte din marmura alba. Imediat, in fata, pe dreapta am vazut receptia, situata pe un hol nu prea mare dar destul de spatios pt. o astfel de cladire.

La receptie erau 2 persoane care, impreuna cu ghida noastra s-au descurcat repede, tinand cont ca ni s-au cerut si pasapoartele.

Receptia este decorata cu mobilier in nuante de maro, destul de elegant, dar simpla, nesofistica deloc si luminata bogat cu lampadare ce atrna lung din tavan. Dimineata am vazut un mic lobby, cu fotolii din piele maro inchis si cu masute din lemn de aceeasi nuanta.

Holul “se sprijina” din loc in loc pe niste stalpi grosi din marmura de culoare caramizie cu nervuri albe, inconjurati de spoturi luminoase iar zugraveala de pe pereti tot in aceleasi tonuri calde, impreuna cu ferestrele mari, luminoase, model in arcade, cu perdelute si draperii maro. Toate intregesc acest loc si il fac sa fie placut la vedere, curat si destul de elegant. Pe jos este paviment numai din marmura alba, foarte curata si stralucitoare.

Noi am avut camera la etajul 1 si bineinteles ca am urcat trolerul pe scari. Nu-i nimic, ne-am facut gimnastica de inviorare pt. culcare (saracu, mai mult fii-miu, caci pe el a cazut mai mereu magareata cu caratul trolerului, eu fiind de data aceasta o doamna si carand doar papornita mai mica) pe niste scari tot din marmura ca si holul de la intrare.

La etaj am reusit sa vad un micut hol, in care erau un scaun si un birou pe care statea un calculator, pesemne ca aici te puteai “introduce” in lumea lui google si nu numai… (deci este internet, dar sincera sa fiu nu am intrebat si conditiile...); si la fereastra era o canapea cu o masuta in fata si pe laterale 2 flori ornamentale, frumos, n-am ce sa zic.

Cand am intrat, am vazut camera noastra, micuta, cu un holisor la intrare, unde pe dreapta era un dulap si un cuier cu loc de pus bagajul. Pe acelasi perete era si o mare oglinda. Dar in camera, hop, un pat matrimonial dar…norocul nostru, destul de spatios. Ei, asta e…pt. o noapte merge…ce mai conta? Cel mai important a fost ca, odata indepartata cuvertura de pe pat, am avut asternuturi curate.

Langa pat mai era si un birou ce avea dedesubt mini-barul, un scaun iar pe masa era o veioza si un telefon. Apoi venea si usa de la baie.

Pe peretele din fata patului era atarnata o plasma... ei, da, asa hotel de 4*! :)) dar nu stim daca si functiona. Eu cred ca da...

Un tablou situat pe peretele de vis-a-vis parca facea concurenta ecranului plat al plasmei...

Fereastra este in model boltit, in stilul hotelurilor “batrane”, dar cu termopane, decorate cu o perdea stravezie si o draperie rosie. Pe post de AC, camera a fost super-dotata cu un ventilator, asezat “strategic” pe un colt, langa geam. Noi am tinut fereastra deschisa atat cat s-a putut ea deschide si racoarea serii ne-a fost suficienta…

Pe jos toata camera era acoperita de o mocheta crem cu linii ondulate maronii, foarte curata.

Baia ne-a placut mai mult, fiind mai spatioasa: destul de eleganta, cu toate dotarile foarte curate, albe, stralucitoare, cu cabina de dus, uscator de par, sapun, sampon, casca de dus pt. protectia parului, pahare si 3 randuri de prosoape albe, curate. Peretii decorati cu un fel de “caramizi” in culori de alb-galben si maro iar pe jos gresie tot crem, oricum, frumos, curat.

Dusul serii si tup cu noi in pat, ca trecuse deja de miezul noptii si maine la ora 8 fix plecam spre Muntenegru, cu destinatia Ulcinj.

Dimineata, micul dejun a fost destul de divers si bun; am avut unt dar si margarina, 2 feluri de mezeluri si unul de cascaval, niste rosii si castraveti pe post de salate, ceva gemuri, oua fierte, niste cereale pe care fii-miu le devoreaza pe oriunde le gaseste, iaurt, ceai, cafea, lapte. Si doar un fel de paine, dar proaspata. Pentru noi a fost suficient, doar graba ne-a cam stat in…gat si-n coaste… :) mai mereu. Dar acesta este unul dintre sacrificiile atunci cand pornesti la drumuri lungi …

Mi-a placut restaurantul hotelului, larg, mare, imbinand cat mai placut tenta de “old” cu cea de “new fashon”, avand doua sali distincte (cel putin asa le-am vazut eu in scurta mea “ocheada” repezita de dimineata).

M-am grabit tare mult cu micul dejun pt. a iesi “la lumina”, pe strada, ca sa pot surprinde cat pot mai mult si din partea aceasta a orasului. Astfel am vazut un orasel cuminte (la acea ora era si normal), destul de curat, cu vitrinele magazinelor destul de moderne. La strada principala este o fantana, care seara am vazut-o decorata cu mai multe luminite si stralucea placut. Atunci era si lume multa acolo fiind cred eu, buricul targului. Acum fantana cam “sforaia” usor, pesemne fiind inca prea de dimineata.

Pe strada pietonala, chiar pe laterala cladirii hotelului, erau terase, unde seara am reusit sa vedem mare forfota. Acum, dimineata, ele stateau in tihna, asteptandu-si clientii; era sambata, deci week-end.

Pe bulevardul pe care ne-a lasat autocarul pe seara si apoi dimineata a venit sa ne ia pt. a pleca mai departe, am reusit sa vad cateva cladiri destul de frumoase, bine ingrijite, blocuri de locuit, un magazin mai mare dar si un cinema.

In incheiere doresc sa mai scriu cateva lucruri pe care am reusit sa le retin despre acest orasel sarbesc.

Cacak este un oras de provincie in plina dezvoltare, cu o traditie si o istorie indelungata. Situat pe malul raului Morava, inconjurat atat de frumos de crestele muntilor Jelica si Kablar, Cacak respira cat se poate de clar si de natural aerul sarbesc. S-a dezvoltat pe ruinele unei asezari romane si azi in apropiere de Muntele Jelica exista un site arheologic, unde se fac inca sapaturi si se gasesc multe alte ramasite ale civilizatiei romane.

Din ce am reusit sa vad din mersul autocarului, dimineata, pana sa iesim din oras, mi s-a parut a fi un loc placut. Patrimoniul monumental, cu multe biserici si locasuri de cult si de cultura, cum sunt de ex. Biserica Inaltarea Domnului, Muzeul National dar si alte cladiri, arhitectura de epoca a celor mai multe dintre acestea, ca si alte monumente si galerii moderne de arta, teatrul si alte constructii in trend, fac din Cacak, cred eu, o destinatie turistica destul de vie si de interesanta din Serbia.

Putine orase din Serbia si-au pastrat arhitectura de baza a orasului vechi. Aici, in Cacak, am vazut un nr. mare de cladiri din centrul orasului, care, in pofida trecerii timpului si a unei istorii binestiute, isi pastreaza autenticitatea, ramanand asa cum au fost ele cladite initial, dar reconditionate frumos, in arhitectura lor regasindu-se si imbinand atat de frumos influentele stilurilor din istorie, de la clasicism, baroc, renascentist, etc. Bravo autoritatilor ca isi pastreaza si conserva atat de bine patrimoniul national!

Pe langa magazinele diverse de pe strada unde este hotelul si cele din apropierea lui, am vazut ca orasul Cacak este si o urbe moderna, are supermarketuri, locuri de agrement, sali de sport, parcuri, un mall, care toate adunate, fac din acest oras un mare centru comercial din Serbia.

Din pacate, mai multe nu cunosc despre Cacak, dar ma bucur totusi, caci, in pofida timpului scurt petrecut aici, am reusit cat de cat sa imi fac o imagine de ansamblu asupra lui, macar doar vizual, din roata autocarului.

In concluzie, eu recomand atat cazarea la acest hotel cat si vizitarea orasului Cacak. Ambele sunt o parte din dovezile "vii" cu care Serbia isi poate intampina calatorii in drumurile lor si unde acestia se pot simti bine si vizita locuri interesante si frumoase.

Si v-am povestit toate acestea, doar pt. ca poate, ca si altii, si eu AmFostAcolo!!!

In speranta ca v-am fost de folos, cu mult drag pt. voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 4605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI