Ce inseamna trei stele in Italia

TIPĂREȘTE

Site official: hotelbelvedereostia.it

Anul acesta, dupa trei ani de litoral spaniol am schimbat destinatia cu Italia. Surpriza a fost „conceputa” de sot cu ocazia zilei de „Valentine’s Day”, care s-a ocupat de toate detaliile si ne-a „cadorisit” aceasta vacanta rezervata pentru luna august pe litoralul Italiei in statiunea Lido di Ostia (parte componenta a Romei) aflata la douazeci si ceva de km distanta de aceasta si la 8 km distanta de aeroportul „Leonardo da Vinci” din Fiumicino.

Amplasat in piata centrala din Ostia, mai exact in Piazza dei Ravennati, in dreptul faimosului dig Pontile di Ostia, este pozitionat in zona cea mai de interes a litoralului acestei statiuni. Hotelul are o clasificare de 3 stele (de-ale lor... adica mult sub altele de aceeasi categorie din alte tari). Oferta oricum este destul de redusa in aceasta statiune in privinta numarului de hoteluri, le poti numara pe degete... si oricum nu exista hotel de o categorie superioara. Este o constructie veche de la inceputul secolului XX, este chiar cel mai vechi hotel din statiune laudandu-se cu stilul arhitectural pastrat intact asa cum era in anii 20.

Avand in vedere ca varsta fiicei mele (15 ani) nu ne mai permite sa dormim intr-o camera dubla, am rezervat doua camere o dubla si un single, hotelul nedetinand apartamente, iar tripla nu era disponibila pentru aceasta perioada.

La momentul intrarii in camera am fost de-a dreptul surprinsa de extrem de mica dimensiune a acesteia si a baii in care cel putin cabina de dus in nici un caz nu este recomandata acelora care sufera de claustrofobie. Sa incerc sa detaliez: camera era cu pat matrimonial pe care trebuia sa-l asezi putin stramb pentru ca altfel nu se putea deschide usa de la balcon, iar fiica mea s-a plans ca nu se poate spala pe cap ca nu incape cu bratele ridicate in cabina de dus. Nu am avut frigider in camera si desi am solicitat acest lucru contra cost evident, nu a fost chip sa obtinem asa ceva. Imaginile prezentate pe site-ul oficial nu prea au legatura cu realitatea. Mobilierul este din lemn, este vechi, (unicul dulap din camera semana cu cel al bunicii mele), iar spatiul de depozitare este ca si inexistent intrucat acest dulap nu contine decat bara cu umerase nu si rafturi. Exista chipurile si seif in camera, o chestie in perete foarte mica, nu incapea inauntru decat un portofel –daca nu e prea mare – sau pasaportul. Oricum nu-l puteai folosi, cifrul era defect. Cu wi-fi stau foarte prost, este contra cost, si merge... de joi pana mai apoi... Nici macar parcare nu detin, ai voie sa stationezi in fata hotelului doar pe timpul zilei, mai exact pana la ora 20.00 cand tot bulevardul de pe faleza (Lungo del Mare) devine promenada si toate masinile care sunt stationate sunt ridicate.

Personalul este compus in foarte mare majoritate din romani care nu vroiau sub nici o forma sa vorbesca limba romana - era chiar tragi-comic sa stii cum ii cheama (Valeriu la receptie, Cristina la micul dejun, etc) si atunci cand iti trebuia ceva sa comunici in limba engleza sau italiana... Zambitori, amabili, dar doar de fatada adica genul „da da maine se rezolva cu siguranta” dar nu misca nimeni un deget, pana cand renunti sa mai insisti. De altfel am constatat ca in intreaga statiune sunt multi romani care lucreaza acolo (la terase, pe plaja la sezlonguri) si ca nici unul nu vrea sa vorbeasca in limba romana...

Ca bonus pot spune ca la capitolul curatenie stau foarte bine, zilnic se schimbau prosoapele si lenjeria.

In ceea ce priveste micul dejun, zilnic acelasi lucru fara nici o modificare: iaurt, cascaval, sunca, salam, lapte, unt, gem, miere, oua fierte, croissante, chec, suc la dozator. Un prajitor de paine daca doreai paine prajita si un expresor la care nu te serveai singur, era o angajata careia ii solicitai ce doresti – espresso, espresso americano sau capucino.

Micul dejun se servea afara in fata hotelului la niste masute mici de 2 persoane intr-un spatiu pe care-l „roteau” la schimb cu beraria alaturata adica dimineata era al hotelului pentru micul dejun, iar seara de la ora 20.00 cand se deschidea beraria se strangeau masutele si se inlocuiau cu mese de berarie. Pe masa de mic dejun intr-un plic din hartie gaseai servetelul si tacamurile care constau in cutit si lingurita. Nu exista si nici nu aveau sa-ti ofere furculita!!!

Concluzia: dupa primele doua zile sotul intreba "Ce mai avem de vazut in Spania la anu'? "

---

VIZUALIZĂRI: 1627 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI